Sistemul nervos: ce rol are și cum îl protejezi

Ce este și ce rol are sistemul nervos

Sistemul nervos reprezintă totalitatea celulelor și nervilor care asigură trimiterea mesajelor de la creier și măduva spinării către părțile corpului. Funcția principală a sistemului nervos este să utilizeze celulele nervoase, numite neuroni, pentru a trimite semnalele electrice de la nivelul creierului, organelor, glandelor și mușchilor. Datorită acestor semnale, îți miști membrele și poți avea anumite senzații, precum durerea de exemplu. De asemenea, ochii, urechile, nasul, limba și toți nervii preiau informații din mediul înconjurător. Ulterior, nervii transportă informațiile respective către și de la creier pentru a-i transmite corpului ce are de făcut. 

Semnalele transmise de sistemul nervos reglează:

• Simțurile: datorită sistemului nervos creierul interpretează ceea ce vezi, ceea ce auzi, ceea ce atingi, ceea ce guști și ceea ce simți;
• Echilibrul și coordonarea mișcărilor;
• Gândurile, sentimentele, memoria și procesele de învățare;
• Respirația și bătăile inimii;
• Procesele de digestie;
• Somnul;
• Modul în care corpul reacționează în caz de situații stresante, de exemplu transpirația excesivă, înroșirea feței etc;
• Modul în care se vindecă leziunile;
• Transformările prin care trece organismul, de exemplu pubertatea și procesele de îmbătrânire. 

În ceea ce privește neuronii, aceștia sunt de 4 tipuri:

• Senzoriali: transmit informații de la organele de simț către creier și măduva spinării;
• Motori: transportă informații de la creier și de la măduva spinării către organe, mușchi și glande;
• Receptori: preiau informații, cum ar fi lumina și sunetele din mediul din preajma ta și le convertesc în energie transmisă prin neuronii senzoriali;
• Interneuroni: trimit mesaje de la un neuron la altul. 

Din ce este format sistemul nervos

Acest sistem cuprinde:

Sistemul nervos central

Este alcătuit din:

Creier

Unul dintre cele mai importante roluri ale creierului este de a crea mesaje (semnale) pe care le transmite către măduva spinării. Aceasta trimite mesajele primite către nervi pentru a se putea realiza o acțiune. 

Creierul este protejat de craniu și „citește” mesajele de la nervi pentru a te ajuta să te miști, să gândești, să simți.

În structura creierului intră două emisfere, care comunică permanent:

• Emisfera dreaptă: este legată de creație și domină, de exemplu, când vine vorba despre intuiție și despre aptitudinile creative;
• Emisfera stângă: este dominantă în ceea ce privește limbajul, logica și abilitățile matematice.

Măduva spinării

Asigură conexiunea dintre creier și restul corpului, fiind situată în canalul vertebral din structura coloanei vertebrale și având rolul de a transporta mesajele nervoase prin tot corpul. 

Măduva spinării are 3 regiuni, care corespund celor 3 secțiuni ale coloanei vertebrale:

• Cervicală: la nivelul gâtului;
• Toracică: în partea superioară a spatelui;
• Lombară: localizată în partea inferioară a spatelui.

Întinzându-se de la baza creierului și de-a lungul coloanei vertebrale, măduva spinării este cea care:

• Controlează mișcările și funcțiile corpului;
• Ajută creierul să proceseze și să înregistreze senzații cum ar fi durerea și presiunea;
• Controlează reflexele: acestea sunt acțiuni automate și involuntare pe care organismul le produce ca răspuns la un anumit stimul. În general, reflexele lucrează printr-un arc reflex, adică o linie de comunicare din interiorul corpului ce provoacă un răspuns. Arcul reflex folosește atât nervii senzoriali pentru a detecta stimulii dureroși, cât și pe cei motorii pentru activarea mușchilor. 

