Am cedat nervos. M-am închis în altă cameră și mi-am lăsat soțul să se ocupe de copii

Întrucât nu se simțea bine, o mamă l-a rugat pe tatăl copiilor ei să se ocupe de aceștia

Cassie este mama a trei copii: de 3, de 6 și de 8 ani. Ea a povestit, pe „Reddit”, de ce s-a hotărât într-o zi să-l roage pe soțul ei să aibă el grijă de copii:

„Am 27 de ani și sunt mama a trei copii. Atât eu, cât și soțul meu, avem locuri de muncă, dar pentru că programul meu este mai flexibil sunt cea care se ocupă cel mai mult de copii, de exemplu îi iau de la școală/de la grădiniță, îi duc acolo, mă duc cu ei în parc, îi ajut la teme etc. și mă ocup și de jumătate din treburile casnice, precum gătitul, călcatul etc. Mă mai ajută și soțul după ce insist puțin, de pildă îi duce pe copii în parc în timpul weekend-urilor. 

Săptămâna trecută nu m-am simțit bine, iar sâmbătă am avut amețeli, dureri de cap, valuri de căldură etc. și eram atât de obosită încât l-am rugat pe soțul meu să se ocupe de copii în acea zi.”

Tatăl nu a reușit să gestioneze anumite situații legate de copii

Mama a explicat, pentru aceeași sursă, cum au evoluat lucrurile în ziua în care i-a spus soțului ei să se ocupe de cei trei copii. Astfel, de fiecare dată când intervenea o situație mai dificilă, tatăl o solicita tot pe ea să o rezolve:

„Fiica mea în vârstă de 3 ani face nazuri, nu îi convine deloc să plec din cameră și este într-o fază în care am impresia că singurul cuvânt pe care îl știe este „nu”, așa că partenerul meu m-a rugat să intervin. 

Fiul meu în vârstă de 6 ani are obiceiul să mă roage să fac diverse lucruri și de multe ori nici nu se gândește să-și solicite și tatăl. 

Soțul meu a venit la mine și m-a întrebat dacă puteam să o calmez pe fiica mea mai mică întrucât avea nevoie de mine, dar eu am refuzat și i-am zis că el este tatăl ei și să mă lase în pace.”

Mama s-a supărat și a refuzat să intervină

Din cauza stării în care se afla, a insistat ca tatăl să stea cu copiii. Acestuia nu i-a convenit și s-a supărat, așa cum reiese și din confesiunea mamei pentru sursa citată anterior:  

„Trebuie să recunosc faptul că am cedat nervos în momentul în care fiul în vârstă de 6 ani a venit la mine plângând, spunând că fratele său mai mare „s-a strâmbat” la el, iar eu i-am spus să ceară ajutorului tatălui său și când a plecat am închis ușa de la cameră întrucât mă durea îngrozitor capul.

Soțul meu s-a supărat foarte tare, în condițiile în care la somnul de după-amiază copilul meu cel mai mic nu voia să se calmeze fără mine, iar cel mijlociu era trist întrucât credea că m-a supărat. Soțul încerca să-mi transmită „știu că nu te simți bine, dar ar fi bine să-i alinți puțin pe copii, iar eu am nevoie de ajutor, știi că fiica noastră se supără când nu ești în preajma ei, tu ești singura care o poate liniști”, însă nu era vorba de fapt despre asta, ci pur și simplu este firesc pentru un copil să se atașeze mai mult de o anumită persoană, inclusiv medicii mi-au zis că lucrurile se vor schimba când va crește.

El este încă supărat și, chiar dacă și după o săptămână am în continuare dureri de cap și valuri de căldură, așteaptă ca eu să îmi cer scuze, însă nu cred că este nevoie să fac asta.” 

Are parte de susținere în mediul online

Mama s-a întrebat dacă nu cumva a fost prea dură cu soțul ei când l-a lăsat să se descurce singur cu copiii. După ce postarea de pe „Reddit” a fost văzută, numeroase persoane au ținut să o susțină și să-l critice pe soțul ei. Iată câteva comentarii în acest sens:

• „Nu aș vrea să mă gândesc la cum ar fi stat lucrurile dacă ar fi fost nevoie să se interneze. Oare soțul ar fi venit la ea la spital cu copiii ca să-i liniștească? Nu ești o persoană rea. Și el este părintele lor și trebuie să se descurce singur cu ei”;
• „Partenerul tău trebuie să se maturizeze și să se comporte precum un tată. Ai dreptul să beneficiezi și de timp pentru tine. Ceea ce s-a întâmplat a fost ceva ocazional, doar o dată, l-ai solicitat să se ocupe de copii ca nu cumva aceștia să stea în preajma ta și să se îmbolnăvească și ei. Este incredibil că nu a putut să te ajute nici măcar o zi”;
• „Acest bărbat nu este un partener, este cel de-al patrulea copil. Nu ești tu persoana rea. Însă imaginează-ți cum va fi viața ta alături de el. Bărbatul pe care l-ai ales să fie tatăl copiilor tăi este deranjat că trebuie să aibă grijă de ei pentru o zi. Cum vor evolua lucrurile pe termen lung? Crezi că este un exemplu bun pentru copiii tăi? Te mulțumește faptul că va trebui să faci TOTUL singură și în următorii ani?”;
• „Soțul ei îi învață pe copii să nu țină cont de sănătatea mamei lor și să o deranjeze când este bolnavă. Reacția pe care ar fi trebuit să o aibă era, de exemplu: „Mami nu se simte bine acum. Când cineva este bolnav, este bine să-l lăsăm să se odihnească. Ce ar fi să o lăsăm să doarmă, noi mergem la X sau luăm o gustare? Ți-ar plăcea să-i pregătești o felicitare pe care mami să o vadă când se trezește?”;
• „El a fost atât de puțin implicat în îngrijirea copiilor încât nici nu este capabil să-i liniștească înainte de somn. Ai fi avut nevoie de ajutorul lui. Ar fi trebuit să facă și el ceva...”;
• „Ești bolnavă. Ar trebuit să stai în pat în liniște, nu să îți faci griji pentru toate lucrurile mărunte ce țin de copii. Soțul tău poate fi capabil să le spună și el „mama nu se simte bine și are nevoie de odihnă”. Sau cel puțin ar trebui să fie”.