„Lasă-l, mamă, să se ducă, tot acasă se întoarce. Bărbatul e dator să încerce...". Aceasta a fost „biblia" după care am fost crescută

Bărbatul este bărbat și poate înșela, în timp ce femeia nu are voie, fiindcă se face de râs. Cât despre amantă… ea nu prea are șanse de izbândă în fața soției și copiilor.

Sunt convinsă că, la fel ca și mine, multe alte fete au crescut auzind idei preconcepute complet eronate, menite să le distrugă încrederea de sine, dorința de a avea o relație trainică și curată. Pentru mine, căsnicia părea formată din mamă, tată, copii și… cel puțin o amantă

Desigur că nu toate familiile au asemenea povești, dar din ce am văzut în jurul meu crescând, credeam că așa trebuie să fie.

„Mai închide și tu ochii, mamă dacă se întâmplă așa. Lumea tot de femeie râde dacă pleacă”

Am crescut crezând că este greșit să-ți ia aperi familia, să crezi cu tărie că există și bărbați care nu înșală, când tot ce auzeam în jurul meu este „Lasă că toți bărbații sunt la fel. Oriunde ai pleca, tot dai peste unul care înșală.”.

Bunica mea a fost înșelată în mod constant de către bunicul meu, imediat după nașterea celui de-al treilea și ultimul copil. Numai din câte știm noi, familia, cel puțin șase băieți și fete din sat îi poartă trăsăturile fizice și chiar numele de botez.

Ce a făcut bunica mea? A tăcut pentru a nu se face de rușine, pentru ca la vârsta de doar 53 de ani să moară în urma unui accident vascular cerebral. Probabil că toate relele s-au adunat și s-au strâns în căpușorul ei măcinat de atâtea griji, nemulțumiri, gelozie.

La nici un an de zile după ce a pierit, bunicul meu deja adusese o altă femeie acasă, pe care bineînțeles, la scurt timp, a înșelat-o. Nu vorbesc din povești, ci din ceea ce am văzut și am trăit. Îl surprindeam adesea alături de verișoara mea, mai mare decât mine, ieșind cu o altă femeie din casă, cât timp nu era nimeni acasă.

Primeam fiecare ciocolată și suc să ne prefacem că nu am văzut nimic.

Nu prea înțelegeam atunci, dar acum pot spune că mi-am pierdut complet încrederea în oameni. Mama a fost părtaș la toate aceste situații puțin spus jenante. A mers desculță prin sat, iarna, în amurg, încercând să-și prindă tăticul cu cea care îi făcea zile fripte mamei ei și care îi inunda perna de lacrimi în fiecare seară.

Într-adevăr i-a găsit și pentru asta a fost umilită și bătută. Bunica mea nu avea niciodată bani de o rochie bună, de un pantof cu care să meargă la biserică, nici măcar nu avea să plătească factura la curent atunci când venea. Purta rochii de stambă, un material foarte prost, încălțăminte de la mama mea, trebuia să se înfrâneze la mâncare pentru că nu o plăcea bunicul meu grasă. Nu muncea pentru că se ocupa cu creșterea animalelor și a copiilor, iar bunicul meu avea un statut foarte bun in comună.

Dar acasă nu mișca un pai, nu bătea un cui!

Cu toate acestea, rar lăsa bani acasă pentru că majoritatea se duceau pe ciocolata și atențiile pe care le oferea femeilor cu care umbla. Adesea, mama o surprindea pe bunica plângând, iar aceasta o liniștea și spunea „Lasă mamă că tot la noi se întoarce”. Când a mai crescut, având o discuție serioasă cu bunica mea, mama a aflat că și-ar fi dorit demult să plece de acasă.

„V-aș fi luat pe toți trei și aș fi plecat, dar unde să mă duc, mamă? E rușine de lume să faci așa ceva...

...iar mama mea nu m-ar înțelege. A crescut și ea trei copii, a rămas văduvă de tânără după ce tata a murit în război. Cum să-i fac o asemenea rușine? Știe toată lumea în sat cu cine a umblat tatăl tău și uneori am impresia că mai mult se râde de mine, decât de el. Mărioara a stat acasă și a închis ochii, în timp ce nea Gheorghiță și-a făcut de cap cum a vrut el."