Sistemul nervos central nu este protejat numai de oase, ci și de membrane de protecție, numite meninge, și de lichid cerebrospinal. Rolul acestui lichid este de a îndepărta impuritățile de la nivelul creierului și de a transporta nutrienți.

Sistemul nervos periferic

Se referă la rețeaua de nervi de la exteriorul măduvei spinării și creierului. Rolul-cheie al sistemului nervos periferic este de a trimite informații colectate de la diferite zone ale corpului la creier și de a transmite comenzile de la creier către zonele respective. 

Sistemul nervos periferic se bazează pe două subsisteme:

Sistemul nervos autonom sau involuntar

Reglează acțiunile pe care le realizezi automat, fără să te gândești la ele. Printre acestea se numără, de exemplu, bătăile inimii sau digerarea hranei. În plus, sistemul nervos autonom ajută creierul să aibă grijă de el însuși. De pildă, datorită faptului că sistemul nervos autonom controlează bătăile inimii, sângele este pompat în tot corpul, iar creierul își asigură aportul acestui fluid esențial pentru viață.

Sistemul nervos somatic

Numit și somatomotor, sistemul nervos somatic este responsabil de trimiterea comenzilor către toți mușchii din corp pe care îi controlezi conștient.

În ceea ce privește localizarea sistemului nervos periferic, aceasta se referă la:

• Nervii cranieni: există 12 perechi de nervi conectați direct la creier, 11 dintre perechi fiind localizate la nivelul pielii capului, gâtului și feței, care asigură simțul auzului, mirosului, gustului și pe cel tactil. Printre nervii cranieni se regăsește și nervul vag, ce pornește de la creier și ajunge la intestinul gros. Acest nerv conține fibre nervoase ce transmit informații între creier, inimă și sistemul digestiv. Nervul vag are rol și în controlul unor funcții involuntare, spre exemplu digestia, respirația, ritmul cardiac, răspunsurile sistemului imunitar, producția de mucus și de salivă etc;
• Nervii spinali: sunt 31 de perechi de astfel de nervi, atașați la coloana vertebrală.

Din sistemul nervos periferic nu lipsesc nici:

• Neuronii din afara sistemului nervos central: celulele care eliberează și transmit mesaje prin sistemul nervos folosindu-se de semnale electrice și chimice;

• Celulele gliale: contribuie la dezvoltarea neuronilor și le mențin funcționarea. Totodată, celulele gliale protejează sistemul nervos de infecții și creează teaca de mielină care acoperă axonii. Aceștia din urmă fac parte din structura neuronilor, iar mielina este o substanță formată din grăsimi și proteine, necesară pentru a accelera deplasarea impulsurilor electrice.

Semne că ai un dezechilibru al sistemului nervos

În anumite cazuri, atât sistemul nervos simpatic, cât și cel parasimpatic, sunt dezechilibrate. De aceea, chiar dacă o amenințare dispare, rămâi în continuare blocată în starea de stres inițială. Sistemul nervos simpatic este parte a sistemului nervos autonom și controlează reacția „luptă sau fugi” din situațiile stresante. Sistemul nervos parasimpatic este format dintr-o rețea de nervi ce permite relaxarea corpului după o perioadă marcată de stres sau de pericol. 

Pe fondul unui dezechilibru al sistemului nervos crește riscul de a ajunge în situații nedorite cum ar fi, de exemplu, să te simți mereu copleșită, să nu mai reușești să găsești soluții pentru rezolvarea problemelor, să nu  iei decizii raționale etc.

