De ce te respinge copilul tău adolescent? Urania Cremene: „Întoarce-te în timp și vezi de ce s-a ajuns aici"

Relația cu copilul tău adolescent pare o dramă fără sfârșit? De la uși trântite, voci ridicate, până la deja celebrul „Te urăsc” spus la nervi de copil părintelui, în anii adolescenței, totul este posibil. Iată ce ne învață Urania Cremene, specialista în parenting despre cum să avem o relație bună cu adolescenții din viața noastră și care sunt principalele cauze pentru care aceștia ne resping.

„Adolescenții nu vor să ne mai audă, își bagă degetele în urechi”

Invitată în cadrul podcastului „Boabe de cunoaștere” moderat de doctor Mihail Pautov, Urania Cremene spune părinților cum ar trebui să abordeze de fapt problemele atunci când juniorii lor devin adolescenți și nu mai doresc să discute cu ei, sunt recalcitranți și reticenți la orice li se oferă, la orice vorbuliță a adulților.

„În momentul în care un părinte intră la adolescent în cameră știi ce se întâmplă, în primul rând, când se deschide ușa? Îi zice: „ce-i dezordine asta?”. Asta îmi spun adolescenții, iar eu îi cred. „Iar stai pe calculator? Trebuia să îți faci temele. Iar asculți porcăria asta de muzică? Pune și tu mâna pe o carte!” Și atunci normal că se creează lipsă de conectare, adolescenții nu vor să ne mai audă. Deci își bagă degetele în urechi pentru că ei știu ce urmează să spunem”, mărturisește ea.

În continuare, Urania Cremene sfătuiește părinții să evite critica atât față de copiii lor, cât și față de partenerii de cuplu, pentru că așa intervin problemele în relațiile importante din viață.

Urania Cremene: „Copilul tău nu îți aparține să faci ce vrei cu el. Nu îl naști pentru tine.”

„Înainte de a corecta un comportament trebuie să te conectezi”

Autoarea și coach-ul în parenting oferă un sfat și mai interesant și determină părinții în primul rând să se conecteze cu adolescenții lor, purtând discuții minore sau „small talk” cum le numește ea. Iar asta înseamnă conectare.

„Când intri la un copil în cameră sigur că ai văzut masa aia că era așa și hainele aruncate pe jos, dar spui „și? Cum ți-a fost ziua? Văd că te joci un joc nou, nu l-am mai văzut. Îmi povestești un pic despre el?”, sau „Aș vrea să faci o pauză 30 de secunde să ne uităm unul la altul, să te iau în brațe că mi-a fost dor de tine”, conectare.

Și după ce te-ai conectat poți să găsești varianta elegantă prin care îi spui: „Hai fă curat la tine în cameră”, dar trecem de multe ori peste pasul ăsta”, susține ea.

Urania Cremene: „Copiii au nevoie de limite. Au nevoie de „Până aici!"

De ce te respinge adolescentul? Ce faci dacă nu te vrea?

În cadrul webinarului „Furtuna preadolescenței și adolescenței: cum să le fim ancoră și să le dăm aripi”, specialista a răspuns unor întrebări dificile puse de Irina Irgoveanu, părintele unui copil de 13 ani. „Ce faci dacă adolescentul de 13 ani nu te vrea la el în cameră, dacă nu vrea să stea de vorbă cu tine, dacă nu vrea să-ți povestească, dacă îți spune „Hai mă lași?”

Iar răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de ușor de pus în practică: „Te întorci înapoi și te întrebi „cum s-a ajuns aici?” Pentru că nicio persoană, nicio ființă de pe această planetă, indiferent dacă este ea ființă umană sau pisică nu refuză situații din care are de câștigat sau care îi fac plăcere.

Refuză vreun copil vreodată o ciocolată? Probabil dacă e sătul sau dacă chiar nu îi place ciocolata. Oamenii tind să se ducă către ceea ce le face plăcere, logic. Și nu numai oamenii. Deci dacă copilul tău te dă afară din cameră sau nu vrea să vorbească cu tine și nu e doar o toană în ziua aia, întoarce-te și vezi cum s-a ajuns aici, că nu-i la copil.

„E obraznic copilul”, nu! Nu-i face plăcere prezența ta. Oare de ce? Pentru că atunci când ai intrat în camera lui primul lucru pe care l-ai făcut a fost: „ce-i dezordinea asta? Tu stai pe calculator? Ți-ai făcut temele Iar te găsesc pe calculator, pierzi timpul toată ziua? O să ajungi un nimeni! Îți dau bani de meditații... Nu vezi că e soare afară? Trebuie să stau cu ochii pe tine și cu gura pe tine”, și așa mai departe.

Deci copilul se simte certat, criticat în primul rând, neacceptat, neiubit, pentru că părintele nu și-a luat timp să se conecteze pe frecvența copilului”.

Urania Cremene: „Părinții încă își hrănesc propriul ego prin copii. Îi vor perfecți, îi vor trofee”

Cum ar trebui să se realizeze conexiunea părinte-copil?

În continuare, Urania Cremene dă și soluții adulților care chiar își doresc să se apropie de copiii lor adolescenți și le oferă soluții și moduri diferite de abordare: „Și ce ai făcut azi la școală? Ia zi ce ai învățat azi? Am văzut că nu ți-ai mâncat pachetul, ți-am făcut sandviș de dimineață și l-am găsit în coșul de gunoi”.

Primul lucru pe care îl spui copilului tău după o zi întreagă. „Pot să intru la tine în cameră? Mi-a fost foarte dor de tine. Am văzut că ești ocupat. Hai să stăm un pic așa și după aceea mai stai. Și tu ce faci? Hai să-ți zic ce am pățit!” și începi tu doar cu energia asta de „vreau să te văd, mi-a fost dor de tine, vreau să te înțeleg unde ești, ce ți s-a întâmplat azi că te-am lăsat într-un fel dimineață, cum ești tu”?

Curiozitatea asta a unei întâlniri noi. Niciun copil nu o să-ți închidă ușa decât dacă chiar a avut o zi proastă. Și atunci ieși, te întorci”, sfătuiește ea.

Oare câți dintre părinți chiar pun sau vor pune în aplicare sfaturile Uraniei Cremene? Câți nu își vor pierde cumpătul când copilul le va spune „Ieși din cameră” sau „Lasă-mă în pace!”? Cât de mult contează pentru adolescent să se simtă înțeles?