Ce este boala Kienbock
Boala Kienbock apare când se deteriorează un os mic, în formă de semilună, de la nivelul încheieturii mâinii. Acest os se numește semilunar și se regăsește printre cele opt oase carpiene din cadrul încheieturii, fiind așezat aproape de centru. Împreună cu cele două oase paralele care formează antebrațul, radiusul și ulna, osul semilunar ajută încheietura să se miște. Radiusul este un os lung și se află în partea externă a antebrațului. Ulna (cubitus) este tot un os lung, dar este așezat în prelungirea degetului mic. Grație formei ușor spiralate, radiusul se poate roti în jurul ulnei când se efectuează mișcări ce permit orientarea palmei în diferite poziții, de exemplu în jos sau în sus, în față sau în spate etc.
Numită și necroza avasculară a osului semilunar, boala Kienbock poate surveni la orice vârstă, dar este mai frecventă la bărbații între 20 și 40 de ani. De asemenea, riscul de a suferi din pricina unei astfel de boli este mai ridicat dacă o persoană are:
- Lupus: o boală autoimună care provoacă dureri și inflamații ce pot afecta pielea, articulațiile, sângele și organe precum plămânii, inima și rinichii;
- Anemie cu celule în formă de seceră: numită și siclemie, această boală este transmisă ereditar și produce mutații genetice care afectează hemoglobina (proteina care transportă oxigenul în corp);
- Paralizie cerebrală: o afecțiune a creierului care afectează permanent mișcările corpului și coordonarea de la nivelul mușchilor.
În general, boala Kienbock afectează încheietura de la o singură mână.
Cauzele bolii Kienbock
Chiar dacă până acum nu se știe exact din ce cauză apare boala Kienbock, sunt aduși în prim-plan mai mulți factori care pot sta la baza ei. Printre acești factori se numără:
- Un număr redus al vaselor de sânge care alimentează osul semilunar: există un risc ridicat ca osul să se deterioreze semnificativ dacă nu primește suficient sânge care să îl hrănească;
- Radiusul și ulma au lungimi diferite: în această situație, crește presiunea exercitată asupra osului semilunar în timpul efectuării anumitor mișcări ale încheieturii mâinii. În plus, odată cu trecerea timpului, presiunea afectează și fluxul sanguin către osul semilunar, ceea ce poate conduce la instalarea bolii Kienbock;
- Forma neregulată a osului semilunar;
- Prezența unei traume la nivelul osului semilunar: de exemplu, dacă ai un accident care afectează și încheietura.
Simptomele bolii Kienbock
Deși suferă de această boală, anumite persoane nu au deloc simptome. De cele mai multe ori însă, pacienții cu boala Kienbock se confruntă cu:
- Durere la nivelul încheieturii bolnave: această durere este similară cu cea provocată de o entorsă. Mai exact, durerea respectivă apare și dispare pe parcursul unei zile sau este ascuțită și se intensifică treptat;
- Slăbiciune la nivelul încheieturii afectate;
- Diminuarea forței de apucare și/sau de prindere;
- Rigiditate la nivelul încheieturii;
- Inflamație la nivelul încheieturii;
- Pocnituri în încheietura bolnavă;
- Diminuarea capacității de a mișca încheietura.
Pe măsură ce boala avansează, crește și riscul de a se ajunge la o artrită a oaselor încheieturii. Această afecțiune este însoțită de durere, de rigiditate puternică și de slăbiciune la nivelul mâinii. În funcție de severitate, artrita se tratează nechirurgical sau chirurgical.
Diagnosticul bolii Kienbock
Primul demers necesar diagnosticării bolii este examinarea încheieturii mâinii. În același timp, medicul îți adresează întrebări legate, de pildă, de tipul și de localizarea durerii, de durata acesteia etc. După aceea, poate recomanda investigații imagistice care includ, spre exemplu:
- Radiografia: printre aspectele care pot fi observate se numără, de exemplu, erodarea difuză a osului semilunar, deteriorarea suprafeței articulare, artroza de la nivelul oaselor carpiene etc;
- Tomografia computerizată (CT): detectează fracturile superficiale, fragmentarea sau instabilitatea oaselor carpiene etc;
- Rezonanța magnetică nucleară (RMN): este utilă pentru a se afla starea osului semilunar și pentru a se observa efectele unui flux sanguin anormal. RMN-ul este binevenit pentru un diagnostic precoce al bolii Kienbock.
Tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară sunt recomandate cel mai des întrucât permit identificarea stadiului bolii Kienbock, mai exact:
- Stadiul 1: caracterizat prin dureri similare celor care acompaniază o entorsă la mână. În acest stadiu al bolii pot fi sesizate, imagistic, anomalii ale fluxului sanguin din zona osului semilunar;
- Stadiul 2: osul semilunar începe să se îngroașe din cauza aportului insuficient de sânge. De fapt, este vorba despre scleroza acestui os, ceea ce înseamnă o densitate osoasă anormală. Cele mai frecvente simptome din acest stadiu de boală sunt inflamația și durerile intermitente când se exercită o presiune asupra încheieturii;
- Stadiul 3: se produc fracturi la nivelul osului semilunar. În aceste condiții, diverse oase din cadrul încheieturii încep să se deplaseze. Durerile se intensifică și sesizezi o limitare a mișcărilor pe care le poți efectua;
- Stadiul 4: zonele exterioare ale oaselor din preajma osului semilunar încep să slăbească. Urmează instalarea artritei încheieturii, intensificarea durerilor și scăderea forței de apucare.
De cele mai multe ori, trecerea de la primul la ultimul stadiu al bolii durează câțiva ani.
