Urania Cremene: „Copilul tău nu îți aparține să faci ce vrei cu el. Nu îl naști pentru tine.”

Interviu Urania Cremene

Invitata lui Mihai Morar la podcast-ul „Fain și Simplu”, Urania Cremene nu s-a ferit să aducă în prim-plan aspecte esențiale care țin de relația părinte-copil. Ea a început prin a spune că, încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii nu au nevoie mai mult de un părinte sau de celălalt, ci „de cuplu”, întrucât „are nevoie de atașament, de căldură, are nevoie să simtă că cei din jurul lui sunt liniștiți”. Mai exact, copiii ar trebui să aibă parte de conexiunea cu părinții. În lipsa acesteia, copilul se va transforma „într-un adult ezitant, care va face și el același lucru tocmai pentru că nu înțelege ce este conectarea. Va evita alte contacte sau va fi disperat să aibă parte de ele...”

A atras atenția și asupra următorului fapt: un copil care nu are suficient parte de figura maternă sau de cea paternă, va tinde să-și construiască „alte figuri din bucățele”, din ceea ce se află în jurul său. Este însă un fenomen normal, a adăugat psihologul, ca un copil să preia modele din societate, în condițiile în care „suntem ființe sociale”.

O tendință sesizată în rândul părinților este, conform Uraniei Cremene, aceea de a considera că, având copii, aceștia le aparțin. Punctul ei de vedere este însă acesta: „Copilul tău nu îți aparține. Nu îți aparține să faci tu ce vrei cu el”. În acest sens, dă ca exemplu opinia des întâlnită, conform căreia un copil vine pe lume pentru a-i face mândri pe părinții săi. În schimb, sfatul este ca un părinte să știe că are ca responsabilitate să facă dintr-un copil cea mai bună variantă posibilă, raportându-se la calitățile, la abilitățile acestuia.

A menționat că și în cultura noastră, la fel ca în alte culturi latine, copilul este așezat pe un „piedestal”, părinții dedicându-și viața pentru binele copilului, sacrificându-se pentru acesta. Una dintre consecințele acestei abordări de parenting este că un copil va primi o povară prea mare pe umerii săi: „Părinții așează pe umerii copilului întreaga lor viață”. Atitudinea recomandată este ca părinții să înțeleagă că, în realitate, copiii au nevoie ca și ei să fie fericiți: „Copiii vor să aibă părinți fericiți”.

Referitor la acest subiect, a fost abordat și conceptul de „helicopter parenting”, potrivit căruia „Părintele survolează în preajma copilului, dându-i permanent indicații, nu își lasă copilul să gândească, să greșească, se face totul pentru copil.” Abordarea aceasta este considerată nocivă de Urania Cremene, care a evidențiat ideea de a crește copiii urmărindu-se „anti-fragilitatea” , astfel încât aceștia să se poată desprinde de părinți, să înțeleagă faptul că este firesc, în viață, să se învețe din greșeli, să vadă „că există și lacrimi și eșec”, obișnuindu-se să se ridice singuri și să meargă mai departe. 

Alt îndemn valoros pentru părinți, alături de acela de a nu mai crede că un copil îți aparține, că este „o medalie”, este să-și crească micuții dezvoltându-le abilități care să-i ajute să facă față oricăror provocări. Printre aceste abilități se regăsesc: capacitatea de a rezolva probleme, de a lucra în echipă, de a comunica asertiv, de a înțelege motivația. Numai așa copiii vor ajunge să se transforme în adulți împliniți, care se bucură de o stare de bine. 

Nu în ultimul rând, Urania Cremene a abordat subiectul „etichetelor” pe care copiii le pot primi de la părinți și care nu fac altceva decât să-i determine să se simtă devalorizați. Printre exemplele oferite se numără: „Nu ești bun/ă de nimic”, „Nu te mai iubesc”, „Nu mai pot cu tine”. În locul utilizării etichetelor, se recomandă ca părintele să-i permită copilului să greșească, stimulându-l să învețe din greșelile sale. Este adecvat ca un părinte să intervină pentru copilul său în oricare dintre următoarele situații: când acesta își face rău singur, când le face rău celolalți sau când „îi face un rău mediului”. 

Părinții sunt sfătuiți și să se străduiască să găsească alternative când vine vorba de copiii lor, singurele situații când nu există alternative fiind cele în care este în joc siguranța copilului. 

