Cauzele infecțiilor respiratorii la bebeluși

Imaturitatea sistemului imunitar, în plin proces de dezvoltare

La fel ca alte sisteme din organism, cel imunitar nu este încă pe deplin funcțional când copilul vine pe lume, ceea ce crește riscul de infecții, inclusiv respiratorii. Astfel, venind din mediul intrauterin, relativ steril, bebelușul este expus rapid la diverși agenți patogeni. Spre exemplu, prima expunere majoră la bacterii este prin intermediul canalului de naștere, iar aceasta continuă pe măsură ce bebelușul vine în contact cu exteriorul. Din fericire, rămâne protejat de anticorpii (compuși ce detectează germenii și alte substanțe periculoase neutralizându-le și împiedicându-le să se atașeze de celule și să le infecteze) care au fost transmiși prin placentă imediat după naștere. Ei rămân activi în primele săptămâni de viață ale bebelușului și oferă o anumită protecție în fața bacteriilor și a virusurilor. De asemenea, poate primi mai mulți anticorpi de la mamă prin laptele matern. 

Sistemul imunitar al bebelușului se maturizează tot mai mult după ce acesta ajunge la vârsta de 2-3 luni. În acest interval, începe să se dezvolte imunitatea mediată celular: când anumite globule albe, numite limfocite T (celule T), pot interveni datorită secretării unor proteine (citokinele), recunoscând celulele infectate. Urmează apoi să aibă loc diferite reacții ce implică și alte globule albe, care ajung la locul infecției și distrug „invadatorul”. 

Oamenii de știință atrag atenția asupra următorului aspect: funcționarea celulelor T (produse în timus, un organ aflat în spatele sternului) în primele luni de viață ale bebelușului diferă de cea a copiilor mai mari și a adulților din pricina expunerii reduse la substanțe străine (antigeni). În aceste condiții, nu se poate vorbi încă de o memorie la nivelul sistemului imunitar și nici de un răspuns consistent al acestuia în fața antigenilor. Cu alte cuvinte, eficiența imunității dobândite de a răspunde la antigenii dependenți de celulele T este încă redusă. În plus, întrucât nici imunitatea înnăscută nu este deocamdată puternică, se explică de ce bebelușii sunt mai expuși infecțiilor [1].

Iată ce trebuie să știi despre imunitatea înnăscută și cea dobândită:

• Cea înnăscută: reprezintă prima „barieră” de apărare a organismului în fața germenilor și include protecția oferită de piele, de membranele mucoaselor și ale intestinelor, de celulele din componența sistemului imunitar și de proteine speciale. Ajută la distrugerea germenilor, însă nu transmite informații corpului despre ei. În lipsa acestor informații, organismul nu se poate pregăti pentru a-i combate pe viitor;
• Cea dobândită: se referă la protecția ce intervine când organismul își „amintește” de antigenii cu care a intrat în contact. În acest context, data viitoare când îi întâlnește, produce anticorpi ca să-i elimine.

Celulele T fac parte din imunitatea dobândită dar, alături de ele, un rol important îl au și celulele B, produse în măduva osoasă. Acestea sunt responsabile de producerea anticorpilor, dar și de „recrutarea” altor celule pentru ca cele care sunt infectate să poată fi distruse. În cazul bebelușilor, celulele B sunt imature, afectând capacitatea organismului de a formula un răspuns rapid al anticorpilor [1].

Nu în ultimul rând, faptul că bebelușii prezintă un risc mai ridicat de infecții este legat și de imaturitatea altor celule din structura sistemului imunitar: celulele dentritice [1]. Ele asigură legătura dintre imunitatea înnăscută și cea dobândită și inițiază răspunsurile sistemului imunitar împotriva agenților patogeni prin activarea celulelor T și prin stimularea celulelor B să mențină „memoria” sistemului imunitar [2].

