Dureri de oase: cauze și motive de îngrijorare

Cauzele durerilor de oase

De cele mai multe ori, durerile de oase survin în caz de:

Fracturi

Acestea pot fi prezente la orice vârstă, însă există un risc mai ridicat de fracturi când intervin următorii factori de risc:

• Prezența unor afecțiuni: de exemplu, persoanele care au diabet sunt mai predispuse la fracturi decât cele care nu se confruntă cu această boală întrucât calitatea oaselor poate fi afectată de schimbările metabolice generate de nivelul ridicat al zahărului în sânge. De asemenea, persoanele ce se confruntă cu boala celiacă sau cu boala Crohn prezintă și ele un risc mai ridicat de fracturi deoarece aceste afecțiuni interferează cu capacitatea tractului intestinal de a absorbi suficient calciu;
• Administrarea unor medicamente: anumite medicamente afectează masa osoasă, conducând la scăderea acesteia. Printre asemenea medicamente, se regăsesc, de exemplu, corticosteroizii, medicamentele destinate scăderii nivelului de estrogen, anumite antidepresive, anumite anticoagulante etc;
• Consumul ridicat de alcool: diminuează calitatea oaselor și crește riscul de scădere a masei osoase;
• Fumatul: are impact negativ asupra nivelului hormonilor, în special în cazul femeilor. În aceste condiții, se ajunge treptat și la scăderea masei osoase;
• Fracturile anterioare: spre exemplu, fracturile de la nivelul vertebrelor coloanei pot favoriza producerea altor fracturi la un moment dat. De aceea, femeile ar trebui să-și măsoare anual înălțimea întrucât o scădere în înălțime mai mare de 3,8 cm indică, adesea, prezența unor fracturi vertebrale.

Simptomele care însoțesc o fractură sunt:

• Durerea ascuțită;
• Sensibilitatea și inflamația din zona în care este localizată fractura;
• Învinețirea zonei în care se produce fractura;
• Limitarea parțială sau totală a mobilității membrului fracturat.

Suprasolicitarea fizică

În situația în care durerile osoase sunt resimțite în timpul unor activități fizice, înseamnă că anumite mișcări, repetitive și folosite excesiv, pot crește riscul de producere a unei fracturi de stres sau de rupere completă a osului. Fracturile de stres se referă la fisuri mici, localizate în interiorul unui os. Astfel de fracturi intervin, de exemplu, din pricina unor activități fizice precum săriturile, ridicarea greutăților sau alergatul pe distanțe foarte lungi.

Pentru a diminua riscul de suprasolicitare a oaselor, mușchilor și articulațiilor, implică-te treptat în diverse activități fizice, astfel încât să-i permiți organismului să se adapteze la efort. 

Ca să îți dai seama dacă durerile de oase sunt dovada suprasolicitării fizice, ai în vedere următoarele manifestări:

• Durerile sunt prezente și când ești în repaus;
• Durerile sunt constante și se intensifică;
• Durerile îți afectează performanțele fizice;
• Durerile nu te lasă să te odihnești noaptea;
• Durerile interferează cu activitățile tale de zi cu zi;
• Ți se întâmplă adesea să simți nevoia să iei medicamente pentru calmarea durerilor odată ce închei o anumită activitate fizică.

Ce boli ascunde durerea de oase

Durerile de oase, în special când sunt persistente, pot fi semnul unor afecțiuni care necesită tratamente de lungă durată. Printre asemenea afecțiuni se numără:

Anemia falciformă (siclemia)

Siclemia sau anemia cu celule în formă de seceră implică prezența unui tip anormal de hemoglobină: hemoglobina S. Hemoglobina este proteina ce transportă oxigen din plămâni către celule și țesuturi. 

Persoanele care suferă de anemie falciformă se confruntă de multe ori cu dureri osoase din acest motiv: celulele în formă de seceră rămân blocate în vasele mici de sânge și blochează fluxul sanguin. În acest context, oasele nu mai primesc aportul necesar de sânge și survin dureri localizate cu precădere la nivelul picioarelor, brațelor, pieptului, abdomenului sau în partea inferioară a spatelui.