Copilul nu trebuie privit de părinți ca fiind „o proprietate”- ce spun psihologii

Este adusă în prim-plan o greșeală pe care o fac adesea părinții: aceea de a le impune copiilor anumite valori, comportamente, atitudini, sentimente. Ceea ce nu ar trebui să ignore un părinte, pentru binele copilului său, este:

• Copilul are propriile sentimente, dorințe și emoții, care trebuie să fie cunoscute și respectate
• Copilul are nevoie să simtă că părinții îi sunt alături, că îi validează emoțiile și că îl iubesc necondiționat, indiderent de acestea
• Copiii au, la fel ca adulții, propriile motive pentru care pot refuza anumite lucruri

Pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului și pentru menținerea unei relații bune între părinte și copil, psihologii le recomandă părinților să-și considere copilul ca fiind un partener, un prieten, ambii având parte, în egală măsură,de succes, de eșec, de râsete, de plâns, de frustrări. Practic, sunt tovarăși pe un drum la capătul căruia copilul trebuie să se dezvolte armonios, să învețe de la părinte, părintele învățând, la rândul său, de la el. Esențial este ca părintele să-și urmeze responsabilitatea, aceea de a-i ghida copilului pașii în viață, ajutându-l să învețe, treptat, ce este periculos, riscant și cum ar putea să acționeze pentru a ajunge să se simtă cu adevărat împlinit. 

„Copilul tău nu este sclavul tău din viitor, ci un om care aparține lumii”

Ursula Sandner, psihoterapeut, life-coach, trainer, a scris, într-un articol de pe propriul site, cum ar trebui să se procedeze pentru o relație sănătoasă între părinți și copii. 

Unul dintre obstacolele care stau adesea în calea unei asemenea relația este dorința egoistă a unor părinți, care vor să aibă copii doar pentru ca cineva „să le aducă un pahar cu apă la bătrânețe”, pentru a nu fi singuri. În aceste condiții, afirmă Ursula Sandner, poate fi sesizată tendința de a suprima personalitatea copilului, de a așeza pe umerii lui o povară mult prea mare, de a-l determina să se supună: „Acești părinți vor avea tendința să nu-și respecte copilul, să-l trateze cu lipsa de considerație și chiar să-l supună la abuzuri fizice și psihice, în funcție de toanele lor. Acești părinți își vor supune copiii prin frica, le vor induce ideea că trebuie să facă toată viață ce doresc ei, le vor distruge încrederea în sine și posibilitatea să-și dezvolte o personalitate puternică și armonioasă, iar consecințele asupra vieții viitoare ale acelui copil pot fi uneori chiar devastatoare.”

Misiunea părinților trebuie să fie oferirea de protecție și siguranță pentru ca micuții lor să-și dezvolte propria personalitate: „De fapt, rolul de părinte înseamnă să ofere protecție și siguranță copilului, să-l îndrume și să-l călăuzească fară să impună și să-i permită copilului să-și dezvolte propriul Eu și propria personalitate, nu să devina o copie a părintelui sau un trofeu cu care se poate lăuda.”

Similar Uraniei Cremene, Ursula Sandner insistă asupra ideii că un copil nu le aparține părinților și că nu ar trebui crescut cu o asemenea abordare, întrucât, în caz contrar, efectele se vor vedea în viitor: „..Voi le puteţi dărui iubirea voastră, dar nu ar trebui să le impuneţi cu forţa ideile voastre[…] Ei au luat naştere prin voi, dar nu vă aparţin. Voi aveţi un trecut; ei au doar viitor. Nu-şi vor trăi viaţa conform ideilor voastre. Ei trebuie să-şi ducă viaţa în acord cu ei înşişi, în libertate, pe deplin responsabili, înfruntând toate pericolele şi obstacolele ce le ies în cale. Odată ce ai înţeles că proprii tăi copii nu-ţi aparţin, că ei aparţin existenţei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie să fii recunoscător existenţei că te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunaţi. Nu trebuie să intervii în dezvoltarea lor, în potenţialul lor. Nu le impune propria ta gândire. Ei nu vor trăi aceleaşi vremuri, nu vor avea de înfruntat aceleaşi probleme. Vor face parte dintr-o altă lume. Nu-i pregăti pentru această lume, pentru această societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-şi vor găsi locul, nu vor fi pregătiţi.”

Citește și: Copilul nu-l faci ca să îți aducă un pahar cu apă la bătrânețe

Surse: wself-directed.org, ursula-sandner.com, wawlist.com, youtube.com

Sursă poză principală: istockphoto.com