Familia noastră este „pe invers” și ne-am asumat asta. Eu muncesc și soțul stă acasă, dar tot mă simt vinovată

Până nu demult, portretul familiei tradiționale îl înfățișa pe tata care mergea la serviciu, îi era capul familiei și își întreținea copiii, soția casnică ce se ocupa exclusiv de creșterea și educarea copiilor și de treburile gospodăriei și bineînțeles, prichindeii…

Dar nu toate familiile trebuie să fie tradiționale. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimele decenii și iată că există și familii în care muncesc amândoi soții, muncește mama, iar tata stă acasă cu copiii sau dimpotrivă, nu muncește nimeni.

Din experiența ei de viață, doctor neurochirurg Betsy Grunch din Georgia nu se sfiește să descrie care este situația în familia ei. Soțul stă acasă cu micuții, iar ea este singura care aduce un venit în familie. Cu toate acestea, vina nu o ocolește pe mama care încearcă să-și prioritizeze timpul acasă și să îmbine viața de familie cu cea de medic neurochirurg.

„Lucrez în medie 50-60 de ore pe săptămână. Sunt și mamă a doi copii, am un băiat în vârstă de nouă ani și o fată în vârstă de șase ani. Mă consider o mamă bună, iubitoare, îmi susțin copiii. Sunt foarte activă în creșterea și educarea micuților, dar din cauza orelor petrecute la serviciu uneori ratez anumite evenimente din viața lor, cum ar fi antrenamente la baseball și nu de puține ori simt că îi dezamăgesc.

La începutul carierei mele, îmi făceam griji că dacă îmi voi lua concediu, acest lucru îmi va afecta veniturile și doream să lucrez mai mult decât trebuia. Nu prea mă pricepeam să-mi echilibrez responsabilitățile de mamă și de medic neurochirurg dar în timp, am învățat că nu pot face totul într-un echilibru perfect, nu trebuie să mă surmenez, ci mai degrbă să găsesc un echilibru între viața profesională și cea privată”, mărturisește ea.

„Nu avem o familie tradițională. Eu merg la muncă, soțul meu stă acasă”

Betsy și soțul ei Ray s-au întâlnit în timp ce ea era medic rezident în neurochirurgie. În cel de-al cincilea an de facultate al femeii, cei doi s-au căsătorit, s-au mutat în Carolina de Nord în Georgia pentru a începe practica. Primul copil s-a născut în 2015.

Înainte de a rămâne însărcinată, lucrurile erau deja stabilite, iar rolurile părinților în familie păreau trase la sorți de destin: „chiar înainte să rămân însărcinată, soțul meu nu lucra prea mult, ci făcea mai mult treaba acasă. Așa că știam că el va fi cel care va sta mai mult cu copiii. Am convenit asupra acestui aranjament și am decis să angajăm o dădacă cât timp erau copiii mici.

Eu formez o echipă împreună cu soțul meu, așa că nu puteam să îi las responsabilitățile creșterii și îngrijirii copiilor, dar și a locuinței, doar pe umerii lui. Așadar, el face majoritatea treburilor, cu excepția curățării vaselor și împăduririi rufelor, pe care mi le asum și acum. Adesea angajăm oameni care să ne ajute cu lucrările în curte, cu o curățenie mai în amănunt, dar Ray este cel care se ocupă de treburile casnice, plătește facturile, face cumpărăturile.

Împreună ne împărțim responsabilitățile de îngrijire a copiilor. Eu de obicei mă trezesc la 6:00 dimineața și mă antrenez în jur de 30-45 de minute. Apoi trezesc copiii pe la 7:00 dimineața și îi duc la școală ca să pot pleca la spital la 7:30. Soțul meu îi ia de la școală și se asigură că fac temele. În plus, îi duce la activitățile extrașcolare la care sunt înscriși.

Încerc să ajung acasă până la 17 sau 18 după care îmi împart responsabilitățile cinei, somnului copiilor cu soțul meu. Iar seara ne rămâne timp și pentru noi. De obicei folosesc acest timp pentru a răspunde la emailuri, pentru a face diferite treburi sau pentru a lucra, deoarece sunt și creator de conținut”, continuă mama.

Nici soțul ei nu stă chiar degeaba, ci lucrează ocazional ca detectiv particular, timp în care copiii rămân în grija unei dădace. Mama lucrează unul din cinci weekenduri și încearcă să-și petreacă timp de calitate împreună cu copiii, să-i ducă în vacanțe cel puțin o dată pe an.

„Am un card secret”. Confesiunile a 22 de părinți despre situația lor financiară

De ce se simte Betsy vinovată?

Cu toate că face tot ceea ce îi stă în putință pentru a echilibra viața de familie cu cea profesională, mama simte adesea un sentiment de vină pe care nu îl poate stăpâni. Neurochirurgia este un domeniu dominat de bărbați și adesea i-a fost pusă la îndoială ambiția și capacitatea de a jongla cu această meserie și de a fi totodată soție și mamă.

În încercarea ei de a echilibra munca cu viața privată, a dat adesea peste provocări. S-a simțit vinovată dacă a petrecut prea mult timp acasă, la serviciu, dacă și-a lăsat copiii singuri sau în grija tatălui, dacă nu a participat la diferite evenimente din viața lor. Deși susține că munca ei este plină de satisfacții, uneori este atât de stresantă și solicitantă fizic și psihic deoarece trebuie să însănătoșească pacienți bolnavi și să ia decizii la nivel înalt, de care depinde viața unui om.

Uneori își dorește să ajung acasă în timp util, în jurul orei 16-17, dar intervin situațiile prevăzute și operațiile pot dura foarte mult, iar mama poate ajunge la miezul nopții. Dar nu ezită să își anunțe soțul de fiecare dată când se întâmplă un astfel de eveniment, pentru ca Ray să-și petreacă seara cu copiii așa cum îți dorește.

De asemenea, când este de gardă la spital se asigură că soțul ei are grijă de copii. Și când nu este la serviciu primește telefoane, mailuri, toate urgente la care trebuie să le răspundă imediat. Betsy mărturisește că are tot sprijinul soțului și copiilor și cu toate acestea se simte vinovată. Până nu demult, când copiii erau mai mici, ajungea acasă după ora 19 sau 20, când micuții deja dormeau și zile în șir nu putea interacționa cu ei…

Eu mănânc fasole la conservă și soțul meu comandă de la restaurant. Își ține banii doar pentru el

„Am luat decizii importante pentru a împăca viața personală cu cea profesională”

Pentru că și-a dorit din suflet să-și vadă copiii crescând, Betsy a învățat să echilibreze mult mai bine responsabilitățile, primind mai mult ajutor la serviciu și acasă. Așadar, din 2022 a angajat doi asistenți medicali în clinică care o ajută, pentru că pot consulta pacienții, pot scrie notițe și pot completa rețetele în locul medicului.

Betsy a angajat și un manager social media care o ajută cu sarcinile ei de creare conținut online. Și mărturisește că, deși nu se bazează prea mult pe ajutorul bonei, apelează la ea ori de câte ori ies în oraș fără copii.

Din fericire, mama a învățat că nu poate fi în toate locurile deodată, nu poate face toate lucrurile impecabil și se străduiește doar să-și mențină echilibrul pe plan personal și profesional…