Mama mea este motivul pentru care sunt soția și mama puternică de azi

Mama mea m-a învățat ce înseamnă succesul!

Când spun „succes”, nu mă refer la bani sau faimă. Mă refer la o căsnicie de succes cu copii frumoși. În 1985, mama mea a devenit soție. În același an a devenit antreprenor. Și-a deschis propriul magazin de rochii de mireasă împreună cu sora ei, pornind de la zero. Până în anul 1997, ea și tatăl meu s-au mutat din apartamentul lor mic într-o casă, aveau trei copii, iar magazinul de rochii de mireasă s-a mutat dintr-un spațiu mic deasupra unei pizzerii în propria clădire, la care urma să se mai construiască și o anexă.

Mama își petrecea zilele la magazin, lucrând ore întregi pentru a se asigura că totul merge bine. Apoi se întorcea acasă, unde avea trei copii mici de care trebuia să aibă grijă și un soț. Programul ei la magazin se încheiase, dar munca ei era departe de a se termina. În fiecare seară când venea acasă, își lepăda în fața ușii „mantia” de antreprenor și o îmbrăca pe cea de mamă și soție iubitoare.

Citește și: De ce mama mea este și cea mai bună prietenă a mea

Să trecem rapid la anul 2016. Toți cei trei copii ai ei au devenit adulți de succes. Și după 31 de ani în care a condus o afacere de succes, mama și-a vândut magazinul și a ieșit la pensie. Ea a făcut totul. Și nu numai că le făcea pe toate, dar avea întotdeauna o atitudine grozavă!

Privind în urmă, nu-mi amintesc nici măcar o dată când am văzut-o pe mama mea agitată sau având o cădere nervoasă! Nu-mi amintesc nici măcar o zi în care să se fi plâns că este prea obosită și nu am văzut-o niciodată să-și ia o zi de concediu medical. Ar fi putut să renunțe, ar fi putut să-și ia mâinile de pe tot și să fugă. Sunt sigur că au fost multe zile în care a vrut să facă exact asta. Dar nu a făcut-o niciodată. Eram mereu fericiți. Pentru mine, acesta este sensul succesului. Mă uit la mama mea și ea este ceea ce sper să fiu și eu într-o zi.

Mama m-a învățat că dragostea pentru copil va depăși orice sentiment de iubire pe care îl voi experimenta vreodată!

Când l-am născut pe fiul meu James, ea a devenit „Mimi” și era proaspăt pensionată. A fost prima care a sărit la orice ocazie pe care a avut-o pentru a fi alături de copilul meu. În casa ei, vechea cameră a fratelui meu a fost vopsită în albastru, umplută cu jucării, un pătuț, un dulap plin de haine de bebeluș și a devenit o cameră doar pentru James.

Nu mai poate intra într-un magazin fără să plece cu ceva pentru copilul meu... Știu că face acest lucru pentru că îl iubește, dar o face și pentru că mă iubește pe mine. Vrea să pot să lucrez, să fac bani pentru familia mea și să mă simt bine știind că bebelușul meu este pe mâini bune. Mica mea familie nu ar fi fost unde suntem astăzi fără mama mea.

Mama m-a învățat, de asemenea, să fiu stâlpul pe care familia mea să se poată baza!

În mod ironic, momentul în care mi-am dat seama că mama mea a fost, de fapt, stâlpul familiei noastre a fost atunci când am văzut-o cum își privea propria mamă cum se stinge încet din cauza demenței. Nu mi-am făcut niciodată griji pentru mama mea. Mi-am făcut griji pentru toți ceilalți. Mai ales de fratele meu mai mic, așa cum ar face-o orice soră mai mare. Îmi făceam griji că va fi rănit sau că i se va frânge inima, iar când își lua permisul de conducere trebuia să știu mereu unde se află.

Citește și: Mama mea știa să îmi facă doar ouă fierte și tot a fost cea mai bună mamă din lume

Îmi făceam griji pentru sora mea mai mare, când era plecată la facultate și când s-a mutat într-un oraș nou după ce și-a găsit primul loc de muncă ca educatoare la o grădiniță. Mi-am făcut griji pentru tatăl meu. „Cum este colesterolul lui? Devine prea bătrân pentru a fi antrenor de baschet? Nu cumva efortul îi afectează sănătatea?” Dar niciodată nu mi-am făcut griji pentru mama. Ea a fost întotdeauna capabilă. Toți știau că se pot baza pe ea, așa că nu a trebuit niciodată să-mi fac griji. Știam doar că este bine pentru că este cea mai puternică persoană pe care o cunosc.

Dar când bunica a început să se stingă, mi-am făcut pentru prima dată griji. Știam că asta o va zdruncina. Bunica locuia pe strada noastră, așa că mama mea nu era niciodată departe de ea. Când a devenit incapabilă să își poarte singură de grijă, am văzut-o pe mama mea nevoită să o ducă la un azil, ceea ce era destul de greu. Apoi a trebuit să o văd pe mama cum făcea curățenie, cum a remodelat și a scos la vânzare casa în care a copilărit. Casa pe lângă care încă trece cu mașina în fiecare zi și se întoarce mereu să arunce o privire.

Am văzut-o pe mama cum avea grijă de bunica mea, în timp ce își conducea afacerea și încerca să se ocupe de trei copii și de un soț. Am văzut-o cum avea grijă de mama ei non-stop, în timp ce ceilalți 5 frați ai ei păreau să facă acest lucru doar atunci când le convenea. Mama mea a fost alături de mama ei până la ultima ei suflare aici pe Pământ.

În tot acest timp îmi spunea că este tristă, dar că va fi bine. Părea atât de înfrântă, dar mereu își făcea pe curajoasa. Ceea ce mă face să fiu atât de mândră de ea, dar și puțin nervoasă pentru mine. Acum că sunt mamă, voi putea fi această stâncă pentru familia mea care nu se clatină niciodată, care luptă mereu pentru ceea ce este corect, care iubește și dăruiește fără încetare? Nu pot decât să mă rog să pot fi atât de consecventă.

Mama mea este cel mai mare susținător al meu, cel mai bun profesor și cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc!

Sunt mamă doar de șase luni, dar în aceste șase luni am învățat de la ea mai multe decât aș fi putut învăța vreodată singură.

Toată munca ei grea a dat roade. Îi datorez atât de mult. Cred că cel mai bun mod în care o pot răsplăti este să fac tot ce pot pentru a fi o mamă extraordinară pentru copilul meu și pentru viitorii mei copii, așa cum a fost și este ea pentru mine.

Citește și: Dacă mama mea nu ar fi avortat, azi eu nu aș mai fi existat