Pentru a-ți da seama dacă ești expusă riscurilor amintite anterior și dacă te confrunți cu un dezechilibru legat de sistemul nervos, ar trebui să sesizezi că:

• Simți adesea că ești la capătul puterilor;
• Nu te mai bucuri de un somn odihnitor și te simți obosită toată ziua;
• Ești mereu nervoasă;
• Îți este greu să te concentrezi la o conversație sau când ai de realizat anumite sarcini;
• Ai probleme de memorie;
• Ești cuprinsă adesea de stări depresive, de anxietate sau chiar de atacuri de panică;
• Îți este greu să iei decizii;
• Te simți repede copleșită de stimulii puternici: spre exemplu, nu mai suporți deloc anumite zgomote sau mirosuri, nu te mai adaptezi la mediile cu lumini puternice, nu mai vrei să stai în locuri aglomerate etc;
• Ai de multe ori dureri fără cauze medicale specifice: de pildă, ai dureri musculare și/sau articulare, însoțite inclusiv de amorțeală, de furnicături, în ciuda faptului că te străduiești să ai o alimentație echilibrată și să faci mișcare;
• Nu te simți în largul tău din cauza tulburărilor digestive frecvente: de exemplu balonări, constipație sau diaree, crampe abdominale, reflux gastroesofagian etc;
• Ai simptome provocate de un dezechilibru hormonal: spre exemplu, accentuarea simptomelor specifice sindromului premenstrual, incluzând aici retenția de lichide, durerile de la nivelul sânilor, tulburările de dispoziție etc.

Boli ale sistemului nervos

În vederea diagnosticării unei afecțiuni a sistemului nervos, medicii încep cu un exam fizic complex, însoțit de o analiză detaliată a istoricului medical. În același timp, recomandă și efectuarea unor investigații ca de exemplu:

• O tomografie;
• O tomografie cu emisie de pozitroni: se folosește o cantitate mică de material radioactiv, o cameră video și un computer. Tomografia cu emisie de pozitroni este recomandată, în general, pentru diagnosticarea epilepsiei;
• Un RMN;
• O electroencefalogramă: înregistrează activitatea electrică din creier cu ajutorul unor electrozi atașați la zona scalpului;
• Un test de viteză de conducere nervoasă: ca să se măsoare viteza cu care impulsurile nervoase se pot deplasa la nivelul nervilor;
• O neurosonografie: pentru a se analiza fluxul sanguin și pentru a se evalua riscul unui accident vascular cerebral;
• O angiografie: recomandată pentru a se detecta eventualele blocaje și îngustări ale arterelor și venelor;
• O puncție lombară: se extrage și se analizează lichid cefalorahidian, adică fluidul care înconjoară măduva spinării și creierul pentru a se diagnostica, de pildă, boli ale sistemului nervos central, boli neurologice infecțioase etc;
• O electromiografie: pentru a se analiza activitatea electrică a mușchilor și nervilor.

Dintre cele mai cunoscute boli ale sistemului nervos fac parte:

Boala Alzheimer

Apare când celulele creierului și conexiunile dintre neuroni se deteriorează și mor. În acest context, intervin numeroase schimbări la nivelul creierului, care afectează:

• Memoria; 
• Gândirea;
• Luarea deciziilor;
• Capacitatea de a planifica și de a desfășura activitățile zilnice;
• Comportamentul și personalitatea: un pacient cu boala Alzheimer se poate confrunta cu depresie, cu fluctuații de dispoziție, cu crize de furie, cu pierderea inhibițiilor etc.

Boala Huntington

Este o boală genetică fatală, care implică distrugerea treptată a celulelor creierului. Printre manifestările specifice bolii Huntington se numără:

• Reducerea dexterității manuale;
• Tulburările de vorbire;
• Dificultățile de înghițire;
• Schimbările de personalitate și de comportament: de cele mai multe ori, pacienții au sindrom disexecutiv, caracterizat prin apatie, impulsivitate, iritabilitate și obsesii;
• Problemele de echilibru.

Boala Parkinson

Reprezintă rezultatul deteriorării neuronilor care eliberează dopamina (un neurotransmițător asociat cu recompensa și cu plăcerea) la nivelul „substanței negre” din creier. Această substanță este implicată în controlul mișcărilor și este legată de semnalele din creier ce țin de învățare, de reglarea dispoziției, de luarea deciziilor.