În majoritatea cazurilor, durerile de oase devin cronice și, pentru a putea trece peste ele, medicii pot recomanda analgezice, terapie fizică sau dispozitive ortopedice pentru susținerea spatelui și/sau membrelor. 

Boala Paget osoasă

Când oasele sunt sănătoase, există un proces de reconstrucție, prin care fragmente vechi de os sunt înlocuite cu oase noi. În cazul bolii Paget, acest proces devine dezechilibrat, țesutul osos este distrus și absorbit apoi într-un ritm mai alert decât cel normal. Din nevoia de a „ține pasul” cu acest ritm, corpul accelerează procesul de reconstrucție, însă osul care se formează poate avea formă anormală și, în plus, este fragil. 

Boala Paget poate să afecteze orice os, dar apare mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale, al oaselor lungi ale membrelor, al oaselor pelvisului și craniului. De asemenea, boala se localizează fie pe o porțiune a osului, fie pe întreaga sa suprafață. 

Chiar dacă nu toate persoanele cu boala Paget au simptome, uneori intervin durerile de oase. Această boală este prezentă mai ales la persoanele cu vârsta de peste 55 de ani și poate duce la complicații cum ar fi:

• Deformarea oaselor;
• Fracturi;
• Artrită severă;
• Compresia nervilor din preajma osului afectat. 

Leucemia

Reprezintă cancerul sângelui și al măduvei osoase. Cu cât celulele canceroase pătrund mai mult în măduvă, cu atât mai mult se creează presiune asupra nervilor și structurilor osoase. Din acest motiv, anumite persoane care suferă de leucemie au și dureri de oase. 

Există patru tipuri de leucemie:

• Leucemia limfocitară acută;
• Leucemia mieloidă acută;
• Leucemia limfocitară cronică;
• Leucemia mieloidă cronică. 

Durerile osoase sunt mai frecvente în cazul leucemiilor limfocitare. De altfel, aproximativ un sfert dintre persoanele cu leucemie limfocitară acută au dureri osoase în primul stadiu al bolii. 

Osteomalacia

Este o boală care slăbește oasele și care le predispune la fracturi. Osteomalacia implică o demineralizare semnificativă a oaselor și, în general, survine la persoanele adulte, fiind legată de un deficit sever de vitamina D. Aceasta este esențială pentru absorbția calciului și pentru menținerea sănătății oaselor. 

Osteomalacia nu este însoțită numai de dureri osoase, ci și de:

• Fracturi;
• Slăbiciune musculară;
• Dificultăți de mers.

Osteomielita

Pe de o parte, osteomielita intervine când bacteriile provenite de la țesuturi infectate sau de la o rană infectată circulă prin fluxul sanguin și pătrund în oase. De obicei, osteomielita este provocată de infecția cu stafilococul auriu. Pe de altă parte, această boală poate fi generată și de anumiți fungi. 

Dacă este tratată încă din primele stadii ale infecției, osteomielita se vindecă printr-un tratament cu antibiotice. În schimb, dacă boala este severă, se poate recurge la aceste proceduri:

• Drenarea zonei infectate;
• Îndepărtarea, pe cale chirurgicală, a porțiunii de os infectate.

În afară de durerile osoase, alte semne care demonstrează prezența osteomielitei sunt:

• Zona afectată de infecție se înroșește, se inflamează și este fierbinte la atingere;
• Febra;
• Frisoanele;
• Letargia;
• Mișcările sunt dureroase și limitate;
• Durerile localizate în partea inferioară a spatelui;
• Greața și vărsăturile;
• Diminuarea apetitului.

Osteopenia

Se întâlnește mai des în cazul persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani, în special la femei. Osteopenia înseamnă reducerea masei osoase și, de obicei, generează dureri osoase și slăbiciune musculară pe măsură ce progresează către osteoporoză.

