Boala pilonidală: cauze, simptome și tratament

Ce este boala pilonidală

Boala pilonidală sau sinusul pilonidal este o infecție cronică a pielii, localizată la nivelul șanțului interfesier, în apropiere de coccis (zona de la capătul coloanei vertebrale). Mai exact, această infecție este provocată de un chist pilonidal: un „săculeț” care conține fire de păr și celule moarte. 

Oricine se poate confrunta cu boala pilonidală, însă riscul de a avea de suferit din pricina chisturilor pilonidale crește când este vorba despre:

• Bărbați: aceștia sunt de 3-4 ori mai predispuși decât femeile să aibă, la un moment dat, un chist pilonidal;
• Persoane care au în jur de 20-35 de ani;
• Persoane care au locuri de muncă ce le obligă să petreacă majoritatea timpului stând jos: de exemplu, șoferii, curierii, cei care lucrează într-un birou etc;
• Persoane care petrec mult timp desfășurând activități ce pun presiune mare asupra zonei feselor: de pildă, cele care practică echitația, cele care merg mult cu bicicleta etc;
• Persoane supraponderale sau obeze;
• Persoane care transpiră abundent;
• Persoane care poartă adesea îmbrăcăminte strâmtă;
• Persoane cu pilozitate abundentă.

Boala pilonidală nu este contagioasă, fiind cunoscută încă din Al Doilea Război Mondial sub denumirea de „boala șoferilor de Jeep” întrucât este mai frecventă la persoanele care stau mult pe scaun. 

Cauzele bolii pilonidale

Chiar dacă, până acum, nu se cunosc exact cauzele responsabile de apariția bolii pilonidale, medicii atrag atenția asupra următorului aspect: anumite fire de păr rămân blocate în șanțul interfesier, mai ales dacă este vorba despre cele groase. Firele respective pătrund în stratul profund al pielii, generând iritații și inflamații. Dacă acestea din urmă continuă sub piele, se formează un chist sau un sinus pilonidal care blochează firele de păr, celulele moarte și diverse reziduuri. Odată ce se întâmplă așa, se ajunge la infecție, la formarea unui abces. Situația se agravează cu atât mai mult cu cât intervin fricțiunea și presiunea crescută, iar organismul formează un chist în jurul unui fir de păr pentru a încerca să-l izoleze. 

În anumite cazuri, boala pilonidală este ereditară, mai ales dacă se moștenește pilozitatea accentuată, caracterizată prin păr des și aspru. 

Medicii spun că există un risc mai ridicat de chisturi pilonidale la persoanele care se nasc cu gropiță sacrală: o adâncitură a pielii din zona sacrală, din partea inferioară a coloanei. Uneori, această gropiță se poate infecta și se formează un chist pilonidal. De aceea, în caz de gropiță sacrală, monitorizează cu atenție zona pentru a detecta  inflamațiile și durerile ce anunță o infecție. 

Simptomele care apar în boala pilonidală

Manifestările care însoțesc de obicei un chist pilonidal sunt:

• O mică umflătură sau o zonă inflamată extinsă între fese;
• Pielea din zona inflamată este roșie și sensibilă la atingere;
• O durere în zona feselor: durerea se agravează când stai jos;
• Un abces cu puroi în zona șanțului interfesier: uneori, puroiul are miros neplăcut;
• Din zona infectată se poate scurge un fluid limpede, tulbure sau cu urme de sânge;
• Stări de oboseală;
• Greață;
• Febră: arată că un chist pilonidal este infectat.

Diagnosticul bolii pilonidale

De cele mai multe ori, pacienții cu boala pilonidală sunt diagnosticați în faza acută a bolii, când intervin inflamația, durerile, sensibilitatea la atingere, sângerarea și/sau scurgerile de puroi. Primul demers pe care îl face medicul este să realizeze un examen fizic al zonei afectate, examinând în special șanțul interfesier. După aceea, poate pune întrebări precum:

• „Ai sesizat că forma și dimensiunile chistului s-au modificat?”;
• „De cât timp ai observat că din zona afectată se scurge lichid/puroi?”;
• „Ce simptome ți-au atras atenția?” etc.

Uneori, medicii recomandă efectuarea unei ecografii pentru a vedea cât mai detaliat marginile chistului pilonidal. În plus, în cazuri rare, se recomandă și un examen RMN, mai ales dacă există suspiciunea de: 

• Boli intestinale inflamatorii;
• Fistulă la nivelul anusului: un „tunel” care apare între interiorul anusului și pielea din jurul acestui organ. Anusul este locul prin care se elimină materiile fecale;
• Infecție în zona pelvisului.  

Când sesizezi oricare dintre manifestările enumerate anterior, solicită cât mai repede ajutor medical pentru a evita următoarele complicații:

• Infectarea severă a chistului pilonidal: într-o asemenea situație, intervine și riscul de răspândire a infecției în tot corpul;
• Recurența chistului pilonidal: chiar dacă, în anumite situații, chisturile pilonidale drenează spontan și dispar, fără un tratament riguros există riscul să recidiveze. 

