Fiica mea în clasa a IV a și-a crestat pielea cu lama. Nu știu dacă a fost pur teribilism, gânduri negre sau un simplu "experiment" cum a spus ea

Pentru vârsta fiicei mele, la clasa a IV-a, este o fetiță destul de dezvoltată. Are 1,60 înălțime (aproape cât mine) și aproximativ 56-57 de kg.

Este bine proporționată și, cu toate acestea, nu este mulțumită de corpul ei. "Colăcelul" la burtică, cum îi spune ea, o deranjează foarte mult, mai ales după ce a început să își urmărească idolii pe YouTube. Andreea Bostanica, Andra Gogan, Erika Isac, toate aceste nume de fete slabe, înalte, în ochii ei perfecte, au devenit cel mai mare coșmar al meu.

„Cum am putut să nu observ? Stăm împreună non stop! Ce fel de mamă sunt?...”

Fiind perioada iernii, fiica mea purta, atât la școală, cât și în casă bluze cu mânecă lungă, așa că este destul de greu să observi liniuțele de pe mână. Are 11 ani, așa că face baie singură și eu îi respect intimitatea.

Tocmai de aceea totul a venit ca un șoc. Am primit într-o zi un apel telefonic surpriză.

„Alo, bună ziua, sunteți mama Dianei?
Da, s-a întâmplat ceva? Am întrebat eu învățătoarea. De obicei când te sună de la școală, fie este ceva grav, fie copilul a făcut o obrăznicie.
Nici nu știu cum să vă spun… Ați observat ceva pe mâna Dianei în ultimul timp?
Sincer, nu știu despre ce este vorba. Se pictează din nou pe mâini în timpul orelor?
Nu, doamnă, ar fi bine să fie așa. Diana are pe mâini niște… crestături. Sunt făcute pe antebraț, dar sunt destul de îngrijorătoare.
Sigur este vorba despre Diana?
Din păcate, da.”

După ce am mai vorbit încă 20 de minute cu învățătoarea și mi-a spus ce copil minunat este (și știu că este) și cât de rău i-a mărturisit că se simte în pielea ei (știam acest aspect dar nu am crezut că va avea o importanță atât de mare pentru sănătatea ei psihică și mai ales fizică), am închis telefonul și timpul s-a oprit în loc.

Am simțit cum mi se mișcă pământul de sub picioare. Am amețit și m-am așezat pe scările de la intrare unui bloc. Câteva minute mai târziu, Diana a ieșit veselă de la școală, pentru că de fapt eu mergeam să o iau acasă. Luase un Foarte bine și credea că o voi felicita. Nu am putut. Nu am știut ce să îi spun și nu am scos niciun cuvânt până la bloc.

„De ce? Cu ce? Când ai făcut o asemenea prostie? Scoate lama să o văd!”

Acasă am izbucnit în plâns. Am întrebat-o În primul rând „De ce?” și am rugat-o să fie sinceră cu mine.

Diana nu a avut nicio clipă niciun dubiu că nu știu despre ce este vorba, nici măcar nu s-a prefăcut sau nu a încercat să mă mintă.

Mi-a mărturisit că se simte rău în pielea ei vrea și ea să arate ca fetele alea din videoclipuri și, deși mănâncă destul de puțin, nu reușește să scape de burtica care o deranjează atât de mult. Acela a fost singurul motiv pentru care ar fi făcut acest gest.

Dar în mintea mea întrebările curgeau una după alta. „Cu ce?” Întrebarea mea este cu ce a putut să își cresteze pielea atât de fină, de frumoasă și de moale și de netedă… Nici nu vreau să îmi imaginez de ce și-a dorit să simtă durere în anumite momente.

Mi-a spus că a folosit o lamă de la o ascuțitoare pe care a scos-o cu multă grijă, conform unui tutorial pe care l-a găsit pe YouTube. DA, dragi părinți, aveți MARE GRIJĂ la ceea ce văd copiii pe internet! Dacă aveți curiozitatea și scrieți „Cum să scoți lama de la o ascuțitoare?” pe Google sau pe YouTube, veți găsi numeroase tutorial în acest sens.

Nici măcar nu înțeleg de ce. Lama nu numai că era aproape ruginită, ci era atât de mică și părea atât de inofensivă, încât nu mi-a venit să cred ce văd în fața ochilor.

O avea ascunsă bine înt-un șervețel pus într-un buzunar secret al ghiozdanului. Mi-au mai rămas câteva întrebări de pus. „Unde și când?”

Pare-se că gestul extrem a fost făcut chiar în timp ce își făcea temele la biroul ei, iar eu eram în cealaltă încăpere, la biroul meu. Practic, totul s-a petrecut chiar sub nasul meu și eu habar nu am avut ca să pot interveni la timp.

Vom merge la psiholog și te voi ține mereu în brațele mele...

Următorii pași erau clari în mintea mea. În primul rând trebuia să găsesc un psiholog foarte bun cu care fata mea să rezoneze și care să fie pregătit/ă de situații de acest fel. Apoi urma să avem împreună cât mai multe conversații deschise, plimbări, discuții serioase, mângâieri, iubire.

Desigur că aceste mângâieri i le ofeream și până atunci, dar nu la modul la care am făcut-o după ce am aflat acea veste.

Am făcut această mărturisire nu pentru a primi jigniri sau milă, nu pentru a fi judecată sau blamată, ci pentru a atrage un semnal de alarmă.

În ziua de azi, nu știm la ce să ne așteptăm de la copiii noștri și de cele mai multe ori, internetul nu este numai o sursă de informare, ci este un real pericol, mai ales pentru cei mici, copiii aflați în perioada de preadolescență, în mintea cărora este un haos total.

Internetul este un real pericol! Cineva trebuie să tragă un semnal de alarmă! Nu știm ce urmăresc copiii noștri online...

Copiii tind să aleagă modele greșite, să înțeleagă în mod eronat ceea ce unele persoane publice vor să transmită. În cele mai multe cazuri, internetul este periculos.

Să ne amintim numai de fenomenul „balena albastră”, un joc al morții care îi conducea pe tineri către decizii iresponsabile, ajungându-se până la curmarea propriei vieți. Sau de fenomenul Momo, un monstru inventat pentru un joc extrem de periculos pentru copii și adolescenți, care a provocat îngrijorare în rândul autorităților și părinților după ce a fost viralizat pe rețelele de socializare.

Ambele jocuri aveau ca și scop subjugarea tinerilor, determinându-i să-și facă rău. Nici acum nu pot să înțeleg dacă a fost vorba de teribilism, de gânduri negre, de un simplu experiment sau de exprimarea supărării că nu poate arăta întocmai precum idolii ei.

Cert este că automutilarea este pentru un părinte cea mai grea lovitură pe care o poate primi…