Abia acum, când am și eu copii, îmi dau seama că mama mea a fost cea mai bună mamă

Sunt mama a cinci copii. Am patru copii aici, pe pământ, și un îngeraș dulce în Rai. Nu sunt sigură dacă m-ar fi ajutat ceva să mă pregătesc pentru maternitate dar vă pot spune că mama mea a fpcut ce a știut ea mai bine. A folosit mereu situații de viață ca lecții și asta m-a ajutat să navighez prin viața de mamă. Sunt zile când sunt sigură că îmi distrug copiii și zile când mă simt cea mai bună mamă din lume. Chestia cea mai amuzantă când vorbim despre copii este că exact în momentul în care crezi că ai găsit rezolvarea ei îți aduc altă situație alambicată care te bagă iar în ceață. Copiii mei fac asta foarte des și în unele zile sunt prea epuizată ca să încerc să îi combat. Este un continuu proces de învățare, nu-i așa?

Mama mea a născut primul copil la 14 ani. Da, ați citit bine. A rămas orfană la numai 6 ani și a fost nevoită să se maturizeze repede. S-a căsătorit la 14 ani și a fpcut tot posibilul să ia viața în piept, ceea ce nu era deloc ușor în acele vremuri. Înainte de a împlini 20 de ani, avea deja 4 băieți, iar eu am apărtu mult mai târziu, când avea aproape 40 de ani. Până la mine i-a crescut pe frații mei și era deja antrenată în ale parentingului. A luat în piept cele mai nebunești scenarii de viață, dar cumva a reușit să se păstreze verticală și curajoasă. Dacă vorbim de divorț, de decese, sărăcie, sau doar lupte personale cu ea însăși, niciunul dintre noi nu a știut vreodată prin ce a trecut cu adevărat. A ascuns aceste lucruri de noi și a f[cut tot ce rebuia să facă pentru ca să se asigure că noi vom avea succes în viață.

Mama nu a ezitat niciodată să ma mustre sau să îmi spună când greșesc. Dra o făcea într-un mod prin care să înțeleg că în viață  nu este totul numai despre mine. M-a ajutat să înțeleg că toate acțiunile mele îi afectează și pe ceilalți. Chiar și azi mă gândesc la asta înainte de ami educa proprii copii. Sunt la diferite etape de vârstă, așa că trebuie să le reamintesc mereu că acțiunile lor, fie rele sau bune, au consecințe. Împărtășesc de multe ori cu ei povești de-ale mamei mele și modul în care le-a gestionat ea. Ei îmi oferă posibilitatea de a o aduce din nou la viață. 

Până nu devii mamă nu înțelegi cu adevărat prin ce lupte a trecut mama ta.

Mama mea m-a crescut singură. Ea a fost cea care oferea familiei suport financiar și a făcut-o mereu cu un zâmbet pe față. Nu aveam nici cea mai mică idee că avea anxietăți, insomnii, depresie. Mă încuraja mereu și mă împingea de la spate și nu numai cu mine, ci cu toată lumea. Putea să aibă contul hol în bancă, dacă cineva îi cerea ajutorul găsea mereu soluții. Dar a fost singură. Nu a mai iești la întâlniri după ce a divorțat de tatăl meu. Auzeam cum prietenii îi spuneau să își caute pe altcineva, dar le spunea mereu că ea și-a trăit viața și că acum era timpul să mp ajute pe mine să o trăiesc pe a mea. Nu am realizat sacrificiul uriaș pe care l-a făcut pentru mine. Avea trei slujbe pentru ca eu să fac cursuri de dans, sporturile care îmi plăceau și orice altceva doream. A făcut imposibilul pentru a-mi oferi tot ce îmi doresc. 

Sunt atât de recunoscătoare pentru mama pe care viața mi-a oferit-o. M-a ajutat să devin persoana care sunt azi. Și mă gândesc azi la ea, pentru că dacă ar fi aici am fi sărbătorit a optzeci și una zi de naștere a ei și ne-am fi distrat de minune.  Dacă ai părinți care trăiesc și sunt lângă tine, te rog, pentru mama mea, spune-le MULȚUMESC! Spune-le că îi apreciezi, că îi iubești, că știi ce sacrificii au făcut pentru tine. Aș da orice să îmi mai îmbrățișez mama și să îi spun cât sunt de recunoscătoare pentru că am avut-o ca exemplu. La mulți ani, mama mea dragă! Ești minunată!

Citește și:

• O viață cu poliomielită: mama mea și sacrificiile imense pe care le-a făcut ca să mă crească
• Vara în care mama mea m-a învățat ultima ei lecție
• De ce mama mea este și cea mai bună prietenă a mea