„Când fetele mele aveau 4, respectiv 8 ani, au rămas acasă cu tatăl lor, cât eu am fost plecată într-o vacanță de 10 zile în Italia, împreună cu sora mea, verișoara și încă o prietenă.
La început, nu eram sigură că este o idee bună. Mă gândeam că o perioadă de 10 zile e prea lungă pentru a fi departe de familia mea, mai ales că nu mai plecasem atât de mult timp departe de ei. Soțul m-a încurajat să merg și m-a asigurat că se va descurca. În plus, cred că și pe el l-a ajutat să se apropie mai mult de fete.
Familia mea m-a sprijinit, deci, în decizia mea, însă atunci când am mărturisit și altor părinți că vreau să plec singură în vacanță, aceștia m-au întrebat, cu o mare mirare pe față, „păi și copiii?”.
Desigur, le răspundeam că soțul meu va sta cu copii, dar majoritatea continua să fie mirată, probabil întrebându-se cum de e soțul meu este disponibil pentru a sta cu copiii timp de 2 săptămâni.
Îneleg mirarea lor, pentru că și eu am fost mirată, într-un fel. Mai ales că societatea m-a învățat că mama trebuie mereu să fie prezentă și doamne ferește să se implice într-o activitate proprie, care să nu îi includă pe copiii ei.
Așa că… mi-a luat ceva timp ca să mă obișnuiesc cu ideea și ca să înțeleg că nu am de ce să mă simt vinovată. Da, voiam să fiu puțin departe de familia mea, pentru că aveam nevoie de o pauză. Asta nu înseamnă că nu îi mai iubesc sau că nu mi-a fost dor de ei cât am fost plecată.
În afară de nevoia mea de pauză, mi-am dorit să le insuflu fetelor mele convingerea că pot călători și singure dacă își doresc asta și în general, să facă tot ceea ce le face plăcere”.
În încheiere, autoarea mărturisește că își dorește să mai facă și alte călătorii solo în viitor; mai ales că a văzut că poate conta pe soțul ei.
Ție îți place ideea de a călători singură, fără familia ta?
Surse foto: insider.com
Surse articol: insider.com
Urmareste-ne pe Google News