Factorii de risc pentru osteopenie sunt:

• Transformările hormonale din perioada menopauzei;
• Stilul de viață nesănătos: de exemplu, excesul de alcool, de tutun, de cofeină, o dietă dezechilibrată, faptul că nu faci mișcare etc;
• Hipertiroidismul;
• Anumite tratamente: spre exemplu, cresc riscul de osteopenie medicamente precum Prednisonul, anumite medicamente pentru tratarea cancerului, pentru convulsii, pentru hipertensiune arterială etc;
• Intervențiile chirurgicale de la nivelul tractului gastro-intestinal: acestea pot afecta capacitatea organismului de a absorbi vitamine și minerale necesare pentru sănătatea oaselor.

Osteoporoza

Este responsabilă de subțierea și slăbirea oaselor, care devin poroase și fragile. Practic, osteoporoza apare când densitatea mineralelor din oase și masa osoasă scad. În general, această afecțiune nu este însoțită de anumite simptome, prin urmare nu știi că te confrunți cu ea până când nu ajungi să ai o fractură. Osteoporoza provoacă mai ales fracturi la nivelul șoldului, vertebrelor coloanei și încheieturii mâinii. Uneori, fracturile se produc spontan, în urma:

• Căderilor;
• Efectuării unor mișcări: de pildă, mișcările de care ai nevoie pentru a ridica, pentru a te apleca etc.

Riscul de a suferi din pricina osteoporozei crește pe măsură ce înaintezi în vârstă, având în vedere că intervin scăderile nivelului de estrogen în premenopauză sau după instalarea menopauzei. În plus, anumite medicamente scad masa osoasă și măresc riscul de osteoporoză.

Durerile de oase care se întâlnesc adesea în caz de osteoporoză sunt cele de la nivelul gâtului și/sau spatelui pentru că:

• Intervin fracturile de compresie: vertebrele care se prăbușesc pot presa nervii, ceea ce provoacă dureri foarte intense;
• Intervine cifoza: afecțiune care constă în curbarea excesivă a coloanei vertebrale, ceea ce determină deformarea acesteia și generează aspectul de cocoașă. 

Rahitismul

Din cauza acestei boli, care intervine în perioada de creștere, oasele copiilor devin moi și predispuse fracturilor și deformărilor. Rahitismul apare mai ales pe fondul deficitului sever de vitamina D, de fosfați și de calciu. 

Sunt mai predispuși deficitului de vitamina D copiii care:

• Petrec majoritatea timpului în casă;
• Locuiesc în zone cu puține zile însorite;
• Locuiesc în regiuni cu un nivel ridicat al poluării aerului;
• Urmează o dietă din care lipsește lactoza, o dietă vegetariană ori vegană;
• Nu sunt lăsați niciodată să stea afară, la soare, fără a avea aplicat pe piele un produs pentru protecție solară;
• Se confruntă cu anumite boli, cum ar fi boala celiacă de exemplu, ce nu permit absorbția optimă a vitaminei D.

Pe lângă durerile de oase, rahitismul este responsabil și de:

• Închiderea întârziată a fontanelei anterioare;
• Creșterea lentă a oaselor;
• Slăbiciunea musculară;
• Spasmele musculare;
• Fragilizarea oaselor;
• Malformațiile scheletice: acestea sunt localizate cu precădere la nivelul sternului, coloanei vertebrale, coastelor sau membrelor inferioare. Spre exemplu, sternul este orientat spre interior sau proeminent. În ceea ce privește coloana vertebrală, se întâlnesc adesea cifoza, scolioza sau lordoza. Aceasta din urmă implică modificarea curburii coloanei, în special în zona lombară. Când coastele sunt afectate de rahitism, ele pot fi evazate în zona de la baza cutiei toracice. În privința modificărilor membrelor inferioare, în caz de rahitism picioarele pot avea forma literei „X” sau „O”;
• Îngroșarea articulațiilor;
• Întârzierea erupției dentare;
• Dezvoltarea anormală a dinților.

Cancerul osos

Durerile apar când celulele canceroase lezează sau distrug structura normală a osului. Cancerul osos poate afecta orice os, însă este prezent mai des la nivelul oaselor lungi ale picioarelor și brațelor. 

Durerile de oase întâlnite în caz de cancer osos se agravează treptat, ajungând să fie persistente și manifestându-se în special în timpul nopții sau când se stă în repaus. În același timp, anumite persoane pot sesiza, pe lângă durere, inflamarea și înroșirea pielii din zona oaselor afectate de cancer. Totodată, boala conduce la fragilizarea oaselor și la fracturi chiar și în cazul unor traumatisme minore.