Tratamentul bolii pilonidale

Dacă ai un chist pilonidal, așteaptă-te să ți se recomandate, în funcție de severitatea manifestărilor:

Incizia și drenajul

Primul demers la care apelează medicii este drenarea chistului pilonidal. În acest scop se realizează, sub anestezie locală, o incizie la nivelul chistului pentru drenarea fluidului/puroiului. Totodată, drenajul este util pentru înlăturarea firului de păr blocat în chist. După ce se efectuează drenajul, leziunea se lasă deschisă și se pune un pansament, care trebuie schimbat în funcție de indicațiile medicului. În general, vindecarea durează aprox. 3 săptămâni. În același timp, pe lângă drenajul chistului, medicul poate prescrie un antibiotic. 

Pentru tratarea și prevenirea chisturilor pilonidale se utilizează, uneori, injecții cu o substanță numită fenol, cu efect anestezic local. Substanța poate fi sub formă lichidă, de cristale sau de cremă/gel. Concentrațiile de fenol folosite variază între 25-80%. Dacă este vorba despre mai multe chisturi, injecțiile se pot face la un interval de 6-8 săptămâni. 

De asemenea, până la realizarea procedurilor menționate, dacă este vorba despre chisturi mici, fără infecții, medicii au în vedere adoptarea unor măsuri prin care să se stimuleze drenarea naturală. Astfel, este esențial să te străduiești să menții cât mai curată zona afectată de chistul pilonidal. Cel mai bine este să faci dușuri (de 10-15 minute) de 2-3 ori pe zi și să direcționezi jetul de apă către zona șanțului interfesier. 

Pe lângă dușuri, pentru atenuarea durerilor și pentru stimularea drenării sunt binevenite compresele cu apă caldă pe locul pe care se află chistul pilonidal. Mai mult, pentru ameliorarea durerilor și pentru diminuarea inflamației medicii recomandă medicamente antiinflamatoare.

Excizia (extirparea) chistului

În situația în care boala pilonidală recidivează după realizarea inciziei și drenajului, este necesară intervenția chirurgicală cu anestezie generală sau cu rahianestezie. Aceasta din urmă constă în injectarea unui anestezic în lichidul cefalorahidian de la nivelul coloanei vertebrale. 

Există mai multe tehnici chirurgicale pentru chisturile pilonidale:

• Eliminarea totală a chistului, leziunea post-operatorie lăsându-se deschisă: se aplică comprese sterile pe rană, aceasta fiind lăsată să se vindece singură, de jos în sus;
• Marsupializarea: rana se lasă deschisă, dar marginile inciziei se cos pe partea inferioară a chistului. În acest caz, vindecarea durează aprox. 6 săptămâni;
• Incizia și închiderea totală a plăgii: această procedură crește riscul de recidivă, în condițiile în care chistul nu este scos întotdeauna în întregime;
• Incizia și închiderea totală a plăgii folosindu-se o grefă de piele: această tehnică se utilizează pentru diminuarea riscului de recidivă a chistului și pentru accelerarea procesului de vindecare a leziunii.

În anumite cazuri, după îndepărtarea chistului pilonidal, se montează un tub de dren, care se scoate când nu se mai acumulează deloc fluid. De asemenea, după intervenția chirurgicală se prescrie un antibiotic și se oferă sfaturi de îngrijire post-operatorie, spre exemplu:

• Evitarea activităților fizice solicitante;
• Evitarea statului pe suprafețe dure pentru perioade îndelungate;
• Utilizarea unei perne pentru șezut;
• Utilizarea unui scaun/fotoliu gonflabil/fotoliu-puf când este cazul să stai jos perioade lungi;
• Solicitarea imediată a sprijinului medical dacă sunt semne de infecție: dacă apar, de pildă, febra, durerea, inflamația, înroșirea pielii, secrețiile purulente la nivelul leziunii post-operatorii;
• Efectuarea controalelor medicale în funcție de indicațiile medicului curant etc.

În general, vindecarea completă după o intervenție chirurgicală de îndepărtare a unui chist pilonidal durează între aprox. 1 lună și 3 luni. 

După vindecarea leziunii, este foarte important ca zona feselor să fie păstrată mereu curată și fără păr. Din acest motiv, se recomandă îndepărtarea părului la aprox. 2-3 săptămâni până în jurul vârstei de 30 de ani. Ulterior, părul din zona interfesieră începe să se rărească tot mai mult.

Cum previi boala pilonidală

În vederea diminuării riscului de a te confrunta cu boala pilonidală, medicii insistă asupra punerii în aplicare a următoarelor măsuri de prevenție:

• Asigurarea unei igiene riguroase la nivelul feselor: pentru ca zona să fie cât mai curată și uscată;
• Evitarea statului pe scaun timp îndelungat: pentru reducerea presiunii în zona în care se pot forma chisturile pilonidale;
• Epilarea definitivă, cu laser, în zona feselor;
• Menținerea unei greutăți corporale sănătoase.  

În cazul în care sesizezi un chist pilonidal, nu încerca să îl storci pentru a nu te expune riscului de iritații și de infecții grave. În schimb, adresează-te cât mai rapid unui medic pentru a primi un tratament adecvat. 

Coșuri pe fund: de ce apar și cum scapi de ele?