Chist dermoid orbital: cauze, simptome și tratament

Cauzele chistului dermoid orbital 

Un chist dermoid orbital este un tip de chist dermoid care se formează în sau în jurul orbitei (orbită). Aceste chisturi sunt de obicei congenitale, ceea ce înseamnă că sunt prezente la naștere, și sunt de obicei benigne. Cauza exactă a chisturilor dermoide orbitare nu este pe deplin înțeleasă, dar iată câțiva factori potențiali:

Cauzele chisturilor dermoide orbitare:

1. Factori congenitali (originea dezvoltării)

a) Dezvoltarea embrionară: Se crede că chisturile dermoide orbitale se formează în timpul dezvoltării fetale. Se crede că acestea sunt rezultatul unei anomalii în închiderea straturilor de piele în timpul dezvoltării timpurii, ceea ce duce la formarea chistului. Chisturile conțin adesea țesut asemănător pielii, foliculi de păr, glande sebacee și uneori chiar dinți.

b) Închiderea incompletă a cavității orbitale: În timpul formării orbitei în embrion, părți din țesutul pielii pot rămâne prinse sub suprafață, formând un chist.

2. Factori genetici

Deși rar, poate exista o predispoziție genetică pentru dezvoltarea chisturilor dermoide, în special în familiile cu un istoric de chisturi similare sau alte afecțiuni ale pielii.

3. Traume sau leziuni (mai puțin frecvente)

În unele cazuri, trauma sau rănirea zonei din jurul ochiului ar putea duce la apariția unui chist dermoid orbital, deși aceasta nu este o cauză frecventă. Chistul s-ar putea forma din implantarea țesutului în timpul leziunii.

Simptomele chistului dermoid orbital

Simptomele pot varia în funcție de dimensiune, localizare și dacă chistul provoacă presiune asupra țesuturilor din jur. Iată care sunt simptomele comune asociate cu chisturile dermoide orbitale:

1. Umflătură sau umflătură vizibilă:

O umflătură netedă și fermă în apropierea ochiului sau pe pleoapă este cel mai frecvent simptom. Această umflătură este adesea nedureroasă, dar poate fi sensibilă dacă este iritată sau infectată.

Chistul este localizat de obicei în partea exterioară a orbitei sau în apropierea pleoapei superioare.

2. Durere sau disconfort:

Poate apărea disconfort ușor sau sensibilitate în zona chistului, mai ales dacă chistul se inflamează sau se infectează.

Unele persoane pot prezenta durere, mai ales dacă chistul apasă pe țesuturile sau nervii din jur.

3. Probleme legate de mișcarea ochilor:

Dacă chistul crește suficient de mult sau este localizat în apropierea mușchilor care controlează mișcarea ochilor, acesta poate restricționa sau cauza dificultăți în mișcarea ochilor.

Acest lucru poate duce la simptome precum vederea dublă (diplopie) sau dificultăți în mișcarea ochiului în anumite direcții.

4. Umflături sau proptoză:

În cazuri rare, chisturile dermoide orbitare mari pot determina umflarea ochiului spre exterior. Acest lucru este cunoscut sub numele de proptoză și apare atunci când chistul pune presiune pe ochi sau pe țesuturile din jur.

Ochiul poate părea deplasat sau împins în față.

5. Modificări ale vederii (mai puțin frecvente):

Dacă chistul apasă pe nervul optic sau pe alte structuri din orbită, poate duce la probleme de vedere, deși acest lucru este mai puțin frecvent.

Simptomele ar putea include vedere încețoșată, vedere redusă sau durere cu mișcarea ochilor.

6. Înroșire sau iritare:

În unele cazuri, dacă chistul devine infectat sau iritat, pielea din jurul chistului poate deveni roșie, inflamată sau dureroasă. De asemenea, ar putea exista secreții dacă apare infecția.

7. Asimptomatic:

Multe chisturi dermoide orbitare nu provoacă niciun simptom și sunt descoperite întâmplător în timpul unui examen oftalmologic de rutină sau al unor teste imagistice din alte motive.

Tratamentul chistului dermoid orbital

Tratamentul chisturilor dermoide orbitare depinde de obicei de dimensiunea, simptomele și localizarea chistului. În multe cazuri, aceste chisturi sunt benigne, iar dacă sunt asimptomatice și nu provoacă probleme, este posibil să nu necesite tratament imediat.

Cu toate acestea, dacă chistul provoacă disconfort, probleme de vedere sau alte complicații, sunt disponibile opțiuni de tratament. 

Opțiuni de tratament pentru chisturile dermoide orbitale:

1. Observație (așteptare vigilentă)

În cazul în care chistul este mic, asimptomatic și nu cauzează probleme, poate fi recomandată observarea.

Sunt importante întâlnirile regulate de control cu un oftalmolog sau cu un specialist pentru a monitoriza dimensiunea chistului și orice modificări potențiale.

Dacă simptomele se agravează sau chistul crește, tratamentul poate fi reconsiderat.