Expunerea la virusuri

Virusurile fac parte dintre cele mai cunoscute cauze ale infecțiilor respiratorii la bebeluși. Micuții pot contacta un virus astfel:

• Inspirând particule de salivă ale unei persoane infectate care strănută sau tușește în apropiere;
• Venind în contact cu fluidul provenit din gura sau din nasul unei persoane infectate;
• Atingând ceva care a fost expus la virus (contaminat) și apoi ducându-și mânuțele la ochi, la nas sau la gură.  

În ceea ce privește virusurile responsabile de apariția infecțiilor respiratorii acute la copiii sub vârsta de 1 an, amintim:

• Rinovirusul;
• Adenovirusul;
• Enterovirusul;
• Virusul sincițial respirator.
• Virusul gripal;
• Metapneumovirusul;
• Virusul parainfluenza.

Pornindu-se de la mai multe studii comparative, s-a ajuns la următoarea concluzie: dintre virusurile care conduc la infecții respiratorii ce necesită spitalizare la copii, s-a remarcat virusul sincițial respirator. Pentru că poate produce bronșiolită (iritarea și îngustarea bronhiolelor, cele mai mici dintre căile aeriene ale aparatului respirator) severă, s-a putut sesiza că acesta crește riscul de spitalizare cu precădere în rândul copiilor mai mici de 2 ani [3]. 

Virusul sincițial respirator este principală cauză a inflamației bronhiolelor și a pneumoniei la bebeluși. Simptomele debutează la 2-5 zile după contactul cu virusul. Prima fază a bolii este de obicei ușoară, similară cu o răceală. La copiii mai mici de 3 ani, virusul poate ajunge în plămâni și produce tuse și respirație șuierătoare (wheezing). În cazul bebelușilor sub vârsta de 6 luni, manifestările unei infecții cu virusul sincițial respirator sunt:

• Iritabilitate;
• Moleșeală;
• Diminuarea apetitului;
• Apnee (pauza în respirație);
• Poate surveni și febra.

Află mai multe despre infecțiile respiratorii la copii, direct de la specialist!

Medicii vin cu următorul avertisment: virusul sincițial respirator provoacă infecții respiratorii grave și dificultăți de respirație la bebelușii cu risc ridicat de infecție severă. Dintre aceștia fac parte:

• Cei care s-au născut prematur;
• Cei care au boli cardiace;
• Cei care suferă de boli de plămâni sau ale sistemului imunitar.

Bebelușii prematuri au un risc mai mare de a se îmbolnăvi din următoarele motive:

• Plămânii, aparatul lor respirator în general și sistemul imunitar nu au avut răgazul de a se dezvolta la fel ca în cazul bebelușilor născuți la termen;
• Spre deosebire de un bebeluș născut la termen, unul prematur se naște cu mai puțini anticorpi transferați de la mama sa: de aceea îi este mai greu să contracareze o infecție.

Studiile realizate în ultimele decenii au demonstrat că se poate vorbi despre asocierea dintre o formă severă a unei infecții cu virusul sincițial respirator și faptul că un bebeluș se naște prematur. De exemplu, printr-un studiu s-a comparat evoluția unor bebeluși spitalizați în urma unei infecții cu acest virus. Dintre ei făceau parte atât bebeluși născuți la termen, cât și unii prematuri. Concluzia oamenilor de știință a fost că aceștia din urmă erau mai expuși riscului de a dezvolta forme mai grave ale infecției și de a avea nevoie de îngrijiri medicale în spital mai multe zile prin comparație cu cei născuți la termen [4].

Alt aspect îngrijorător legat de o infecție cu virusul sincițial respirator, pe care trebuie să îl ai în vedere, a fost semnalat de oamenii de știință: vârsta la care are un bebeluș dezvoltă o infecție severă cu virusul sincițial respirator influențează riscul de a face astm în următorii ani. Un studiu în acest sens a analizat, în perioada 2001-2010, evoluția stării de sănătate a unor copii aflați în primii 2 ani de viață, care au fost internați în urma unei infecții cu virusul menționat. 60% dintre aceștia aveau sub 6 luni. Din restul de 40%, cu vârsta de peste 6 luni la momentul internării, o mare parte au ajuns iar la spital, după câțiva ani, în urma unor crize severe de astm.