Cancerul metastatic

Metastaza înseamnă răspândirea cancerului din zona corpului în care a debutat către alte zone. Celulele canceroase ajunse în zonele respective se fixează pe alte țesuturi sau organe, unde formează noi tumori. 

Dintre tipurile de cancer care se răspândesc la nivelul oaselor se remarcă, de exemplu, cancerul pulmonar, cancerul de sân, cancerul renal sau cel tiroidian. Durerile osoase generate de metastaze sunt constante și intense, fiind mai greu de suportat în timpul activităților fizice sau în timpul somnului. 

Dureri de oase la copii: când trebuie să te îngrijorezi

Medicii pediatri atrag atenția asupra următorului aspect: de multe ori, durerile de oase la copii sunt asociate cu durerile de creștere. De fapt, acestea din urmă nu se suprapun perioadelor de creștere accelerată, însă 2 din 5 copii se confruntă adesea cu crampe musculare în preajma puseurilor de creștere. Crampele musculare de acest tip provoacă dureri mai ales la nivelul călcâielor, gambelor sau în spatele genunchilor, în condițiile în care mușchii, ligamentele și tendoanele nu cresc în același ritm. În plus, durerile de creștere intervin pe fondul unor activități fizice intense și, în anumite cazuri, sunt amplificate de prezența sindromului picioarelor neliniștite sau a unui deficit de vitamina D. 

Ține minte că oasele nu generează dureri pe măsură ce cresc și, în situația în care copilul tău se plânge de dureri care vin și trec pe parcursul puseurilor de creștere, îl poți ajuta luând și măsuri precum:

• Îi faci un masaj blând;
• Încerci să îl obișnuiești să facă exerciții de stretching;
• Îi aplici o compresă caldă pe locurile dureroase;
• Ai grijă să facă o baie caldă la picioare în preajma orei de culcare.

Dacă durerile persistă, dacă se agravează și/sau sunt însoțite și de alte manifestări neplăcute, adresează-te cât mai repede unui medic pediatru. Iată ce trebuie să te îngrijoreze:

• Durerile de oase persistente, care se intensifică noaptea;
• Copilul șchiopătează sau târăște un picior;
• Durerile de oase sunt prezente când copilul se trezește dimineața și interferează cu activitățile sale zilnice;
• Inflamațiile la nivelul membrelor inferioare;
• Febra;
• Prezența unor erupții cutanate;
• Durerile articulare;
• Durerile care persistă mult timp după un traumatism minor;
• Reducerea mobilității articulare;
• Stările de oboseală și/sau de slăbiciune;
• Copilul este mai puțin activ ca de obicei. 

Nu uita că durerile de oase la copii, când sunt persistente, pe o perioadă îndelungată, pot fi provocate de:

• Artrita juvenilă idiopatică: determină inflamarea articulațiilor de la nivelul genunchilor, gleznelor, coatelor și/sau încheieturilor. În cazul în care artrita juvenilă idiopatică nu este ținută sub control, inflamația cronică afectează și componentele osoase ale articulației;
• Apofizita: se referă la inflamarea și/sau iritarea unui platou de creștere, adică a stratului cartilaginos ce permite oaselor să crească;
• Osteomielita cronică recurentă multifocală: nu este de origine bacteriană și afectează nu numai oasele lungi, ci și articulațiile, pielea, tractul digestiv sau ochii. Principalele simptome ale acestui tip de osteomielită sunt durerile articulare, sensibilitatea osoasă și durerile de oase;
• Leucemia: aprox. 60% dintre copiii cu leucemie acută se plâng de dureri de oase, în special la nivelul membrelor inferioare;
• Osteosarcomul: este o tumoră malignă, survenind cu precădere în rândul copiilor și tinerilor cu vârsta cuprinsă între 10 și 20 de ani. Adesea, osteosarcomul se dezvoltă în timpul unui puseu de creștere. Durerile de oase produse de osteosarcom se agravează treptat și radiază de la locul tumorii spre alte zone. În anumite situații, durerile sunt foarte intense, sunt însoțite de apariția unei inflamații în zona osului afectat  și creează dificultăți de mers.

