Sunt mamă singură și am parte de tot sprijinul și ajutorul din partea familiei mele, dar tot mă simt extrem de singură

A fi mamă singură nu este deloc ușor, chiar dacă ai sprijinul și ajutorul întregii familii, lipsește tatăl copilului, acel stâlp de rezistență lângă tine. Este mărturia a uneia din miile de mame singure care se străduiesc să își crească copiii, știind că nu au un partener alături.

Ashley Espinoza povestește întregii lumi cât de greu i-a fost să își crească copilul singură în adolescență, fără sprijinul unui bărbat alături.

„Tatăl copilului nu a dorit să se implice în creșterea lui. Acela a fost momentul în care m-am trezit în deplină singurătate”

„Întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc singură, să locuiesc singură, am fost mai retrasă, fiind și unicul copil al părinților mei, până în adolescență când am aflat că trebuie să mă accept pe mine însumi și să mă simt bine cu propria mea persoană. Sunt contabilă și de cele mai multe ori lucrez în deplină solitudine în confortul biroului meu de acasă. Am locuit singură ani de zile înainte să rămân însărcinată, iar tatăl copilului nu a dorit să se implice deloc în creșterea și recunoașterea lui. Acela a fost momentul în care m-am trezit în deplină singurătate”, mărturisește Ashley.

Femeia își amintește cum în timpul sarcinii și-a dorit să fi avut un partener care să îi cânte burticii ei, să o mângâie, care să o ajute să se dea jos din pat, dar și-a înțeles statutul de mamă singură și nu a dorit sub nicio formă să forțeze un bărbat să recunoască sau să crească copilul. Din păcate nu a înțeles și faptul că această solitudine avea să vină la pachet cu tristețe, depresie și neîmplinirea nevoilor emoționale în calitate de tânără mamă.

Frumusețea de a fi mamă singură, pe care oamenii nu o înțeleg: „Sunt un părinte mai bun pe cont propriu”

„Familia mea m-a ajutat întru totul și a fost alături de mine, dar ceva simt că a lipsit”

„În ziua în care fiica mea s-a născut am avut doar femei puternice în jurul meu: mama, mătușa, cea mai bună prietenă a mea. Doctorița mea cu ajutorul căreia mi-am adus pe lume copilașul era o femeie înaltă, puternică, doar femei independente în acea cameră… A doua zi când asistenta m-a întrebat dacă sunt sigură că nu doresc să trec numele tatălui pe certificatul de naștere, mi-am dat seama că ceva lipsește cu desăvârșire. Dorința mea de a-mi împărți viața cu un partener romantic se destrăma. Atunci când aveam 20 de ani nu îmi doream să mă căsătoresc, dar pe măsură ce am împlinit 30 de ani, în calitate de mamă singură, această dorință s-a schimbat complet.

Deși am fost dintotdeauna o femeie independentă, maternitatea mi-a arătat că există o altă fată a lucrurilor. Familia mea m-a ajutat mult. Aveam mereu o persoană care era dispusă să aibă grijă de copilașul meu atunci când eu mergeam la cumpărături și cu toate astea, totul făceam singură. Prietenele mele erau căsătorite și puteam vorbi despre provocările maternității cu ele și creșterii unui copil, dar nu îndrăzneam să le spun despre singurătatea mea. Era ceva ce îmi era rușine să recunosc cu voce tare. Știam doar că trebuie să fiu puternică pentru binele fiicei mele și m-am temut că, dacă îmi deschid sufletul și îmi spun tristețile, nu aș mai fi putut să închid acea rană niciodată”, susține Ashley.

Pe măsură ce timpul a trecut, femeia mărturisește că și fiica ei a realizat că din viața lor lipsește ACEL cineva foarte important. Deși mama a încercat să evite să îi citească cărți cu povești în care apărea portretizat tatăl, familia formată din mama, tata și copilul era peste tot, în parcuri, pe stradă. Iar când a fost suficient de mare să întrebe de ce nu are un tătic, mama nu a putut niciodată să răspundă.

5 sfaturi pentru o mama singura

„Nu știu dacă un partener mi-ar putea vindeca singurătatea”

Bineînțeles că fiind mamă singură toți prietenii și toate prietenele ei i-au sugerat să își găsească un alt partener cu care să-și împartă tot ce are ea de oferit. Unii dintre ei au făcut chiar sugestii din rândul prietenilor divorțați, dar fiindcă locuiește într-o localitate mică, cu o populație de aproximativ 4000 de oameni, iar cel mai apropiat oraș este la două ore depărtare, opțiunile erau limitate pentru a cunoaște pe cineva.

Practic acolo nu existau cafenele, baruri, spații publice și, deși a încercat să-și găsească iubirea pe aplicații de dating, nu a reușit pentru că trebuia să fie mamă devotată 100% din timp. Nu avea nici măcar un weekend liber în care să-și poată lăsa fiica la celălalt părinte, așa cum alte mame singure o fac.

„Nu sunt sigură dacă un partener mi-ar vindeca singurătatea, dacă ar putea fi un părinte activ, un ascultător bun, un ajutor în cămin și nu pot garanta că voi găsi pentru fiica mea un tată care să-i pregătească mâncarea, să o spele și să îi acorde toate atenția așa cum ar trebui. Mă concentrez asupra a ceea ce am de făcut, îmi plătesc creditele pe care le-am făcut pentru a-mi termina studiile, scriu o carte și mă distrez cu fiica mea în cea mai mare parte din timp, asigurând-o că îi voi fi alături necondiționat”, concluzionează ea.

A fi părinte singur cu siguranță nu este cea mai ușoară provocare din lume, ci mai degrabă singurătatea, dar și nesiguranța, imposibilitatea de a avea un cămin tradițional sunt chestiuni care macină până la instalarea depresiei, dar care nu sunt imposibil de depășit.