Plecându-se de la această observație, coordonatorii studiului au formulat următorul punct de vedere: chiar dacă un copil se confruntă cu o infecție gravă provocată de virusul sincițial respirator în primele șase luni de viață, rata de incidență a astmului este mai ridicată la cei care au fost bolnavi după această vârstă [5]. 

Interacțiunea dintre virusuri și bacterii la nivelul căilor respiratorii

Când bebelușul tău trece printr-o infecție respiratorie serioasă, trebuie să iei în calcul și acest lucru: în unele cazuri, prezența unui virus poate stimula proliferarea bacteriilor și poate agrava infecția. Un exemplu este colonizarea nazofaringelui (partea superioară a faringelui) cu bacteria Streptococcus pneumoniae în contextul unei infecții cu virusul sincițial respirator. 

Potrivit unui studiu publicat în septembrie 2017 în „Official Journal of the Asian Pacific Society of Respirology”, prezența Streptococcus pneumoniae poate fi asociată cu o creștere a severității infecției pe fondul unei infecții cu virusul sincițial respirator la copiii sub vârsta de 2 ani. Pentru a se ajunge la o asemenea concluzie, s-au efectuat teste PCR copiilor ajunși la camera de gardă din cauza unei infecții respiratorii acute. Rezultatele testelor au arătat că virusul cel mai întâlnit era cel sincițial respirator, iar detectarea Streptococcus pneumoniae era mult mai frecventă în timpul unei infecții cu virusul menționat. Totodată, prezența celor doi agenți patogeni a fost corelată cu o creștere a nivelului inflamației și a gradului de severitate a bolii [6].

Având la dispoziție asemenea informații despre cauzele infecțiilor respiratorii la bebeluși, ajungi să înțelegi mai bine riscurile acestor infecții și te străduiești să fii mai vigilentă în respectarea unor reguli de prevenție. Printre acestea se regăsesc:

• Evită să îți îmbrățișezi sau să îți săruți bebelușul dacă ai simptome de răceală;
• Ține-ți la distanță bebelușul de orice persoană ce are manifestări specifice unei infecții respiratorii (tuse, strănut, dureri de gât etc.);
• Practică întotdeauna igiena tusei și a strănutului și roagă-i și pe cei care vin în contact cu bebelușul tău să procedeze astfel;
• Spală-te pe mâini sau dezinfectează-te după ce îți sufli nasul sau după ce îți pui o batistă/un șervețel la gură ca să tușești;
• Dacă mergi într-o colectivitate într-un spațiu interior, poartă mască de protecție;
• În cazul în care ai simptome de răceală, pune mască de protecție în preajma bebelușului;
• Nu îți duce bebelușul în spații aglomerate, în special toamna și iarna, când numeroase persoane suferă de infecții respiratorii;
• Pe cât posibil, străduiește-te să reduci timpul pe care bebelușul îl petrece la creșă, cu precădere toamna târziu și la începutul primăverii, când îmbolnăvirile din cauza virusului sincițial respirator sunt mai frecvente;
• Spală-te des pe mâini, mai ales dacă ai venit în contact cu o persoană cu simptome de infecție respiratorie;
• Roagă-le pe toate persoanele care vin în contact cu bebelușul tău să se spele pe mâini/să se dezinfecteze înainte să-l atingă pe el sau obiecte pe care știi că micuțul le ia frecvent în mână;
• Curăță și dezinfectează regulat suprafețele pe care știi că bebelușul le atinge adesea.

Sfaturi de prevenție direct de la specialist.

Mai multe informații despre infecția cu virusul sincițial respirator, găsiți pe https://desprevsr.ro/.