Manifestările bolii Parkinson pot fi grupate astfel:

• Motorii: tremorul și rigitatea membrelor, instabilitatea posturală, problemele de echilibru, mișcările lente;
• Non-motorii: de exemplu, stări de anxietate, depresie, apatie, halucinații, pierderea simțului mirosului, tulburări de somn etc.

Epilepsia

Principala caracteristică a acestei boli este că, uneori, neuronii transmit semnale greșite și generează convulsii. În timpul unei convulsii, numeroși neuroni transmit, simultan și mai rapid decât este normal, semnale. Așa se creează o activitate electrică excesivă, ajungându-se la senzații, mișcări, emoții și/sau comportamente involuntare. În anumite situații, dezechilibrul activității normale a celulelor nervoase duce la pierderea cunoștinței.

În ciuda administrării medicamentelor anticonvulsive, convulsiile sunt alimentate de numeroși factori declanșatori, de exemplu:

• Consumul de alcool sau sevrajul alcoolic;
• Deshidratarea;
• Febra;
• Expunerea prelungită la stres;
• Expunerea la toxine;
• Privarea de somn;
• Stimularea vizuală din pricina luminilor puternice, intermitente;
• Fluctuațiile hormale: de pildă, cele asociate ciclului menstrual.

Meningita

Constituie o inflamare a zonei care înconjoară creierul și măduva spinării, adică a meningelui. Cele mai întâlnite forme de meningită sunt cea bacteriană și cea virală.

Simptomele care se întâlnesc în caz de meningită sunt, de obicei, următoarele:

• Rigidizarea zonei cervicale;
• Greața și vărsăturile;
• Sensibilitatea la lumină;
• Stările de confuzie;
• Dificultățile de concentrare;
• Febra;
• Letargia;
• Diminuarea apetitului;
• Iritațiile sau erupțiile pe piele.

Paralizia cerebrală

Poate fi provocată de o dezvoltare anormală a creierului sau de o afectare a creierul aflat în dezvoltare. De aceea, copiii cu paralizie cerebrală au întârzieri în dezvoltarea neuromotorie.

Persoanele cu paralizie cerebrală pot avea aceste manifestări:

• Lipsa tonusului muscular sau hipotonie;
• Spasticitate: musculatura este rigidă, iar reflexele sunt exagerate;
• Distonie: o mișcare spasmodică, din pricina căreia membrele au o postură răsucită;
• Mișcări necoordonate;
• Dificultăți de menținere a posturii.

Scleroza laterală amiotrofică

Se regăsește printre bolile neurodegenerative progresive, fatale, care afectează celulele nervoase din creier și din măduva spinării. Manifestările bolii pot începe la nivelul mușchilor feței sau al celor de la nivelul membrelor. Cel mai comun simptom cu care debutează scleroza laterală amiotrofică este slăbiciunea musculară, urmând să se instaleze treptat și aceste simptome:

• Lipsa controlului muscular al brațelor;
• Oboseala musculară anormală de la nivelul brațelor și/sau picioarelor;
• Crampele musculare și spasmele;
• Dificultățile de vorbire;
• Dificultățile de înghițire;
• Atrofia musculară.

Când boala este în stadiu avansat, sunt puternic afectați și mușchii care ajută la respirație, fiind necesară asigurarea ventilației permanente a pacienților.

Scleroza multiplă

Este o boală autoimună care se declanșează dacă sistemul imunitar atacă proteinele din teaca de mielină, întrerupându-se fluxul de informații de la nivelul creierului și dintre acesta și părțile corpului. Simptomele sclerozei multiple variază de la un pacient la altul, însă printre cele mai frecvente se numără:

• Tulburările de memorie;
• Problemele de mers;
• Durerile;
• Amorțeala;
• Spasticitatea;
• Fluctuațiile dispoziției;
• Problemele de vedere: spre exemplu, vederea dublă și/sau vederea încețoșată.

