Leptina: ce rol are și cum crești nivelul

Ce este leptina

Leptina este un hormon sintetizat în special de celulele de grăsime, numite adipocite, dar este produsă și de alte țesuturi, inclusiv de placentă. Pentru a-și îndeplini funcțiile, leptina are nevoie de receptorii de pe suprafața celulelor localizate la nivelul țesutului neuronal, cardiac, hepatic, pancreatic și intestinal. 

Fiind cunoscută ca „hormonul de sațietate”, leptina transmite creierului mesajul că te simți sătulă după ce mănânci și că nu mai ești interesată de hrană. Eliberarea leptinei gastrice este stimulată de consumul și de digerarea hranei, hormonul reglându-ți apetitul. 

Nivelul leptinei variază pe parcursul unei zile, fiind mai scăzut dimineața și mai ridicat în a doua parte a zilei, cu precădere seara. 

Beneficiile pe care le are leptina

Principala funcție a leptinei este să regleze echilibrul dintre aportul de hrană și cantitatea de energie pe care corpul o utilizează pentru menținerea funcțiilor vitale (respirație, digestie, circulația sângelui) și care rezultă în urma activităților fizice. Totodată, leptina este responsabilă de asigurarea, pe termen lung, a depozitelor de energie ale sistemului nervos central. 

Când cantitatea de țesut adipos scade, cantitatea de leptină care circulă în sânge pentru a ajunge la hipotalamus se diminuează. Hipotalamusul este o parte a creierului care controlează hormonii din corp. Sistemul nervos central intervine în procesul de scădere a cantității de leptină trasmițând un semnal de deficit de energie, ceea ce declanșează alte semnale care sprijină corpul să facă față stresului generat de înfometare. De asemenea, pentru a contracara deficitul de energie, sistemul nervos central amplifică senzația de foame.

Pe măsură ce cantitatea de hrană pe care o consumi se mărește, iar cantitatea de celule de grăsime crește, intervine și creșterea producției de leptină. Nivelul ridicat al hormonului atenuează ulterior senzația de foame, iar cantitatea de energie pe care corpul o folosește crește. Practic, leptina este cea care te ajută să nu îți mai fie foame când corpul nu are nevoie de energie, adică de un aport de calorii. De fapt, leptina te determină să mănânci mai mult când nivelul de energie este scăzut și să mănânci mai puțin când este stabil sau înalt. 

Având în vedere aspectele menționate, leptina contribuie la reglarea comportamentului alimentar și la păstrarea unei greutăți corporale normale. În același timp, este implicată și în alte procese esențiale pentru organism, cum ar fi:

• Metabolismul glucozei: leptina stimulează sensibilitatea la insulină și activează sistemul nervos simpatic. Sensibilitatea la insulină se referă la capacitatea corpului de a răspunde eficient la insulină, hormonul responsabil de reglarea nivelului de zahăr din sânge. Sistemul nervos simpatic controlează reacția „luptă sau fugi”, dar este implicat și în creșterea nivelului de glucoză prin stimularea producerii acesteia la nivelul ficatului;
• Reglarea hormonală;
• Funcționarea normală a sistemului imunitar;
• Funcția de reproducere: leptina este implicată în secreția hormonului de eliberare a gonadotropinei. Acest hormon este secretat de hipotalamus și stimulează indirect producerea estrogenului și progesteronului, cu rol-cheie în ovulație și în procesul de concepție.

Alimente cu leptină

În condițiile în care leptina reprezintă un hormon produs de corpul uman și nu este un nutrient precum  vitaminele, mineralele sau proteinele, nu se poate vorbi despre alimente care să o conțină.

Leptina: valori normale

Cantitatea de leptină din sânge este direct proporțională cu cantitatea de țesut adipos. Cu alte cuvinte, cu cât există mai puțină grăsime corporală, cu atât corpul are mai puțină leptină și, cu cât este mai mult țesut adipos, cu atât există mai multă.

