Gata, am cedat! L-am pus pe soțul meu să aleagă între mine și părinții lui

Nu ți-a venit niciodată să cedezi și să îți pui partenerul sau partenera să aleagă între tine și părinți? Mai ales dacă este foarte atașat sau atașată de familia de origine... O femeie mărturisește că nu a mai rezistat presiunii care se pune asupra ei și l-a obligat pe soțul ei să aleagă între părinți și copil.

Amanda știe că aceasta apare o decizie radicală și a fost adesea judecată pentru că a scos pe bunicii paterni din viața fiicei ei, dar susține că nu regretă nicio clipă ceea ce a făcut.

„Nu sunt atât de drăguți cum par, să știi”

„Am întâlnit prima dată familia soțului meu în 2002, când aveam 27 de ani, la câteva luni după ce ne-am cunoscut. La început părinții lui erau cu adevărat amabili, zâmbitori, poate un pic prea prietenoși, iar soțul meu, David, părea foarte tensionat.

După prima noastră întâlnire m-a întrebat dacă mi-a plăcut de ei și mi-a spus: „nu sunt atât de drăguți cum par, să știi”, dar nu am luat în calcul. De-a lungul timpului, am aflat exact ce a vrut să spună și după mai bine de un deceniu de comportament din ce în ce mai toxic, i-am spus lui David că trebuie să aleagă între mine și ei. Din fericire, m-a ales pe mine și pe fiica noastră și mă declar foarte fericită”, mărturisește Amanda.

Numai în Marea Britanie, una din cinci familii a tăiat legăturile cu socrii sau cu părinții unuia dintre parteneri din cauza toxicității. Pentru Amanda, primele semne de întrebare au început să fie puse la un an de la începutul relației. Mama lui David, soacra ei, adesea întârzia la cina de Crăciun, la reuniunile de familie sau își schimba brusc planurile.

Mi-am pus soțul să aleagă între familie și amantă. A ales aventura și m-a lăsat singură cu copilul

„Socrii mei au început chiar să mă acuze că încerc să-i țin departe de nepoata lor”

„Înainte de nunta noastră din aprilie 2008, mama mea ne-a oferit din senin suma de 1000 de lire sterline. În schimb, socrii mei au spus că au cheltuit suficient pentru fiul lor o viață întreagă și nu mai doreau să o facă. Ceea ce mi s-a părut într-adevăr ciudat, pentru că eu am crescut într o familie foarte generoasă.

Când am născut, în 2012, comportamentul lor ciudat m-a deranjat tot mai mult. Veneau să-și vadă nepoata ori de câte ori aveau chef, se supărau dacă le interziceam. Mai mult, au început chiar să mă acuze că încerc să-i țin departe de nepoata lor, ceea ce era foarte departe de adevăr. Am devenit paranoică! Le trimiteam mesaje în fiecare luni dimineața să le spun ce urmează să fac în acea săptămână și când au liber să vină să-și vadă nepoata.

Am rămas însărcinată din nou în 2013, dar din păcate am avut parte de un avort spontan. Ulterior i-am întrebat dacă putem să le folosim rulota să plecăm într-o mică excursie, dar ne-au refuzat. Tatăl lui David a început să nu mai aprecieze postările mele pe Facebook și să nu mai bage în seamă nici măcar fotografiile cu nepoata asta.

De asemenea, îmi spuneau mereu că sunt obeză, comparându-mă cu un prieten de familie supraponderal, când eu am o greutate absolut normală. În 2015, la a treia aniversare a fiicei noastre, o prietenă a comentat asupra comportamentului soacrei mele, spunându-mi o listă întreagă de trăsături narcisiste pe care le prezenta”, își amintește ea.

„Ori noi, ori ei!” Ce a ales bărbatul?

„Punctul culminant se pare că s-a întâmplat cu ocazia Crăciunului în 2015, când fiica mea a luat o lanternă de jucărie cu care se jucase în casa bunicilor ei și pe care nu i-au dat voie să o ia. Furioși peste măsură, au determinat-o pe cea mică să-și ceară iertare imediat și au spus că trebuie să returnăm obiectul de urgență”, spune femeia.

În ianuarie 2016, Amanda le-a trimis o scrisoare pe care a înregistrat-o audio în care le spunea tot ceea ce simte, explicându-le că s-a săturat de toată situația și de frustrările în relația părinți-socrii și copil-bunici.

„Ne-au trimis înapoi un email spunând că sunt foarte supărați pe noi, acuzându-mă că sunt o femeie rea, dar când ne-am întâlnit personal nu mi-au spus nimic în față. Simțind că ne pierd, socrul meu a spus că soția lui se simțea foarte rău, fără a preciza de ce.

A mai spus și că David ar trebui să o sune, dar eu știam că nu este adevărat. Într-o încercare disperată de a-mi salva căsnicia, i-am spus lui David „ori eu, ori ei”, iar soțul meu m-a ales pe mine și pe fiica noastră. În 2016 i-a spus tatălui său să nu mai sune și să nu ne mai caute, impresionat de ultimatumul pe care i l-am dat.

Socrii mei încă mai trimit felicitări de ziua soțului meu și fiicei mele, dar le aruncăm la coșul de gunoi. Acum un an, socrul meu a luat legătura cu noi spunând că a ascultat un podcast despre un bărbat care și-a părăsit părinții după ce s-a alăturat unui cult. Ne-a întrebat dacă asta ni s-a întâmplat și nouă. Citind mesajul lui, ne-am dat seama cât de norocoși suntem că am ieșit din această nebunie”, concluzionează ea.

Sunt oare relațiile cu socrii obligatorii? Este necesar ca părinții să accepte toate hachițele bunicilor sau pot tăia răul și tot ceea ce este toxic de la rădăcină?