Dezvoltarea sistemului osos la copil. Ghid pe vârste

Analize pentru durerile de oase

În funcție de istoricul tău medical, de tipul durerii de oase, de localizarea acesteia și de alte simptome ce însoțesc durerea, medicul poate recomanda efectuarea unor teste imagistice și/sau a unor analize de sânge. 

În ceea ce privește testele imagistice, pentru a se putea depista cauza/cauzele durerilor osoase, se recomandă:

• Radiografia: identifică fracturile, anomaliile osului sau chiar o metastază;
• Examenul RMN și/sau tomografia: sunt utile pentru că pot identifica prezența unor tumori și a unor anomalii ale oaselor;
• Osteodensimetria (DEXA): se folosește pentru detectarea densității osoase reduse în caz de osteoporoză și pentru identificarea riscului de fracturi provocate de această boală. Osteodensimetria măsoară, cu ajutorul unei scanări cu raze X, nu numai densitatea osoasă, ci și duritatea sistemului osos;
• Scintigrafia osoasă: implică utilizarea unei injecții ce conține o cantitate redusă de substanță radioactivă. Această substanță este injectată intravenos, în timp ce tot corpul sau doar o anumită zonă se scanează pentru a se putea identifica, de exemplu, infecțiile osoase, infecțiile articulare, boala Paget osoasă, cancerul osos, metastazele osoase. Scintigrafia este indicată în situațiile în care medicul consideră că anumite leziuni osoase nu pot fi identificate datorită investigațiilor enumerate anterior sau când este vorba despre fracturi greu de localizat.

În privința analizelor de sânge pe care medicul le poate recomanda pentru a pune un diagnostic în caz de durere de oase, cele mai cunoscute sunt:

• Hemoleucograma: verifică nivelul celulelor roșii, al celor albe și al trombocitelor. Acestea din urmă au rol esențial în coagularea sângelui. Cu ajutorul hemoleucogramei poate fi depistată inclusiv leucemia;
• Măsurarea nivelului calciului seric;
• Măsurarea nivelului vitaminei D;
• Măsurarea nivelului fosforului: se realizează alături de măsurarea nivelului de calciu;
• Măsurarea nivelului fosfatazei alcaline: aceasta reprezintă o enzimă regăsită în ficat, în intestine, în căile biliare, în rinichi și în oase. Când nivelul fosfatazei alcaline este ridicat, nu este exclusă o afecțiune a oaselor, precum osteomalacie, boala Paget sau cancer osos. În plus, un nivel anormal al fosfatazei alcaline poate indica inclusiv metastaze osoase;
• Măsurarea nivelului osteocalcinei, ce reprezintă proteina implicată în metabolismul calciului și în mineralizarea oaselor: în general, medicii recomandă o verificare a nivelului osteocalcinei pentru a se evalua eficiența tratamentului pentru osteoporoză. Un nivel ridicat al osteocalcinei poate indica nu numai o densitate osoasă scăzută, ci și un risc crescut de fracturi sau chiar prezența bolii Paget osoase.

În afară de testele imagistice și de analizele de sânge, pentru a se identifica precis cauza durerilor de oase, în anumite situații poate fi recomandată și biopsia. Cea osoasă este efectuată pentru examinarea inflamațiilor, tumorilor, problemelor de structură a oaselor sau pentru o suspiciune de tumoră malignă ori benignă. Biopsia osoasă poate fi:

• Cu ac: țesutul se prelevează cu un ac, iar procedura este ghidată imagistic și necesită anestezie locală;
• Deschisă: se realizează o incizie și se extrage un fragment de țesut osos cât pacientul este sub anestezie generală.

Biopsia măduvei osoase este utilizată în caz de suspiciune de leucemie. Pentru acest tip de biopsie, probele sunt luate fie din osul șoldului, fie din osul sternului sau din oasele picioarelor.

Indiferent de tipul de biopsie, probele prelevate sunt duse într-un laborator pentru analize.