7 vitamine pentru scleroza multiplă

Tumorile cerebrale

Pot fi benigne sau maligne (canceroase). Simptomele pe care le pot avea persoanele diagnosticate cu tumori cerebrale depind de tipul, de mărimea și de localizarea tumorii și pot consta în:

• Pierderi de echilibru sau amețeli;
• Tulburări de vedere;
• Tulburări de auz;
• Grețuri și vărsături;
• Dificultăți la înghițire;
• Stări de confuzie;
• Diminuarea capacității de concentrare;
• Afectarea memoriei;
• Dificultăți de înțelegere a limbajului și de vorbire;
• Dificultăți de citire și/sau de scriere;
• Amorțeli la nivelul feței;
• Slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului;
• Dureri de cap: acestea pot fi severe și trezesc pacientul în timpul nopții ori sunt mai puternice dimineața, la trezire; 
• Convulsii;
• Schimbări de personalitate.

Cum îți protejezi sistemul nervos

Un sistem nervos robust este esențial pentru sănătatea întregului organism. Din acest motiv, străduiește-te ca zi de zi să îți protejezi sistemul nervos ținând cont și de sfaturile de mai jos:

Include în dietă alimente benefice pentru sănătatea creierului și nervilor

Mai exact, este indicat să beneficiezi de aportul nutrienților care nu numai că stimulează nervii să transmită impulsuri electrice, ci și care sprijină procesele de învățare, de memorare și fluxul sanguin de la nivelul creierului. Dintre asemenea nutrienți fac parte:

• Magneziul: deficitul acestui mineral blochează activitatea unor neurotransmițători care transmit semnale între celulele nervoase. De exemplu, magneziul ajută la producerea serotoninei, ce relaxează sistemul nervos și îmbunătățește dispoziția. Printre alimentele bogate în magneziu se numără migdalele, avocado, fasolea neagră, semințele de dovleac, cerealele integrale, bananele etc;
• Calciul și potasiul: reglează impulsurile nervoase generate și transmise de nervi. Exemple de alimente care furnizează calciu sunt produsele lactate, anumite legume cu frunze verzi, ouăle, semințele de susan, sardinele etc. Printre alimentele cu potasiu se remarcă, de pildă, bananele, rodiile, spanacul, portocalele, avocado;
• Vitamina B12: este vitală pentru menținerea și regenerarea nervilor. Cele mai cunoscute alimente cu vitamina B12 sunt produsele lactate, sardinele, carnea de vită, ouăle și drojdia nutrițională;
• Acizii grași Omega-3: contribuie la creșterea performanțelor cognitive. Dintre alimentele cu conținut ridicat de Omega-3 fac parte, de exemplu, somonul, nucile și semințele de in.

Nu neglija hidratarea

Consumând zilnic peste 2 l de apă nu numai că îți asiguri starea de bine, ci îți protejezi și sistemul nervos întrucât:

• Creierul este format în proporție de peste 70% din apă și are nevoie de hidratare permanentă pentru producerea neurotransmițătorilor, dar și pentru susținerea funcției cognitive: când intervine deshidratarea, sunt afectate memoria, atenția și concentrarea;
• Apa contribuie la formarea tecii de mielină de la nivelul neuronilor: deshidratarea slăbește teaca de mielină, ceea ce poate genera deteriorarea nervilor;
• Sodiul și potasiul: aceste minerale au nevoie de apă ca să se dizolve și să creeze impulsurile nervoase. Din cauza deshidratării, nu se realizează o transmitere eficientă a semnalelor nervoase și, de aceea, se poate ajunge la spasme, la crampe musculare sau chiar la amorțeală.

