Osteoscleroza: cauze, simptome și tratament

Ce este osteoscleroza 

Osteoscleroza este o afecțiune caracterizată printr-o creștere anormală a densității osoase. Aceasta apare atunci când celulele care formează osul (osteoblaste) produc material osos în exces sau când există o scădere a resorbției osoase de către osteoclaste.

Spre deosebire de osteoporoză, care face ca oasele să fie slabe și fragile, osteoscleroza are ca rezultat oase mai dense, dar nu neapărat mai puternice, iar în unele cazuri, acestea pot deveni mai fragile.

Cauzele care duc la apariția osteosclerozei 

1. Tulburări genetice (cauze ereditare)

Osteopetroza (boala oaselor de marmură): O afecțiune rară în care oasele devin excesiv de dense din cauza resorbției osoase defectuoase.

Pyknodysostosis: O tulburare genetică care duce la statură mică, oase fragile și anomalii dentare.

Sclerosteză și boala Van Buchem: Afecțiuni cauzate de mutații ale genei SOST, care duc la creșterea excesivă a oaselor.

2. Tulburări metabolice și endocrine

Boala Paget a oaselor: Cauzează remodelarea excesivă a oaselor, ducând la oase îngroșate, dar slabe.

Fluoroza: Aportul excesiv de fluor conduce la creșterea densității osoase.

Hiperparatiroidism: Nivelurile crescute de hormon paratiroidian (PTH) pot duce la remodelarea anormală a oaselor.

Osteodistrofia renală: Boala cronică de rinichi afectează metabolismul osos, cauzând uneori osteoscleroză.

Toxicitatea vitaminei D: Nivelurile ridicate de vitamina D cresc depunerea de calciu în oase.

3. Tulburări ale măduvei osoase (cauze hematologice)

Mielofibroză: O tulburare a măduvei osoase care duce la formarea excesivă de oase.

Leucemie și limfom: Unele cancere de sânge pot stimula îngroșarea oaselor.

Boala celulelor falciforme și talasemia: Pot provoca anomalii osoase, inclusiv osteoscleroză.

4. Infecții

Osteomielită cronică: O infecție osoasă pe termen lung care poate duce la osteoscleroză localizată.

Tuberculoza osoasă: În cazuri rare, TB poate provoca scleroză în oasele afectate.

5. Cancerul și metastazele osoase

Metastazele cancerului de prostată: Cauzează adesea leziuni osteosclerotice (care formează os).

Metastaze ale cancerului de sân: Pot duce uneori la modificări osteolitice și osteosclerotice mixte.

6. Cauze medicamentoase și de mediu

Otrăvire cu beriliu sau plumb: Poate duce la creșterea densității osoase.

Bisfosfonați și alte medicamente: Medicamentele utilizate pentru osteoporoză pot provoca uneori osteoscleroză localizată.  

Simptomele osteosclerozei 

Osteoscleroza adesea nu provoacă simptome și uneori este descoperită întâmplător la radiografii. Cu toate acestea, atunci când apar simptome, acestea pot varia în funcție de cauza de bază și de gravitatea afecțiunii. 

1. Simptomele osoase și articulare

Durere sau rigiditate osoasă: Creșterea densității osoase poate duce uneori la disconfort, în special la nivelul oaselor care suportă greutate.

Risc crescut de fracturi: Deși oasele sunt mai dense, ele pot fi, de asemenea, fragile și predispuse la fracturi.

Rigiditate articulară sau mobilitate limitată: Dacă creșterea osoasă excesivă are loc în apropierea articulațiilor, mișcarea poate fi restricționată.

2. Simptome legate de nervi (cauzate de compresia nervilor)

Amorțeală sau furnicături: Dacă creșterea excesivă a oaselor comprimă nervii, aceasta poate provoca simptome neurologice.

Pierderea auzului: Atunci când osteoscleroza afectează oasele urechii (otoscleroză), aceasta poate duce la afectarea progresivă a auzului.

Paralizie sau slăbiciune facială: Dacă oasele craniului sau ale coloanei vertebrale comprimă nervii, pot apărea slăbiciuni faciale sau alte simptome neurologice.

