Sindromul Cowden: cauze, simptome și tratament

Ce este sindromul Cowden

Sindromul Cowden este o tulburare genetică rară care face parte dintr-un grup de afecțiuni cunoscute sub numele de sindroame hamartomale. Se caracterizează prin apariția mai multor excrescențe necanceroase (benigne), numite hamartomi, și un risc crescut de apariție a anumitor tipuri de cancer. Aceste excrescențe pot apărea în diferite părți ale corpului, inclusiv în piele, tiroidă, sâni și sistemul gastrointestinal.

Cauzele sindromului Cowden

Sindromul Cowden este cauzat în principal de mutații ale genei PTEN. Această genă este o genă supresoare de tumori, ceea ce înseamnă că, în mod normal, ajută la reglarea creșterii celulare și previne diviziunea necontrolată a celulelor. Atunci când gena PTEN suferă mutații, aceasta poate duce la dezvoltarea diverselor excrescențe necanceroase (hamartomi) și poate crește riscul anumitor tipuri de cancer.

1. Mutația genei PTEN:

Baza genetică: Sindromul Cowden este cel mai adesea cauzat de mutații moștenite ale genei PTEN. Aceste mutații afectează capacitatea genei de a controla creșterea celulară, ducând la dezvoltarea de tumori și hamartomi.

Efectul asupra celulelor: Gena PTEN produce în mod normal o proteină care ajută la reglarea diviziunii celulare prin suprimarea creșterii excesive. Atunci când suferă mutații, această proteină nu funcționează corect, iar celulele pot crește necontrolat, ducând la apariția diferitelor tumori și creșteri benigne asociate sindromului Cowden.

2. Model de ereditate:

Moștenire autosomal dominantă: Sindromul Cowden urmează un model de moștenire autosomal dominant. Aceasta înseamnă că o persoană are nevoie de o singură copie a genei mutante (fie de la mamă, fie de la tată) pentru a dezvolta această afecțiune. Dacă unul dintre părinți are o mutație PTEN, există o șansă de 50% de a transmite mutația copilului său.

Mutații de novo: În unele cazuri, mutația poate apărea spontan la individ, ceea ce înseamnă că nu a fost moștenită de la un părinte, ci a apărut ca o nouă modificare genetică în ADN-ul persoanei respective.

3. Alți factori:

Deși mutațiile PTEN sunt cauza principală, alți factori genetici sau de mediu pot contribui la severitatea sau simptomele specifice ale sindromului Cowden. Cu toate acestea, mutația genei PTEN este cauza principală și cea mai constantă.

4. Alte cauze înrudite:

Mutațiile în PTEN pot fi asociate și cu alte sindroame sau afecțiuni înrudite, cum ar fi sindromul Bannayan-Riley-Ruvalcaba sau sindromul Proteus, deși aceste afecțiuni au simptome specifice diferite.

5. Mozaicism:

În cazuri rare, un individ poate avea o mutație PTEN doar în unele dintre celulele sale (mozaicism), ducând la o formă mai ușoară a sindromului Cowden sau afectând doar anumite părți ale corpului.

Simptomele sindromului Cowden

Sindromul Cowden se prezintă cu o varietate de simptome, care pot afecta mai multe sisteme de organe și pot varia foarte mult de la un individ la altul. Cele mai frecvente semne ale sindromului Cowden sunt legate de excrescențele cutanate, dar afecțiunea crește, de asemenea, semnificativ riscul de apariție a anumitor tipuri de cancer. Iată principalele simptome: 

1. Leziuni cutanate:

• Trichilemmomas: Acestea sunt tumori benigne ale foliculilor de păr, care apar de obicei pe față, în special în jurul nasului și gurii.
• Leziuni papilomatoase (creșteri asemănătoare negilor): Acestea sunt creșteri mici, benigne, asemănătoare negilor, care pot apărea pe piele, în special în jurul gurii, nasului și pe mâini.
• Keratoze acrale: Pete groase și aspre de piele care apar de obicei pe palmele mâinilor sau pe tălpile picioarelor.
• Pete cu pistrui: Unele persoane cu sindrom Cowden pot dezvolta multiple pete mici, asemănătoare pistruilor, pe piele, în special în jurul feței.