Și mare dreptate avea bunica mea, pentru că ea, săraca, s-a prăpădit înaintea lui, iar el a trăit încă 33 de ani, îngrijit bine de a doua lui femeie.

Ar fi fost bine dacă acesta ar fi fost singurul caz din familia mea în care unul din parteneri înșală.

Mătușa mea a fost și ea înșelată de soțul ei cu o femeie complet necunoscută, pe care acesta a întâlnit-o în drumurile lui, lucrând ca șofer. Fiind casnică și având grijă de cei trei copii, a observat că soțul ei nu mai lăsa bani în casă suficienți, iar la scurt timp, nici măcar nu mai venea acasă.

Când venea o brusca, o lovea și o alunga de acasă așa cum era îmbrăcată, în capot și papuci de multe ori. Așa că a aflat cine este "rivala" ei și-a trimis copiii cei mari la momentul respectiv (având 14 și 10 ani) la ușa ei pentru a o implora pe să își lase tatăl să se întoarcă acasă. După un scandal monstru și multe luni de insistențe, în care unchiul meu nici măcar nu mai răspundea la telefon, s-a întâmplat minunea.

Unchiul meu s-a întors acasă, iar vorbele bunicii mele s-au adeverit din nou: „Lasă, mamă, că tot acasă se întoarce”.

Văzând aceste lucruri în jurul meu, ajunsesem la un moment dat la concluzia că toți bărbații înșală. Și nu știu cât de mult mi-am schimbat părerea pe parcurs, fiind chiar și acum, la aproape 40 de ani sunt măcinată de gelozie din orice mică prostie.

Din păcate, și mama a fost nevoită să aștepte să se adeverească zicala bunicii mele, numai că la noi tata se întorcea seară de seară, iar ziua și-o petrecea la locul de muncă cu cealaltă femeie.

„Cu ea își bea cafeaua, cu ea mănâncă, eu sunt doar pe post de dădacă”

O auzeam mereu pe mama spunând asta care, ajunsă la capătul puterilor, repeta spusele mamei ei: „Aș fi plecat demult, mamă, dar mi-e teamă că nu am bani nici de un pachet de biscuiți dacă îi vezi în vitrină și o să trebuiască să rămâi cu tatăl tău, iar eu nu aș suporta asta.”

Ce a fost și ce este în sufletul meu acum? O permanentă agonie și o totală neîncredere mai ales când vine vorba de persoanele de sex opus. Până acum zicala nu s-a adeverit și în cazul meu și sper să nu fiu niciodată pusă în această situație pentru că eu nu aș accepta nici în ruptul capului o înșelăciune, un comportament atât de josnic încât să-ți cauți liniștea în brațele altcuiva și să-ți găsești fericirea profitând de nefericirea altuia.

Lacrimile amare ale copiilor puși în situații de acest gen nu au alinare nici măcar la anii maturității. Te macină apoi gelozia, neîncrederea, ai tendința de a căuta mereu în telefonul celuilalt sau dovezi că te înșală pentru că „Toți bărbații sunt la fel”.

Statutul femeii în trecut și nu numai (indiferent de cât de mult s-au schimbat vremurile și de încercarea mișcării feminismului de a ne aduce cu picioarele pe pământ și de a ne conștientiza adevărata valoare) a fost și a rămas unul inferior bărbatului.

Deși în asemenea situații, din punctul meu de vedere, inferior este cel care calcă strâmb, nu cel care își păstrează demnitatea și încearcă să își țină familia unită, chiar dacă o face cu un mare preț: umilință, lacrimi, neputință, durere și uneori chiar boală.

Am fost martoră nu numai o dată la felul în care infidelitatea celuilalt te poate îmbolnăvi. Accidentul vascular cerebral al bunicii mele, cancerul de tiroidă al mătușii de care mulțumită lui Dumnezeu a scăpat, dar care bănuiesc că a apărut din cauza refulării sentimentelor negative, sunt doar câteva dintre exemplele a cât de mult rău poate face o clipă de plăcere cu altcineva.

„Lasă-l, mamă, să se ducă, tot acasă se întoarce”: nu mizați, fetelor, pe acest lucru! Luați-vă viața în mâini, mergeți la job, asigurați-vă că aveți banii voștri și nu stați la mila nimănui!!! La primele dovezi concrete că v-a înșelat sau vă înșală, ascultați-vă primul instinct și nu gura lumii!