3. Simptome legate de sânge și de măduva osoasă (din cauza aglomerării măduvei osoase)

Anemie (oboseală, piele palidă): Dacă spațiul măduvei osoase este redus, producția de globule roșii poate scădea.

Infecții frecvente: Reducerea producției de globule albe poate slăbi sistemul imunitar.

Vânătăi sau sângerări ușoare: Dacă producția de trombocite este afectată, pot apărea probleme de coagulare.

4. Probleme legate de creștere și dezvoltare (în forme genetice)

Întârzierea creșterii sau statura mică: Unele forme moștenite de osteoscleroză, cum ar fi Pyknodysostosis, pot afecta creșterea generală.

Deformități scheletice: Cazurile severe pot duce la forme osoase anormale sau la oase craniene îngroșate.

Tratamentul osteosclerozei 

Tratamentul pentru osteoscleroză depinde de cauza care stă la baza acesteia. În multe cazuri, osteoscleroza în sine nu necesită tratament decât dacă duce la complicații precum durere, fracturi, compresie nervoasă sau disfuncții ale măduvei osoase. 

Tratarea cauzei subiacente

Deoarece osteoscleroza este adesea un simptom al unei alte afecțiuni, abordarea cauzei profunde este cel mai eficient mod de a o gestiona: 

1. Tulburări genetice (de exemplu, osteopetroză, pyknodysostosis)

Transplant de măduvă osoasă (în cazurile severe de osteopetroză)

Terapia cu interferon-gamma (pentru a îmbunătăți resorbția osoasă)

Reglarea vitaminei D și a calciului (pentru a preveni creșterea excesivă a oaselor) 

2. Tulburări metabolice sau endocrine (de exemplu, boala Paget, hiperparatiroidismul, fluoroza)

Bifosfonați sau calcitonină (pentru boala Paget)

Paratiroidectomie (îndepărtarea chirurgicală a glandelor paratiroide hiperactive în hiperparatiroidism)

Reducerea expunerii la fluorură (pentru fluoroză) 

3. Tulburări ale măduvei osoase (de exemplu, mielofibroză, leucemie, boala celulelor falciforme)

Chimioterapia sau terapiile țintite (pentru leucemie/limfom)

Transplant de celule stem (în cazul afecțiunilor grave ale măduvei osoase)

Transfuzii de sânge (pentru anemia cauzată de aglomerarea măduvei osoase) 

4. Cauze infecțioase (de exemplu, osteomielită cronică, tuberculoză osoasă)

Antibiotice pe termen lung (pentru osteomielită)

Drenaj chirurgical sau debridare (dacă infecția este severă)

Gestionarea simptomelor și a complicațiilor 

Managementul durerii 

• Antiinflamatoare nesteroidiene sau paracetamol pentru durerea osoasă
• Terapie fizică pentru îmbunătățirea mobilității și reducerea rigidității
• Dispozitive ortopedice de susținere (bretele sau atele) pentru reducerea riscului de fractură
• Intervenție chirurgicală (de exemplu, fixare internă, înlocuire articulară) în cazurile grave
• Operație de decompresie (dacă creșterea excesivă a osului apasă asupra nervilor)
• Implanturi cohleare sau aparate auditive (pentru pierderea auzului cauzată de otoscleroză)
• Terapia cu eritropoietină (pentru a stimula producția de globule roșii în anemie)
• Transplant de măduvă osoasă (dacă insuficiența măduvei este severă)

Stil de viață

Monitorizare periodică: Radiografii periodice, scanări CT sau RMN pentru a urmări modificările osoase.

Suport nutrițional: Aport echilibrat de calciu, vitamina D și fosfor.

Activitate fizică: Exerciții de susținere a greutății pentru a menține rezistența osoasă, evitând în același timp activitățile cu impact puternic care ar putea provoca fracturi.

