Vorbitul în somn la copii: cauze și motive de îngrijorare

Cauzele vorbitului în somn la copii

Vorbitul în somn, cunoscut și sub denumirea de somnilocvie, se referă la vorbitul inconștient, fără intenție, pe parcursul somnului. Aproximativ 50% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 10 ani au perioade în care vorbesc în somn și, de cele mai multe ori, un episod de somnilocvie nu durează mai mult de 30 de secunde. Când se trezesc, cei mici nu își amintesc de vorbitul în somn. 

Un copil poate ajunge să vorbească în somn în oricare dintre următoarele faze, care se repetă succesiv:

• Faza REM: numită și somnul cu mișcări rapide de ochi, această fază se caracterizează prin relaxarea musculară completă și prezența viselor;
• Faza non-REM: este împărțită în trei stadii. Stadiile 1 și 2 sunt cele în care nu se visează și în care un copil se poate trezi ușor. Cel de-al treilea stadiu se referă la somnul adânc. Vorbitul în somn survine mai ales în acest stadiu din faza non-REM, deși activitatea creierului încetinește.

Când copilul nu doarme profund, cei care sunt în preajma sa pot înțelege ceea ce spune în momentele în care vorbește în somn. În situația în care vorbitul în somn se manifestă când doarme adânc, este mai greu să se descifreze ceea ce rostește. 

În ceea ce privește cauzele responsabile de vorbitul în somn la copii, experții în somnologie aduc adesea în discuție faptul că această tulburare de somn se moștenește. Potrivit unui studiu publicat în „Psychiatric Genetics”, dintre toate tulburările de somn, cele care se transmit cel mai mult genetic, fiind vizibile inclusiv la gemeni, sunt mersul în somn, vorbitul în somn însoțit de scrâșnitul din dinți și/sau cel însoțit de coșmaruri. 

De asemenea, vorbitul în somn este favorizat și de:

• Expunerea la stres;
• Sindromul de stres post-traumatic: poate surveni, de exemplu, din pricina maltratării, a faptului că un copil este martorul unui act de violență, în urma unui accident, unui dezastru natural, din cauza unei boli grave, din pricina morții unui membru al familiei, unui prieten apropiat etc;
• Coșmaruri;
• Privarea de somn: când un copil nu doarme suficient, somnul poate fi fragmentat și nu ajunge să fie profund, ceea ce favorizează, uneori, vorbitul în somn. De exemplu, un copil aflat în primul an de viață ar trebui să doarmă aprox. 12-16 ore pe zi, un copil de 1-2 ani 11-14 ore pe zi, un copil de 3-5 ani 10-13 ore pe zi, un copil de 6-12 ani ar trebui să doarmă între 9-12 ore în interval de 24 de ore;
• Stări depresive;
• Anxietate;
• Sindromul de apnee în somn: se referă la întreruperile și/sau diminuările repetitive, cu o durată de minim 10 secunde, ale fluxului de aer pe parcursul somnului;
• Febră;
• Terori nocturne: sunt treziri parțiale din somn, când un copil intră în panică, se zvârcolește, țipă, lovește, respiră rapid etc.

5 tulburări de somn care pot apărea la copii de 2 ani

Ce să faci când copilul vorbește în somn

Pe de o parte, nu este cazul să îți trezești copilul dacă îl surprinzi că vorbește când doarme. Este indicat să procedezi așa nu numai ca să nu-l sperii, ci și pentru că, la un moment dat, se oprește din vorbit și își reia somnul obișnuit. 

Pe de altă parte, discută despre vorbitul în somn al copilului și cu alte persoane care vin în contact cu el în momentele în care doarme. Spre exemplu, este indicat să ții cont de acest aspect dacă micuțul este supravegheat peste noapte de o bonă, dacă doarme la bunici, dacă rămâne peste noapte la un prieten etc. 

De asemenea, în situația în care copilul tău nu doarme singur în cameră și obișnuiește să vorbească des în somn, este indicat să se ia măsuri prin care persoanele cu care împarte camera să fie deranjate cât mai puțin. De pildă, acestea pot purta dopuri de urechi, se poate utiliza un dispozitiv care produce sunete albe etc.

În plus, pentru a se diminua riscul ca vorbitul în somn să intervină frecvent, ține seama și de următoarele sfaturi, care sunt legate de igiena somnului. Aceasta din urmă constă într-un set de practici menite să îl ajute să doarmă cât mai bine. Iată câteva exemple de astfel de practici:

• Încearcă să-l obișnuiești să meargă la culcare și să se trezească aproximativ la aceleași ore, inclusiv în zilele libere;
• Menține un program cât mai regulat al reprizelor de somn de peste zi;
• Asigură-te că dormitorul este răcoros și confortabil: spre exemplu, ai grijă ca în dormitorul copilului să fie suficientă lumină naturală ziua și suficient întuneric seara în vederea unei bune mențineri a ciclurilor somn-veghe;
• Obișnuiește-ți copilul cu ideea că patul este numai pentru dormit: în acest scop, nu îl încuraja să stea în pat pentru a derula diverse activități, cum ar fi să se joace pe telefon sau pe computer. Importat este ca, treptat, să învețe să asocieze patul numai cu odihna;
• Limitează utilizarea device-urilor cu cel puțin 1 oră înainte de ora de culcare;
• Evită să încurajezi implicarea în activități care să îl stimuleze în preajma orei de culcare;
• Familiarizează-l cu o rutină de dinainte de culcare: spre exemplu, această rutină poate include spălatul pe dinți, îmbrăcarea pijamalelor, povestea de dinainte de culcare etc.

