Iată de ce mamele sunt atât de nervoase tot timpul

Confesiune de mamă

Pentru a înțelege mai bine de ce mamele sunt nervoase tot timpul, urmărește și confesiunea unei mame, care și-a deschis sufletul și a mărturisit prin ce fel de stări a trecut de nenumărate ori din cauza furiei. Încercând să-și analizeze trăirile, a putut înțelege mai bine de ce adesea este cuprinsă de emoții negative, venind cu câteva sfaturi pentru mamele aflate în situații similare.

A început prin a enumera câteva dintre lucrurile care i-au provocat furie: „Poți să o simți cum se târăște, cum începe de la picioare. Cineva și-a lăsat pantofii pe hol și va trebui să-i iei de acolo ca și cum ai căra un coș de rufe pentru a-l duce la mașina de spălat. Cineva a uitat IAR să tragă apa la toaletă. Acest sentiment este acum prezent în genunchii tăi. Simți că te trec transpirațiile. O factură pe care ai uitat să o plătești este acum în întârziere. Tema a fost uitată pe dulap și autobuzul deja a plecat. Buzele tale sunt pecetluite. Îți spui „Respiră”. „Respiră”.

Stările de tensiune resimțite se vor agrava într-o situație precum: „După aceea, mai târziu, seara, în timp ce pregătești cina, fiind deja nervoasă, știind că nu o să le convină ceea ce le-ai pregătit, ești împușcată din spate cu o pușcă Nerf. Explodezi. Arunci spatula în chiuvetă, îi smulgi fiului tău pușca din mână și simți cum din ochi îți ies flăcări.”

Cea care s-a confesat nu s-a ferit să spună că în copilărie s-a aflat alături de mama ei, pe când aceasta era nervoasă, dar că pe atunci nu înțelegea deloc motivele care o determinau pe aceasta să fie astfel: „Îmi amintesc cum o vedeam pe mama mea fierbând de furie. Pufăind de frustrare ca și cum nu ar putea să termine niciodată- și nu termina niciodată. Și, în final, ajungea să trântească. Peste o grămadă de rufe. Sau peste resturile de la o cină pe care am refuzat să o mâncăm. Care era problema? gândeam eu. Nu înțelegeam de ce îi păsa dacă paturile erau făcute înainte să plecăm de acasă sau dacă era curat în bucătărie. Dar, Dumnezeule, acum am început să înțeleg.”

Ajunsă la rândul ei mamă, își dă seama de unde provine de fapt furia unei mame: „V-ați întrebat vreodată de ce suntem furioase?...Sunt mici transgresiuni- mici momente de pe parcursul unei zile, ce par mici „derapaje” sau chiar insulte și care se acumulează până când vulcanul explodează. Știu de ce mama se pierdea în ele pentru că așa mi se întâmplă și mie acum. De ce suntem atât de implicate?”

Explică în detaliu de ce mamele pot deveni furioase, raportându-se și la un articol despre furie din „Psychology Today”: „Potrivit „Psychology Today”, furia nu este aproape niciodată o emoție primară. Articolul explică faptul că adesea această emoție are la bază diferite sentimente, cum ar fi să te simți desconsiderat, neimportant, devalorizat și lipsit de autoritate. Nu-i așa că are logică? Este pentru că ne simțim neapreciate, desconsiderate și, sincer, uneori invizibile, de aceea ajungem să „vărsăm flăcări” asupra celor dragi.”

Aduce în prim-plan lucrurile care o determină pe ea să fie tot timpul nervoasă: „Așa că, atunci când cei pe care îi iubesc- cei pentru care fac toate acestea- merg prin casă și își lasă mizeria la intrare și nu pun nimic la loc sau lasă mizeria în bucătărie, să o curăț eu, după ce au comentat că mâncarea pregătită de mine „avea un gust oribil” sau când lasă grămezi de rufe murdare sau împrăștie ambalaje de Twix prin toată casa, devin furioasă. Dar, să fiu sinceră, simt și o grămadă de altă lucruri.”

În ciuda a ceea ce simte, mama nu dorește să răbufnească în fața celor dragi, ci se gândește să-și exprime nevoile: „Urmează partea următoare- o parte importantă- nu vreau să explodez în fața celor din familia mea, așa cum nici ei nu vor să procedez așa. De aceea, așa cum trebuie să-și facă și ei treaba și eu trebuie să comunic. Să spun ce nevoi am, astfel încât să nu mă simt devalorizată în propria mea casă. Să evit să devin pasiv-agresivă și să aștept să mi se citească gândurile. Pentru că nimeni nu merită să trăiască într-o casă a furiei- nici ei, nici eu.”

Ține să menționeze cum se ajută pentru a depăși emoțiile negative: „Când o simt că se înfășoară în jurul piciorelor mele, încerc să mă adresez cauzei. Iar dacă nu reușesc și îmi cuprinde trupul, chiar dacă ajunge la umerii mei și simt cum mi se încleștează maxilarul, de obicei nu este prea târziu. Vine momentul în care am o conversație cu mine însămi...Pot să fac ceva în legătură cu furia mea. Pot să merg la o plimbare sau să mă retrag într-o cameră mai liniștită, să respir adânc și să gândesc la ce se întâmplă de fapt. Trebuie să fac „săpături” sub furie și să văd care sunt rădăcinile ei- Sunt epuizată? Sunt copleșită? Am prea multe responsabilități? Copiii nu își îndeplinesc responsabilitățile lor? Încerc să îmi dau seama ce mă determină să fiu furioasă în acel moment și după aceea văd ce pot face în această privință.”