2. Creșterea riscului de cancer:

Sindromul Cowden crește semnificativ riscul de apariție a diferitelor tipuri de cancer. Tipurile comune de cancere observate la persoanele cu această afecțiune includ:

• Cancerul de sân: Femeile cu sindrom Cowden prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân, adesea la o vârstă mai înaintată decât populația generală.
• Cancer tiroidian: Un risc crescut de tumori benigne și maligne în glanda tiroidă, în special cancerul tiroidian folicular.
• Cancerul endometrial (uterin): Femeile cu sindrom Cowden prezintă un risc crescut de cancer endometrial, care afectează mucoasa uterului.
• Cancer renal (rinichi): Un risc crescut de cancer renal, în special carcinom cu celule clare.
• Cancer colorectal: O probabilitate mai mare de a dezvolta cancere la nivelul colonului sau rectului.

3. Probleme de dezvoltare și intelectuale:

Unele persoane cu sindrom Cowden pot prezenta întârzieri de dezvoltare, dizabilitate intelectuală sau dificultăți de învățare, deși nu toate persoanele afectate au aceste probleme.

4. Probleme gastrointestinale:

• Hamartomi gastrointestinali: Se pot forma excrescențe benigne în tractul gastrointestinal, în special în stomac sau intestine, deși acestea adesea nu provoacă simptome.
• Probleme digestive: Unele persoane pot prezenta simptome precum dureri abdominale sau modificări ale obiceiurilor intestinale, deși acest lucru este mai puțin frecvent.

5. Probleme endocrine:

Hipotiroidism sau hipertiroidism: Din cauza problemelor tiroidiene, persoanele cu sindrom Cowden pot prezenta simptome legate fie de o tiroidă hiperactivă, fie de o tiroidă hipoactivă, cum ar fi oboseală, modificări ale greutății sau dificultăți în tolerarea căldurii sau a frigului.

Creșteri pe organele endocrine: Hamartoamele se pot forma, de asemenea, în glandele suprarenale sau în alte părți ale sistemului endocrin, ducând la dezechilibre hormonale.

6. Simptome neurologice:

• Probleme neurologice: Deși nu la fel de frecvente, unele persoane pot prezenta convulsii, migrene sau alte simptome neurologice.
• Probleme Cognitive: Unele persoane afectate pot avea trăsături autiste, probleme de atenție sau alte provocări cognitive.

7. Alte simptome posibile:

Dimensiunea capului mai mare decât normal (macrocefalie): Aceasta poate fi o caracteristică a sindromului Cowden, dar nu este prezentă la toate persoanele cu această afecțiune.

Probleme cu inima și vasele de sânge: Unele persoane pot avea probleme cardiovasculare, inclusiv defecte cardiace structurale, deși acest lucru este mai puțin frecvent. 

Tratamentul sindromului Cowden

Nu există tratament pentru sindromul Cowden, deoarece este o afecțiune genetică cauzată de mutații ale genei PTEN. Cu toate acestea, tratamentul se concentrează în principal pe gestionarea simptomelor, reducerea riscului de complicații și monitorizarea semnelor timpurii de cancer.

Deoarece persoanele cu sindrom Cowden prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta anumite tipuri de cancer, examinările regulate și îngrijirea preventivă sunt componente-cheie ale tratamentului.

Iată principalele abordări pentru gestionarea sindromului Cowden:

1. Screeningul și prevenirea cancerului:

Datorită riscului crescut de cancere, screeningul precoce și regulat este esențial. Screening-urile specifice pot varia în funcție de vârstă, sex și istoricul familial, dar recomandările comune includ:

a) Cancerul de sân

Femeile cu sindrom Cowden prezintă un risc mai mare de cancer mamar. De obicei, se recomandă mamografii regulate și RMN ale sânilor, începând de la o vârstă mai tânără (adesea la 20 sau 30 de ani).

b) Cancerul tiroidian

Ecografiile tiroidiene și testele funcției tiroidiene sunt adesea efectuate în mod regulat pentru a verifica anomaliile tiroidiene. Unele ghiduri recomandă începerea screeningului tiroidian la începutul vârstei de 20 de ani.

c) Cancerul endometrial (uterin)

Pentru femei, examenele pelvine regulate și ecografiile transvaginale pot fi utilizate pentru a monitoriza semnele de cancer endometrial. Procedurile de biopsie sau alte teste de diagnostic pot fi efectuate dacă se observă modificări suspecte.

d) Cancerul colorectal

Persoanele cu sindrom Cowden pot avea, de asemenea, un risc crescut de cancer colorectal. Screeningul prin colonoscopie este adesea recomandat începând de la o vârstă mai tânără decât de obicei (de obicei la 20 sau 30 de ani) și repetat la fiecare câțiva ani.

e) Cancer renal (rinichi)

Se pot efectua periodic ecografii renale sau tomografii computerizate pentru a verifica dacă există semne de tumori renale.