2. Extirparea chirurgicală

Excizia chirurgicală este cel mai frecvent tratament pentru chisturile dermoide orbitare, mai ales dacă acestea sunt simptomatice (durere, umflături, probleme de vedere) sau cresc.

Chirurgia este de obicei recomandată atunci când:

• Chistul provoacă disconfort, presiune sau durere.
• Există temeri cu privire la afectarea de către chist a țesuturilor sau structurilor din jur, cum ar fi mușchii care controlează mișcarea ochilor.
• Chistul duce la probleme estetice (umflarea vizibilă sau bombarea ochiului).
• Are potențialul de a provoca modificări ale vederii sau complicații.

Procedura se efectuează de obicei sub anestezie locală, deși anestezia generală poate fi utilizată în anumite cazuri, în special la copii.

Abordările minim invazive (cum ar fi chirurgia endoscopică) pot fi utilizate în funcție de localizarea și dimensiunea chistului.

3. Îndepărtarea prin intermediul pleoapei (în scopuri cosmetice)

În unele cazuri, chistul poate fi îndepărtat printr-o incizie în pleoapă pentru a minimiza cicatricea, deoarece această zonă poate ascunde cicatricea chirurgicală.

Pentru chisturile mai mari sau cele aflate mai adânc în orbită, incizia ar putea fi făcută prin alte zone din apropierea orbitei.

4. Îngrijire postoperatorie

După intervenția chirurgicală, este posibil ca pacienții să fie nevoiți să urmeze instrucțiunile de îngrijire postoperatorie, inclusiv să evite presiunea asupra zonei oculare, să utilizeze antibioticele sau medicamentele antiinflamatoare prescrise și să participe la programările de control pentru a asigura vindecarea corespunzătoare.

Complicațiile intervenției chirurgicale sunt rare, dar pot include infecții, sângerări sau reapariția chistului dacă nu este îndepărtat complet.

5. Drenaj (utilizat rar)

În unele cazuri, dacă un chist dermoid orbital devine infectat sau dureros, un medic poate decide să dreneze chistul. Cu toate acestea, aceasta este o soluție temporară și nu abordează pe deplin chistul de bază.

Drenajul poate fi utilizat în situații de urgență, dar excizia chirurgicală este în continuare tratamentul definitiv.

6. Tratamente nonchirurgicale (mai puțin frecvente)

Unele metode de tratament, cum ar fi injecțiile cu steroizi sau aspirația, ar putea fi luate în considerare pentru chisturile cu simptome limitate sau cele care se află în zone greu accesibile. Cu toate acestea, acestea nu sunt de obicei tratamentele de primă linie.

Dacă sunt lăsate netratate, chisturile mari pot cauza probleme pe termen lung, cum ar fi:

• Deteriorarea structurilor din jur (de exemplu, mușchii oculari sau nervul optic).
• Disconfort sau durere cronică.
• Preocupări estetice datorate umflării sau bombării ochiului.
• Infecție în cazul în care chistul se rupe sau se inflamează.

Diagnosticul chistului dermoid orbital

1. Examinarea clinică

a) Antecedente medicale: Medicul vă va întreba despre orice simptome pe care le-ați putea prezenta (de exemplu, durere, umflături, modificări vizuale) și dacă există antecedente familiale de afecțiuni similare.

b) Examinare fizică: Medicul va inspecta zona din jurul ochiului pentru orice umflături sau umflături vizibile. Chistul poate fi neted, ferm și fără sensibilitate, adesea localizat în partea exterioară a orbitei sau a pleoapei. Medicul poate verifica, de asemenea, dacă există:

• Probleme legate de mișcarea ochilor (restricție sau durere la mișcarea ochilor).
• Semne de proptoză (bombarea ochiului).
• Sensibilitate sau roșeață dacă chistul este inflamat sau infectat.

2. Studii imagistice

Imagistica este esențială pentru confirmarea diagnosticului, evaluarea dimensiunii chistului și determinarea localizării și implicării acestuia cu structurile din jur. Cele mai frecvente metode imagistice utilizate sunt:

a) Ecografia (pentru chisturile superficiale)

O ecografie poate fi utilizată în unele cazuri, în special atunci când chistul este aproape de suprafața pielii sau a pleoapei. Aceasta poate ajuta la distingerea chistului de alte afecțiuni.

b) Scanare CT (tomografie computerizată)

O scanare CT este foarte eficientă pentru detectarea chisturilor dermoide orbitale și este adesea utilizată pentru chisturile aflate adânc în orbită (orbită). Aceasta poate furniza imagini detaliate ale osului, țesutului și relației chistului cu structurile înconjurătoare. Un chist dermoid apare de obicei ca o leziune bine definită, fără contrast, cu un aspect caracteristic datorat conținutului său (de exemplu, grăsime, piele și păr). 

c) IRM (imagistică prin rezonanță magnetică)

IRM este un alt instrument imagistic util, în special pentru evaluarea detaliată a țesuturilor moi. Chisturile dermoide orbitale apar adesea ca mase bine circumscrise cu intensități de semnal variabile, în funcție de conținutul lor. RMN poate oferi, de asemenea, o imagine mai bună a relației chistului cu mușchii din apropiere și cu nervul optic.

d) Raze X (mai puțin frecvent)

În cazuri rare, o simplă radiografie poate fi utilizată pentru a evalua prezența calcifierii, în special dacă chistul conține dinți sau material asemănător osului.