Își încheie confesiunea insistând asupra ideii că nu este o metodă universală menită să ajute mamele să treacă mai ușor peste momentele de furie, important fiind să ajungem să ne simțim valorizate de cei dragi, așa cum ne dorim să se simtă și ei: „Trebuie să fim mai tolerante și să accceptăm că fiecare dintre noi poate avea o zi proastă și că apoi vom fi iertați pentru asta. Dar dacă te simți frustrată adesea- simțind acea furie mocnită, care mă face să scuip flăcări când găsesc o șosetă pe canapeaua din sufragerie sau când copiii nu au umplut mașina de spălat așa cum ai cerut-ar putea ajuta să te retragi și să te gândești la ce se întâmplă de fapt. Iar dacă ajungi la emoția inițială- care te-ar putea face să nu te simți apreciată sau să te simți invizibilă sau poate ai nevoie disperată de odihnă sau să renunți la unul sau două lucruri din calendarul tău- după aceea poți găsi cuvintele pentru a comunica familiei ceea ce simți. Știi că, în situația în care soțul sau copiii tăi se simt invizibili, epuizați sau copleșiți, imediat vei vedea ce poți face pentru ei. Te vei asigura că se simt valorizați și importanți și apreciați. Dar cum rămâne cu tine? Nu meriți și tu să ai parte de așa ceva?”

Trucuri care să te ajute să fii o mamă mai calmă

Ca să îți fie mai la îndemână să-ți regăsești calmul, echilibrul și să fii cea mai bună variantă a ta pentru cei dragi, ține cont și de îndemnurile de mai jos:

• Ia-ți un răgaz pentru a-ți analiza furia- Ori de câte ori simți că începi să fii cuprinsă de furie, încearcă să o examinezi. Întreabă-te: „Cum mă simt?”, „Din ce zonă a corpului simți că pornește furia? Provine din zona pieptului, din zona capului, din stomac?”, „Mi s-a schimbat respirația?”, „Îmi tremură mâinile, mă simt încordată?” etc. Cu cât vei reuși să găsești răspunsul la astfel de întrebări, cu atât vei putea să intervii pentru a-ți slăbi emoțiile negative
• Stabilește reguli clare și limite pentru copiii tăi- Nu sunt puține cazurile în care, dacă te întrebi de ce mamele sunt tot timpul nervoase, răspunsul să fie mai aproape de tine decât crezi: copiii nu se ghidează după reguli bine stabilite și nici nu li s-au impus limite la timp. De tine va depinde să fixezi reguli clare, pe înțelesul copilului, adecvate vârstei sale, însoțite de consecințe pentru nerespectarea lor. În acest mod, va fi mai puțin tentat să-ți testeze limitele, iar situațiile de criză, în care te-ai putea confrunta cu multă furie, s-ar putea evita mai ușor
• Așteptările pe care le ai, atât de la tine, cât și de la copil, ar trebui să fie cât mai realiste- Oricare dintre noi tinde să-și fixeze și așteptări mai puțin realiste, care pot conduce la situații în care să te simți copleșită și să reacționezi prin furie. În schimb, așteptările cât mai realiste, adaptate contextelor, vor fi mai ușor de atins atât de tine, cât și de copilul tău
• Fii un bun ascultător pentru copilul tău- Conversațiile dese cu copilul îi vor permite și lui să se simtă ascultat, valorizat și iubit, iar pe tine te vor ajuta să descifrezi acele lucruri care îl motivează să acționeze într-un anumit fel, care poate nu este deloc pe placul tău. Fii răbdătoare, nu îl critica și străduiți-vă să găsiți împreună soluții pentru rezolvarea problemelor
• Rezervă-ți momente în care să stai departe de lucrurile care îți distrag atenția- De pildă, când este posibil, încearcă să petreci mai mult timp cu telefonul și să stai cu copilul. Cu cât vei insista să-ți vezi de treaba ta, cu atât copilul se va simți neglijat și pot surveni situații marcate de frustrare, de furie, care vor crea tensiuni inutile în casă. Organizează-te astfel încât să poți petrece cât mai des timp de calitate cu micuțul tău!
• Nu uita să ai grijă și de tine- Pe cât posibil, creează-ți intervale în care să te poți ocupa mai mult de tine. Răsfață-te cu o carte, cu o plimbare sau pur și simplu mergi singură la cumpărături. De asemenea, nu neglija odihna. Procedând așa, îți vei reîncărca bateriile și vei fi mai puțin expusă riscului de a te simți copleșită de furie, de nemulțumiri
• Implică-ți copilul în activități casnice- Nu numai că așa îl vei stimula să-și dezvolte abilități care îi vor fi utile pe parcursul întregii vieții, să fie mai responsabil, dar îți vei mai ușura și tu munca. Alege sarcini adecvate vârstei sale, laudă-l ori de câte ori își face bine treaba și încercați să vă și distrați când faceți treabă

Surse: childdevelopmentinfo.com, psychologytoday.com, scarymommy.com, thepeacefulnestblog.com, yourmodernfamily.com

Sursă poză principală: istockphoto.com