Mai mult, poți lua și alte măsuri care să-i asigure copilului odihna de care are nevoie, fără să fie tulburată de vorbitul în somn. Printre asemenea măsuri se regăsesc:

• Stai de vorbă cu el de fiecare dată când sesizezi că este îngrijorat: nu numai că o comunicare deschisă îți întărește relația cu copilul, dar îi și demonstrează că are parte de dragoste necondiționată și că este în siguranță. În acest context, se poate elibera mai ușor de stres și se bucură de un somn mai bun;
• Încurajează-l să facă zilnic mișcare în aer liber pentru îmbunătățirea calității somnului;
• Nu îi oferi alimente grase, picante și/sau băuturi acidulate în preajma orei de culcare: toate acestea cresc riscul de indigestie și interferează cu somnul odihnitor;
• Nu îi pune la dispoziție alimente și/sau băuturi care conțin cofeină seara: cofeina acționează precum un stimulant asupra sistemului nervos central, restabilind starea de alertă și alungând stările de somnolență.

Tratament pentru vorbitul în somn la copii

În general, vorbitul în somn este inofensiv și nu are impact major asupra somnului copilului. Din acest motiv, nu este necesar să se recurgă la un tratament în cazul în care copilul vorbește în timp ce doarme. Cu toate acestea, în anumite situații, este indicat să te consulți cu un medic pediatru și/sau cu un specialist în somnologie pentru a gestiona problema vorbitului în somn. Ceea ce ar trebui să te îngrijoreze și să te trimită la un specialist se referă la:

• Episoadele de vorbit în somn care devin tot mai dese;
• Vorbitul în somn este însoțit de stări accentuate de agitație;
• Pe lângă faptul că vorbește în timp ce doarme, copilul are coșmaruri și/sau merge în somn;
• Oboseala profundă în urma unui episod de vorbit în somn;
• Vorbitul în somn îi împiedică și pe cei din preajma copilului să se odihnească.  

Medicii pediatri atrag atenția asupra următorului fapt: când vorbitul în somn este sever, adică poate fi sesizat în fiecare noapte și/sau când este cronic, persistând de aprox. 1 an, este necesar un tratament. Practic, cu ajutorul unui medic cu competențe în somnologie, după realizarea unor investigații, părinții pot fi îndrumați și către alți specialiști, astfel încât copilul să primească un tratament care să se adreseze problemei responsabile de apariția vorbitului de somn. De exemplu, de cele mai multe ori, tratamentul este binevenit în situațiile de mai jos:

Pentru apneea în somn

În funcție de cauzele care stau la baza acestei afecțiuni și de severitatea simptomelor, tratamentele diferă mult. De pildă, în caz de amigdalită cronică se poate recurge la îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor sau, dacă este vorba despre alergii și infecții sinusale, se prescrie un tratament care să se adreseze simptomelor ușoare de apnee. În plus, uneori, poate fi util un aparat ortodontic care să modifice poziția mandibulei pentru a se crea mai mult spațiu în gură și pentru îmbunătățirea fluxului de aer la nivelul căilor aeriene superioare. Totodată, poate fi recomandată și terapia CPAP, ce constă în utilizarea unui dispozitiv care, prin intermediul unei măști, pune la dispoziție aer în timp ce pacientul doarme.

Pentru vorbitul în somn asociat sindromului de stres post-traumatic, depresiei sau anxietății

Într-o astfel de situație, se poate apela și la terapia cognitiv-comportamentală, care îl ajută pe copil să recunoască acele gânduri și comportamente nocive pentru ca, treptat, să găsească soluții ca să le înlocuiască. În acest scop, terapeutul poate să utilizeze metode precum:

• Jocul de rol;
• Terapia specială pentru stresul post-traumatic: este binevenită pentru a-l ajuta pe copil să se îndepărteze de gândurile, de sentimentele și de comportamentele generate de expunerea la o anumită traumă, astfel încât să facă față provocărilor vieții de zi cu zi;
• Modelarea unui anumit comportament: spre exemplu, terapeutul vine cu un exemplu de comportament dezirabil, cum ar fi reacția la un act de bullying. Ulterior îi cere copilului să procedeze la fel sau să adopte alt comportament adaptat unei anumite situații;
• Restructurarea gândurilor: este folosită pentru a-l încuraja pe copil să învețe să se îndepărteze de gândurile negative și să adopte o atitudine pozitivă;
• Expunerea: terapeutul îl expune gradual pe copil la situațiile care îi generează stări de anxietate. 

Ca să te asiguri că poți găsi cele mai eficiente soluții pentru vorbitul în somn al copilului, străduiește-te să ții un jurnal al somnului pentru cel puțin două săptămâni. De pildă, notează orele la care copilul se culcă, intervalele în care vorbește, de obicei, în somn, cum se comportă în următoarea zi, ține o evidență a medicamentelor pe care le ia etc. Ulterior, arată-i jurnalul medicului pediatru pentru ca acesta, dacă ajunge la concluzia că este necesar, să te îndrume către un centru de somnologie pediatrică.