De cele mai multe ori, medicii nu recomandă efectuarea unei analize de sânge prin care să se verifice nivelul leptinei. Cu toate acestea, o asemenea analiză este indicată în oricare dintre următoarele situații:

• O persoană se confruntă cu obezitate și cu foame persistentă;
• Există un istoric de obezitate în familie;
• Este vorba despre un copil cu obezitate de gradul 3: acest tip de obezitate înseamnă un indice al masei corporale de 40 sau mai mare.

În general, valorile normale de leptină se încadrează între aceste valori de referință:

• Pentru femei: 0,5-15,2 ng (nanograme)/mL;
• Pentru bărbați: 0,5-12,5 ng/mL.

În ceea ce privește nivelul leptinei la copii, un studiu publicat în „The Journal of Clinical Endocrinology& Metabolism” arată că:

• Nivelul leptinei crește atât la fete, cât și la băieți, înainte de instalarea pubertății;
• Băieții au un nivel mai scăzut de leptină decât fetele, deși nivelul ei crește odată cu înaintarea în vârstă, până în jurul vârstei de 10 ani;
• Nivelul leptinei scade, în cazul băieților, pe măsură ce nivelul testosteronului crește.

În cazul în care o persoană este obeză, are niveluri ridicate de leptină (hiperleptinemie). Așa se poate ajunge și la rezistența la leptină, când creierul nu mai reacționează normal la aceasta. De aceea, apetitul nu mai este suprimat, nu te mai simți sătulă după mese și mănânci din ce în ce mai mult. Principalele manifestări ale rezistenței la leptină sunt senzația permanentă de foame și nevoia de a mânca tot mai mult, în ciuda faptului că organismul dispune de suficiente depozite de grăsime sau acestea sunt în exces. 

Printre factorii care favorizează rezistența la leptină se numără:

• Factorul genetic: anumite mutații genetice afectează nivelul leptinei și inhibă activitatea receptorilor ei;
• Nivelul ridicat de leptină din sânge: interferează cu capacitatea leptinei de a trece bariera dintre sânge și sistemul nervos central. În acest caz, leptina nu mai ajunge la receptorii specifici din hipotalamus;
• Numărul insuficient de receptori de leptină din hipotalamus;
• Inflamațiile: din cauza unei inflamații, neuronii din hipotalamus își pierd sensibilitatea la leptină;
• Nivelul foarte ridicat de acizi grași: provoacă o creștere a nivelului produșilor de descompunere rezultați din diverse reacții chimice din creier, ceea ce are impact negativ asupra semnalelor transmise de leptină celulelor creierului. 

Hiperleptinemia este asociată cu:

• Boala ficatului gras non-alcoolic: survine din pricina grăsimii excesive de la nivelul ficatului, generată fie de rezistența la insulină, fie de nivelul ridicat de glicemie, fie de consumul excesiv de alimente grase;
• Sindromul Rabson-Medenhall: este o boală genetică rară, din pricina căreia corpul nu poate răspunde normal la insulină;
• Dependența de mâncare;
• Depresia.

În cazuri foarte rare sunt semnalate situații în care nivelul de leptină este mai scăzut decât cel normal (hipoleptinemie). Principala cauză responsabilă de această problemă este deficitul congenital de leptină, care împiedică țesutul adipos să o producă. Un astfel de deficit duce la pubertate întârziată și la obezitate de gradul 3 la copii. În plus, hipoleptinemia este asociată adesea cu complicații precum:

• Producție excesivă de insulină;
• Boala ficatului gras non-alcoolic;
• Dislipidemie: implică modificări ale nivelului de colesterol și de trigliceride. Acestea din urmă sunt grăsimile din sânge;
• Hipogonadism hipogonadotropic: survine când hipotalamusul sau glanda pituitară nu secretă hormoni sexuali. Glanda pituitară sau hipofiza se află la baza creierului, sub hipotalamus;
• Infecții bacteriene recurente.