3. Biopsie (în cazuri rare)

Biopsia este rareori necesară, deoarece chisturile dermoide orbitale sunt adesea diagnosticate pe baza imagisticii și a simptomelor clinice. Cu toate acestea, dacă există îndoieli cu privire la natura chistului, se poate efectua o aspirație cu ac fin (FNA) sau o biopsie pentru a examina conținutul chistului.

Acest lucru se face de obicei dacă chistul pare neobișnuit sau dacă există îngrijorări cu privire la alte tipuri de tumori care ar putea imita un chist dermoid.

4. Diagnosticul diferențial

În timpul diagnosticului, sunt luate în considerare alte afecțiuni care pot semăna cu chisturile dermoide orbitale. Acestea pot include:

• Chisturi epidermoide (similare ca aspect, dar fără țesut dermoid).
• Malformații limfatice.
• Neurofibroame sau alte tumori benigne.
• Celulita orbitală (infecție care provoacă umflături, roșeață și durere).
• Alte tipuri de tumori benigne ale orbitei.

5. Confirmarea diagnosticului

Odată ce imagistica confirmă prezența chistului și caracteristicile acestuia (de exemplu, bine definit, cu creștere lentă, conținând țesut asemănător pielii), se pune diagnosticul de chist dermoid orbital.

Prezentarea clinică (de exemplu, umflătură nedureroasă, ochi bombat) și rezultatele imagistice (CT sau RMN) sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului.

Rezumatul etapelor de diagnostic:

• Examinare fizică pentru a depista umflături vizibile, probleme legate de mișcarea ochilor sau umflături.
• Imagistică (scanare CT sau RMN) pentru a confirma localizarea chistului, dimensiunea și relația cu țesuturile din jur.
• Biopsie (numai dacă este necesară) pentru a confirma diagnosticul în caz de incertitudine.
• Diagnostic diferențial pentru a exclude alte afecțiuni posibile.

Prevenția chistului dermoid orbital

Din păcate, chisturile dermoide orbitale sunt congenitale, ceea ce înseamnă că sunt de obicei prezente la naștere din cauza anomaliilor din timpul dezvoltării fetale. Deoarece apar din cauza problemelor de dezvoltare care apar la începutul sarcinii (cum ar fi închiderea incompletă a straturilor de piele din orbită), nu există nicio modalitate cunoscută de a preveni formarea lor.

Cu toate acestea, există câteva considerații și practici generale care ar putea reduce potențial riscul de a dezvolta orice afecțiune congenitală, inclusiv chisturile dermoide orbitare:

1. Îngrijire prenatală

Controalele regulate în timpul sarcinii și urmarea unei îngrijiri prenatale adecvate pot ajuta la monitorizarea sănătății copilului și la detectarea precoce a oricăror anomalii. Cu toate acestea, afecțiunile congenitale precum chisturile dermoide orbitare ar putea să nu fie detectate decât mai târziu în viață.

Stil de viață sănătos în timpul sarcinii: Menținerea unei diete sănătoase, evitarea fumatului, a alcoolului și a drogurilor recreative și gestionarea afecțiunilor cronice (cum ar fi diabetul) pot contribui la promovarea dezvoltării generale a fătului, deși este posibil să nu prevină în mod direct chisturile dermoide.

2. Consiliere genetică

Antecedente familiale: Dacă există un istoric familial de chisturi dermoide sau alte afecțiuni congenitale, consilierea genetică poate fi o opțiune pentru a înțelege mai bine riscurile și potențialul factorilor ereditari.

Consilierea preconcepțională poate ajuta viitorii părinți să înțeleagă orice riscuri genetice care ar putea afecta dezvoltarea copilului lor.

3. Evitarea traumelor sau leziunilor (după naștere)

Deși chisturile dermoide orbitare sunt congenitale, traumatismele sau leziunile din zona din jurul ochiului pot provoca potențial alte tipuri de chisturi sau mase. Deci, deși nu previne în mod direct chisturile dermoide orbitare, asigurarea faptului că copilul evită traumatismele semnificative la nivelul feței sau al ochilor poate ajuta la prevenirea complicațiilor cu alte chisturi sau leziuni.

4. Diagnosticarea precoce și monitorizarea

Deși prevenirea nu este posibilă, detectarea precoce a chisturilor dermoide orbitare poate ajuta la minimizarea complicațiilor potențiale. Examinările oculare regulate pentru copii (în special dacă există îngrijorări cu privire la umflarea ochilor sau alte probleme) pot ajuta la identificarea timpurie a oricăror chisturi sau anomalii, care pot fi apoi monitorizate sau tratate corespunzător.