Diagnosticul osteosclerozei 

Osteoscleroza este de obicei detectată prin studii imagistice și confirmată prin evaluare clinică și teste de laborator pentru a determina cauza de bază. Procesul de diagnosticare include de obicei următorii pași: 

1. Istoricul medical și examinarea fizică

Examinarea simptomelor: Dureri osoase, fracturi, compresie nervoasă (de exemplu, amorțeală, furnicături), pierderea auzului (în otoscleroză) sau semne de suprimare a măduvei osoase (de exemplu, anemie, infecții frecvente).

Antecedente familiale: Unele forme, cum ar fi osteopetroza și pyknodysostosis, sunt moștenite.

Expunere ocupațională/de mediu: Fluoroza sau otrăvirea cu plumb pot contribui la osteoscleroză.

Condiții medicale anterioare: Cancer, tulburări metabolice sau infecții cronice. 

2. Studii imagistice

Acestea sunt instrumentele principale pentru diagnosticarea osteosclerozei:

a) Raze X (test de primă linie)

Arată creșterea densității osoase în zonele afectate.

Poate dezvălui aspectul „os în os” (frecvent în osteopetroză).

Leziunile osoase sclerotice pot apărea în metastazele canceroase.

b) Tomografie computerizată (CT)

Oferă imagini 3D detaliate ale oaselor.

Utilă pentru detectarea afectării coloanei vertebrale sau a craniului și pentru evaluarea compresiei nervilor.

c) Imagistică prin rezonanță magnetică 

Ajută la distingerea leziunilor osoase benigne de cele maligne.

Identifică anomaliile măduvei osoase care pot indica leucemie sau mielofibroză.

d) Scintigrafie osoasă (scanare osoasă)

Detectează activitatea osoasă cu ajutorul unui trasor radioactiv.

Util în detectarea bolii Paget, a cancerului metastatic sau a infecțiilor.

3. Teste de laborator

Acestea ajută la identificarea cauzei de bază:

a) Analize de sânge 

• Calciu, fosfor și hormon paratiroidian (PTH) → Pentru a verifica dacă există tulburări metabolice precum hiperparatiroidismul.
• Fosfatază alcalină (ALP) → Elevată în boala Paget și în tulburările de remodelare osoasă.
• Niveluri de vitamina D → Pentru a exclude excesul sau deficitul de vitamina D.
• Hemogramă completă (CBC) → Detectează anemia, leucemia sau disfuncția măduvei osoase.
• Niveluri de fluorură → Ridicate în cazurile de fluoroză.

b) Teste genetice

Pentru osteopetroză, pyknodysostosis sau sclerosteosis dacă se suspectează o cauză ereditară.

c) Biopsie osoasă (cazuri rare)

Utilizată atunci când rezultatele imagistice sunt neclare sau pentru a confirma cancerul osos sau afecțiunile măduvei.

Cum previi osteoscleroza

Deoarece osteoscleroza poate fi cauzată de factori genetici, metabolici, infecțioși și de mediu, strategiile de prevenire depind de abordarea factorilor de risc și a afecțiunilor subiacente. În timp ce unele forme moștenite (cum ar fi osteopetroza) nu pot fi prevenite, osteoscleroza secundară datorată unor cauze de mediu sau metabolice poate fi adesea gestionată.

1. Menținerea sănătății oaselor

Asigurați un aport adecvat de calciu și vitamina D pentru un metabolism osos adecvat.

Evitați suplimentarea excesivă cu vitamina D, care poate contribui la o densitate osoasă anormală.

2. Prevenirea tulburările metabolice și endocrine

Screening regulat pentru hiperparatiroidism (în special la cei cu istoric familial).

Gestionează corespunzător boala renală pentru a preveni osteodistrofia renală.

Evită expunerea excesivă la fluorură (din apă, pastă de dinți sau surse industriale).

3. Reducerea riscului de infecții osoase

Tratează prompt infecțiile pentru a preveni osteomielita cronică.

Practică o bună igienă și îngrijirea rănilor pentru a preveni infecțiile osoase.

Minimizarea expunerii la toxinele din mediu

Evită expunerea la plumb sau beriliu, care pot provoca creșterea densității osoase.

Utilizează echipament de protecție dacă lucrați în industrii cu expunere la metale grele.