Ce faci dacă ai un copil supraponderal

Cum crești nivelul de leptină

Străduindu-te zi de zi să adopți un stil de viață sănătos, poți să stimulezi creșterea nivelului de leptină și să-ți mărești șansele de a-ți păstra o greutate optimă. Ca să îți atingi asemenea obiective, pune în aplicare sfaturile de mai jos:

Adoptă o dietă echilibrată

În acest scop, primul pas pe care trebuie să îl faci este să consumi cât mai puține alimente intens procesate, care generează inflamații și creșteri excesive ale nivelului de leptină. În schimb, ai grijă ca din dietă să nu-ți lipsească alimente care scad riscul de rezistență la leptină și reglează nivelul acestui hormon. Pentru a reuși, orientează-te către:

• Alimente cu fibre solubile, de exemplu fructe și legume, cereale integrale și leguminoase: fibrele solubile te ajută să te simți sătulă după mese, stimulând tractul intestinal să transmită creierului că este nevoie să fie secretată mai multă leptină;
• Alimente cu carbohidrați complecși, de pildă fructe și legume: acest tip de carbohidrați sunt o sursă excelentă de fibre. În schimb, carbohidrații simpli conduc la rezistență la insulină și interferează cu producerea leptinei;
• Alimente cu acizi grași Omega-3: susțin creșterea nivelului leptinei contribuind la un răspuns inflamator sănătos.

Mănâncă inteligent pentru a-ți asigura sațietatea

Celulele adipoase pot transmite creierului că sunt „sătule” și că nu suferi de foame vreme îndelungată după ce mănânci dacă ții seama și de indicațiile de mai jos:

• Mănânci încet și mesteci bine mâncarea;
• În loc să te limitezi la una sau la două mese pe zi, mai bine mănânci de 3-4 ori;
• Nu mănânci în momentele în care faci treabă și când atenția îți este distrasă;
• Umpli jumătate de farfurie cu legume voluminoase ca să ai impresia că mănânci mai mult;
• Începi fiecare masă cu o supă sau cu o salată pentru a-ți atenua foamea;
• Nu consumi băuturi bogate în calorii, de exemplu sucuri acidulate și băuturi alcoolice;
• Încerci să consumi în special hrană gătită acasă.

Odihnește-te suficient

Reușind să dormi cel puțin 8 ore pe zi, de fapt te asiguri că nivelul leptinei crește pentru că se suprimă nevoia de a mânca întrucât i se transmite creierului că dispune de suficiente rezerve de energie. 

Când intervine privarea de somn, scade nivelul de leptină și crește cel de grelină, hormonul care stimulează apetitul și îi transmite creierului că este timpul să ai parte de hrană. Ulterior, mesajul este transmis la nivelul tractului gastrointestinal și începi să simți nevoia să mănânci. 

Fii cât mai activă

Exercițiile fizice reprezintă una dintre cele mai simple modalități de a-ți crește sensibilitatea la leptină. Implicându-te în mod constant în activități fizice, îți accelerezi metabolismul și stimulezi capacitatea organismului de a regla nivelul leptinei. Ideal este să ai parte de cel puțin 30 de minute exerciții fizice zilnic, de exemplu o îmbinare între exercițiile aerobice și cele de forță. 

Deși exercițiile fizice au efecte pozitive asupra metabolismului, încearcă să îți asiguri echilibrul între efort și odihnă pentru a evita următoarea situație: scăderea nivelului leptinei și creșterea apetitului. 

Fixează-ți una sau două zile pe săptămână cu aport caloric mai ridicat ca de obicei

În situația în care există un deficit caloric și ești activă, nivelul leptinei scade. Această scădere te împiedică să mai pierzi în greutate, chiar dacă mănânci puțin. Se întâmplă așa pentru că metabolismul încetinește, așa că ai nevoie de mai puține calorii pentru a-ți menține aceeași greutate.

Stabilindu-ți una sau două zile pe săptămână în care să ai un aport caloric mai mare, provenit cu precădere din consumul de carbohidrați, îți păcălești corpul. Astfel, acesta crede că este alimentat mult, generându-se o creștere a nivelului leptinei. 

Dacă nu reușești să-ți menții o greutate sănătoasă în ciuda adoptării măsurilor prezentate, este indicat să te adresezi cât mai repede unui medic endocrinolog. Acesta își poate da seama, după efectuarea unor investigațiii, dacă nu cumva te confrunți cu o afecțiune metabolică și/sau legată de un dezechilibru hormonal. În acest caz, îți recomandă un tratament și te poate îndruma și către un dietetician.