2. Tratamentul chirurgical al tumorilor și al excrescențelor:

Deși majoritatea excrescențelor asociate sindromului Cowden sunt benigne (necanceroase), unele pot necesita îndepărtarea chirurgicală dacă provoacă disconfort, interferează cu funcționarea normală sau au potențialul de a deveni maligne. Tratamentul poate implica:

a) Excizia leziunilor cutanate: Îndepărtarea chirurgicală a trichilemoamelor, a leziunilor papilomatoase sau a altor excrescențe care cauzează probleme estetice sau funcționale.

b) Îndepărtarea hamartomilor: În unele cazuri, tumorile benigne (hamartomii) din organe precum tractul gastrointestinal, tiroida sau alte glande endocrine pot necesita îndepărtarea chirurgicală dacă provoacă simptome sau prezintă riscul de a deveni canceroase.

3. Terapia hormonală:

Pentru persoanele cu disfuncție tiroidiană (fie hipertiroidism, fie hipotiroidism) din cauza sindromului Cowden, poate fi utilizată terapia de substituție hormonală adecvată sau medicamente pentru a ajuta la reglarea funcției tiroidiene. 

Dacă există probleme cu glandele suprarenale sau cu alte organe producătoare de hormoni, poate fi necesar, de asemenea, tratamentul hormonal.

4. Consiliere genetică:

Deoarece sindromul Cowden se moștenește în mod autosomal dominant, consilierea genetică este foarte recomandată persoanelor cu această afecțiune și membrilor familiilor acestora. Aceasta ajută la înțelegerea riscului de transmitere a afecțiunii la copii și oferă îndrumări privind planificarea familială.

5. Gestionarea problemelor de dezvoltare și cognitive:

În cazul în care persoanele cu sindrom Cowden au întârzieri de dezvoltare sau probleme cognitive, terapiile precum terapia logopedică, terapia ocupațională sau programele de educație specială pot ajuta la îmbunătățirea funcționării zilnice și a calității vieții.

Diagnosticul sindromului Cowden

Diagnosticul sindromului Cowden implică de obicei o combinație de evaluare clinică, testare genetică și, uneori, evaluarea istoricului familial. Deoarece afecțiunea prezintă o gamă largă de simptome care se pot suprapune cu alte afecțiuni, o abordare cuprinzătoare este esențială pentru a face un diagnostic precis. Iată o schiță a procesului de diagnosticare:

1. Evaluare clinică:

Primul pas în diagnosticarea sindromului Cowden implică adesea o examinare clinică amănunțită de către un medic. Caracteristicile cheie care ar putea ridica suspiciunea pentru sindromul Cowden includ:

• Prezența leziunilor caracteristice ale pielii (de exemplu, trichilemoame, leziuni papilomatoase și keratoze acrale).
• Dezvoltarea de hamartoame multiple (excrescențe benigne) în organe precum tiroida, tractul gastrointestinal și alte zone.
• Antecedente familiale ale sindromului Cowden sau cancere asociate (cancer mamar, tiroidian, endometrial sau renal).

2. Testare genetică:

Testul definitiv pentru diagnosticarea sindromului Cowden este testarea genetică pentru a identifica mutațiile genei PTEN. Majoritatea cazurilor de sindrom Cowden sunt cauzate de mutații ale acestei gene. Procesul de testare genetică include:

Probă de sânge sau salivă: O probă este luată de la individ pentru a-și analiza ADN-ul pentru mutații ale genei PTEN.

Testarea mutației țintite: dacă un membru al familiei a fost deja diagnosticat cu sindromul Cowden, testarea țintită poate căuta aceeași mutație identificată la acel membru al familiei.

Secvențierea de generație următoare (NGS): Această metodă permite testarea mai cuprinzătoare a genei PTEN și, de asemenea, poate detecta mutații care nu pot fi găsite prin alte metode.

3. Istoric familial:

Evaluarea istoricului familial este o parte importantă a procesului de diagnostic. Dacă un membru al familiei a fost diagnosticat cu sindromul Cowden sau cu cancere asociate, acest lucru poate crește probabilitatea unui diagnostic.

Consilierea genetică poate ajuta membrii familiei să înțeleagă implicațiile afecțiunii, riscurile moștenirii și potențialul de testare genetică.