Tratament naturist pentru durerile de oase

Fie că este vorba despre efectuarea unor băi, fie că este vorba despre aplicarea de comprese, despre administrarea unor suplimente alimentare sau despre masajul cu anumite uleiuri esențiale, toate acestea reprezintă soluții blânde pentru ameliorarea durerilor de oase. Nu uita că, în cazul în care te confrunți cu dureri de oase inexplicabile, care nu trec în câteva zile, este necesar să te adresezi cât mai repede unui medic. În plus, nu neglija vizita la medic dacă durerile sunt însoțite de oricare dintre următoarele manifestări:

• Stări persistente de oboseală;
• Diminuarea apetitului;
• Febră;
• Scădere în greutate. 

Băi de șezut, infuzie și/sau comprese cu aburi cu coada calului

Coada calului este o plantă care crește nu numai pe câmpuri, ci și pe terasemente de cale ferată sau pe povârnișuri. Întrucât conține calciu și siliciu, planta contribuie la îmbunătățirea consistenței osoase, stimulând sinteza de colagen și îmbunătățind absorbția și utilizarea calciului. De aceea, medicii cu competențe în medicina naturistă recomandă coada calului atât pentru accelerarea vindecării osului după fracturi, cât și pentru îmbunătățirea densității osoase și pentru reducerea durerilor de spate ce pot interveni pe fondul osteoporozei. 

Poți profita de beneficiile plantei pentru sănătatea oaselor recurgând la:

• Infuzie: 1 linguriță de coada calului se pune la 1 l de apă. Planta se opărește, apoi o mai lași să stea la infuzat 5-10 minute;
• Compresă cu aburi: ia 2 mâini de coada calului și pune-le într-o sită, pe care o agăți deasupra unui vas în care se află apă clocotită. Odată ce sesizezi că plantele sunt moi și fierbinți, învelește-le în bucăți de pânză de in și așează-le pe zonele cu durere de oase. Pentru a avea parte de efectele așteptate, lasă compresa să acționeze câteva ore sau chiar peste noapte;
• Băi de șezut: acestea sunt recomandate în special pentru durerile de coloană. Lasă 100 g coada calului în apă rece, peste noapte. Pune la fiert amestecul de apă și coada calului, până când dă în clocot și apoi toarnă-l peste apa în care urmează să te îmbăiezi. Stai în cadă timp de aprox. 20 de minute. După baie nu te șterge, pune pe tine un halat de baie și stai 1 oră în pat, la căldură, ca să transpiri. 

Suplimente alimentare și ceai pe bază de scoarță de salcie

Scoarța de salcie este folosită din cele mai vechi timpuri pentru calmarea durerilor musculare, articulare, pentru gripă și pentru diminuarea febrei întrucât conține compusul salicină, similar aspirinei. De aceea, scoarța de salcie are atât proprietăți antiinflamatorii, cât și analgezice și, dacă ai dureri de oase și/sau musculare, o poți utiliza în oricare dintre aceste forme:

• Capsule cu pulbere: doza recomandată pentru calmarea durerilor este, pentru persoanele adulte, de aprox. 240 mg pe zi;
• Tinctură: se recomandă 1-2 picături pe zi ca substitut pentru aspirină;
• Ceai: folosește 1-2 lingurițe de pulbere de scoarță de salcie la 200 ml apă. Lasă la fiert timp de 15 minute. Poți consuma 1-3 căni de ceai pe zi.

Nu te apuca să utilizezi ceai sau suplimente alimentare cu scoarță de salcie fără să te consulți cu un medic, mai ales în cazul în care te afli sub un tratament cu medicamente precum:

• Anticoagulante;
• Aspirină;
• Medicamente antiinflamatorii ce conțin compusul „choline magnesium trisalicilat”: acestea se utilizează, de exemplu, pentru artrită;
• Disalcid (Salsalat): un antiinflamator nesteroidian;
• Acetazolamidă: folosit, de exemplu, pentru epilepsie sau pentru glaucom.

Suplimente alimentare pe bază de colagen hidrolizat

Nu numai calciul este vital pentru sănătatea oaselor, ci și colagenul de tip 1, care se regăsește de altfel în structura lor, dar și în tendoane, în dinți, în ligamente și în organe. Aprox. 90% din colagenul din corp este de tip 1 și începe să scadă tot mai mult pe măsură ce înaintezi în vârstă. 