Încearcă să te bucuri de un somn cât mai odihnitor

Somnul este vital pentru refacerea și regenerarea sistemului nervos. Așa se explică de ce este foarte important să ai parte în fiecare noapte de 7-9 ore de somn de calitate pentru susținerea funcționării optime a nervilor.  

Limitează expunerea la toxine

Evită sau limitează consumul de alcool și fumatul întrucât aceste obiceiuri sunt dăunătoare celulelor nervoase și pot intefera cu funcționarea normală a nervilor. În plus, pentru sănătatea sistemului nervos, este recomandat să eviți cât mai mult expunerea la toxinele din mediul înconjurător. 

Fii cât mai activă

Implicându-te în activități fizice variate, de fapt ai grijă și de sănătatea sistemului nervos deoarece:

• Efortul fizic stimulează circulația sângelui, care asigură aportul de nutrienți și oxigen pentru celulele nervoase;
• Activitățile fizice atenuează stresul, relaxându-te și îmbunătățind calitatea somnului;
• Exercițiile fizice oferă stimuli benefici pentru buna funcționare a creierului;
• Activități precum înotul, yoga sau plimbările mențin funcționarea nervilor. 

Stimulează-ți creierul

Este un demers care ajută la menținerea conexiunilor dintre neuroni, asigurându-se astfel sănătatea cognitivă și reducându-se riscul de apariție a bolilor neurodegenerative. Pentru a-ți stimula creierul implică-te, spre exemplu, în activități cum ar fi rezolvarea puzzle-urilor, lectura, rezolvarea rebusurilor, memorarea versurilor, cântatul la un instrument muzical etc.

Protejează-ți coloana vertebrală adoptând o postură corectă

Coloana joacă și ea un rol semnificativ în sănătatea sistemului nervos central pentru că protejează măduva spinării. Practic, pentru a nu se crea o presiune nocivă asupra coloanei vertebrale și nervilor, nu trebuie să-ți neglijezi:

• Postura statică: de exemplu, postura adoptată când stai jos, când stai în picioare fără să te miști sau când dormi;
• Postura dinamică: se referă la modul în care îți menții corpul stabil când te miști. Postura dinamică înseamnă să te concentrezi asupra poziției corpului când, de exemplu, practici un sport, când faci un exercițiu yoga etc.

Ca să îți fie mai ușor să adopți o postură corectă, ține seama și de următoarele instrucțiuni:

• Menține capul drept, nu înclinat, rotit sau aplecat;
• Umerii ar trebui să fie la același nivel;
• Când o privești din spate, coloana trebuie să fie dreaptă, iar dacă o privești din lateral ar trebui să fie ușor curbată;
• Dacă stai jos, ar trebui să încerci să menții un unghi de 90 de grade între șolduri și spate;
• Asigură-te că partea inferioară a corpului are o poziție cât mai stabilă: spre exemplu, când stai jos, tălpile trebuie să fie bine fixate pe o anumită suprafață, genunchii ar trebui să fie drepți și gleznele să fie distanțate. Când stai în picioare, străduiește-te să distribui greutatea uniform, pe ambele picioare.

Pe lângă adoptarea măsurilor enumerate, pentru a păstra sănătatea sistemului nervos adresează-te cât mai repede unui medic neurolog dacă te confrunți brusc cu oricare dintre problemele de mai jos:

• Tulburări de vedere;
• Dureri de cap severe;
• Slăbiciune musculară;
• Tremor și/sau ticuri;
• Schimbări de comportament;
• Pierderi de memorie;
• Dificultăți în ceea ce privește coordonarea sau mișcarea mușchilor;
• Amorțeală și furnicături în membre;
• Tulburări de vorbire: una dintre cele mai frecvente tulburări de vorbire de natură neurologică este afazia. Aceasta constă, spre exemplu, în dificultatea de a alege cuvântul potrivit, în repetarea unui singur cuvânt în loc să se formeze un enunț, în dificultatea de a înțelege o conversație sau limbajul scris etc.