În cazul în care diagnosticul de boala Kienbock se confirmă, pacientul poate fi îndrumat de medicul ortoped către:
- Un specialist în terapie ocupațională: pentru a învăța cum să gestionezi durerile și pentru îmbunătățirea mobilității încheieturii afectate;
- Un chirurg ortoped: este preferabil să fie vorba despre un medic specializat în chirurgia mâinii.
Tratamentul bolii Kienbock
Tratamentele pentru această boală au următoarele roluri:
- Restabilirea fluxului sanguin în zona osului semilunar;
- Reducerea durerii;
- Îmbunătățirea/redobândirea mobilității încheieturii.
În funcție de severitatea bolii Kienbock, medicii recomandă oricare dintre aceste variante de tratament:
Tratamentul nechirurgical
Acesta constă, de obicei, în:
- Imobilizarea încheieturii bolnave cu ajutorul ghipsului: este necesară pentru diminuarea presiunii exercitate asupra osului semilunar. Încheietura se imobilizează pentru aprox. 2-3 săptămâni;
- Administrarea unor medicamente antiinflamatoare;
- Terapie ocupațională pentru încetinirea evoluției bolii;
- Terapie fizică: cu ajutorul acestei terapii, pacienții învață și diverse exerciții pe care le pot efectua zilnic pentru a-și îmbunătăți mobilitatea la nivelul încheieturii afectate de boala Kienbock.
Dacă starea pacientului nu se îmbunătățește semnificativ după tratamentul nechirurgical, medicul poate recomanda, după efectuarea unor investigații imagistice, intervenția chirurgicală.
Tratamentul chirurgical
Există mai multe tehnici chirurgicale pentru a trata boala Kienbock. Pentru alegerea unei anumite proceduri, medicul chirurg ține cont de mai mulți factori, precum:
- Stadiul bolii;
- Toleranța la durere a pacientului;
- Tipul de activități pe care le desfășoară de obicei pacientul;
- Dacă articulația mâinii este afectată de artrită sau nu;
- Dacă osul semilunar este fracturat sau nu.
După evaluarea factorilor enumerați, se poate opta pentru oricare dintre procedurile de mai jos:
Revascularizarea
Această procedură este adecvată doar în stadiul 1 sau 2 al bolii Kienbock și are rolul de a restabili sau de a crește fluxul sanguin la nivelul osului semilunar. Revascularizarea implică:
- Îndepărtarea unei porțiuni cu vase sanguine atașate dintr-un os aflat într-o anumită zonă a corpului: spre exemplu, se poate opta pentru o porțiune de os de la nivelul antebrațului;
- Porțiunea de os este atașată osului semilunar;
- Montarea unui dispozitiv de fixare pentru ca porțiunea de os să adere cât mai bine la osul semilunar și pentru a se reduce presiunea asupra acestuia în cadrul procesului de vindecare.
Nivelarea articulației
Este indicată dacă radiusul și ulna au lungimi diferite. Nivelarea articulației se recomandă pentru a se stopa evoluția bolii Kienbock.
Fuziunea
Implică unirea oaselor de la nivelul încheieturii mâinii pentru a se forma un singur os, mai solid și pentru a se diminua presiunea exercitată asupra osului semilunar.
Fuziunea este de două tipuri:
- Parțială: chirurgul unește doar anumite oase ale încheieturii pentru atenuarea durerilor și pentru ca aceasta să-și păstreze parțial mobilitatea;
- Totală: înseamnă că se unesc toate oasele încheieturii. Această tehnică se recomandă când se constată că articulația este afectată de o artrită severă. Dacă se ajunge într-o asemenea situație, nu se mai pot efectua mișcări din încheietură, menținându-se doar mișcările de la nivelul antebrațului.
Artroplastia cu implant
Dacă osul semilunar este fracturat sau distrus complet, medicul chirurg îl înlocuiește cu o proteză.
Carpectomia
Când osul semilunar este rupt, este necesar să fie extras alături de alte oase de la nivelul încheieturii mâinii. Datorită unei asemenea proceduri, durerea se micșorează și se păstrează mobilitatea parțială a încheieturii.
Indiferent de tipul de intervenție chirurgicală, pacienții trebuie să stea în ghips câteva săptămâni și după aceea să poarte orteză. De asemenea, este indicat să se recurgă și la terapie fizică pentru creșterea mobilității mâinii operate.
Prevenția bolii Kienbock
Medicii avertizează asupra următorului aspect: nu se poate face nimic pentru a preveni boala Kienbock. Cu toate acestea, pentru a nu se ajunge la pierderea funcționalității încheieturii, sunt binevenite următoarele măsuri:
- Prezentarea la medic dacă sesizezi în mod constant dureri și inflamații la nivelul încheieturii: acest demers este esențial pentru diagnosticarea timpurie a bolii Kienbock;
- Prezentarea la medicul ortoped dacă treci printr-un accident care implică și încheietura mâinii;
- Dacă te implici adesea în activități care conduc la suprasolicitarea încheieturii, învață să faci exerciții care întăresc încheieturile și nu neglija repausul: printre astfel de activități se numără, de exemplu, practicarea golfului, a tenisului, ridicarea greutăților etc.
Ca să îți păstrezi calitatea vieții dacă suferi de boala Kienbock, adresează-te cât mai repede unui medic în cazul în care:
- Sesizezi că zona încheieturii se înroșește;
- Îți este greu să îți miști degetele de la mână;
- Durerile devin din ce în ce mai intense.
Surse foto: istockphoto.com, pexels.com, freepik.com, youtube.com
Surse articol: assh.org, healthline.com, my.clevelandclinic.org, ncbi.nlm.nih.gov, ninds.nih.gov, orthoinfo.aaos.org, sciencedirect.com, sfatulmedicului.ro, ukhealthcare.uky.edu, webmd.com