Colagenul hidrolizat este recomandat și pentru suplimentele alimentare utile în caz de disconfort și dureri apărute pe fondul fragilizării oaselor din pricina scăderii densității osoase. De fapt, acest tip de colagen se remarcă prin biovalabilitatea ridicată. Biovalabilitatea se referă la proporția de substanță activă absorbită în organism și nemodificată. 

Potrivit unui studiu apărut în „Nutrients”, administrarea suplimentelor alimentare pe bază de colagen hidrolizat ajută la creșterea densității osoase la femei după instalarea menopauzei și, totodată, reduce procesul de degradare a oaselor. 

Consultă-te cu un medic pentru ca acesta să-ți recomande cel mai adecvat supliment cu colagen hidrolizat, în condițiile în care acest tip de colagen poate avea următoarele surse de proveniență:

• Bovinele: colagenul poate fi extras din tendonul lui Ahile;
• Pielea porcinelor;
• Solzii unor pești: cum ar fi tilapia de pildă.

Poți să utilizezi colagenul hidrolizat sub formă de capsule sau de pulbere, în cantități cuprinse între 2,5-15 g pe zi. Pentru îmbunătățirea densității osoase, este indicat să beneficiezi de 5 g pe zi. 

Masaj cu ulei esențial de rozmarin

Acest ulei esențial atenuează durerile musculare și osoase datorită unuia dintre compușii săi, numit 1,8-cineol, care nu numai că reduce inflamațiile, dar are și proprietăți analgezice.   

Pentru a-ți face un masaj cu ulei esențial de rozmarin, este recomandat să utilizezi 3-6 picături la 1 linguriță de ulei purtător, cum ar fi cel de măsline, de cocos, de jojoba, de avocado, de migdale etc. Masează-te apoi cu amestecul obținut pe locul dureros. 

Ca să te asiguri că eviți o reacție alergică în urma utilizării uleiului esențial de rozmarin, procedează în felul următor:

• Aplică o picătură de ulei esențial, diluată într-o linguriță de ulei purtător, în spatele urechii sau pe încheietura mâinii;
• Acoperă zona pe care aplici uleiul esențial cu un bandaj: lasă bandajul acolo pentru 24 de ore;
• Dacă după acest interval nu sesizezi mâncărimi și înroșirea pielii, poți folosi uleiul de rozmarin fără probleme.

De asemenea, ține minte că nu este indicat să folosești ulei esențial de rozmarin dacă te regăsești în oricare dintre aceste situații:

• Ești însărcinată;
• Ai epilepsie;
• Ai hipertensiune arterială.

Băi cu sare Epsom

Sarea Epsom este compusă din magneziu, oxigen și sulf și poate fi pusă în valoare în caz de dureri articulare, musculare și osoase deoarece are proprietăți antiinflamatorii și îmbunătățește circulația sanguină.

Ca să faci o baie cu sare Epsom urmează acești pași: 

• Pune 2 căni de sare în 3,8-4 l de apă caldă;
• Îmbăiază-te în apa cu sare timp de 15 minute.

Evită băile cu sare Epsom dacă ai hipotensiune sau dacă ai iritații și/sau leziuni pe piele.  

Pentru a-ți păstra oasele sănătoase și puternice și pentru a diminua astfel riscul de a avea de suferit din cauza durerilor osoase, străduiește-te să ții seama și de aceste sfaturi:

• Include permanent în dietă alimente care sunt sursă de vitamina D și de calciu;
• Consumă alcool cu moderație;
• Dacă fumezi, renunță la acest obicei;
• Încearcă să faci zilnic mișcare, dar fără să exagerezi în privința efortului fizic;
• Ia măsuri care să te ajute să eviți producerea fracturilor: spre exemplu, încearcă să păstrezi ordinea în casă pentru a nu te împiedica de obiecte lăsate la întâmplare, deplasează-te cu grijă pe suprafețele alunecoase, fii atentă când cobori scări, poartă echipament adecvat când practici un anumit sport etc.