”Bună ziua, aș vrea și eu să îmi spun problemele din căsnicie dar aș vrea să rămân sub anonimat deoarece am mulți prieteni ce vă urmăresc pagina. Eu sunt căsătorită de 10 ani cu soțul meu, locuiesc cu socrii și am o fetiță de 10 ani. O perioadă de foarte mulți ani am muncit în străinătate și eu și soțul meu, numai că separat, pentru a ne face o casă, un viitor copilului nostru. Am o situație mai dificilă, cred eu. Locuind cu socrii, ei mi-au ținut fetița cât eu am muncit.
Dar îl am pe socrul meu care bea la ordinea zilei și face panarama, ne face de tot râsul, a și sărit la noi la bătaie, noi fiind foarte pașnici din fire în ceea ce îi privește pe ei. Eu momentan muncesc în țară, și soțul la fel, dar trec printr-o depresie foarte urâtă și cred că pentru tot ceea ce mi se întâmplă soțul și socrul au o vină foarte mare. Mulțumesc lui Dumnezeu că mă înțeleg foarte bine cu soacra mea: ea m-a ajutat mereu cu tot și eu am ajutat-o pe ea fără să clipesc.
Și soțul meu are o vină și vă spun de ce...
El a băut dintotdeauna. Înainte, acum câțiva ani când se îmbata râdea și se punea la somn, dar acum lucrurile au luat o altă întorsătură. Că e treaz sau beat (nu știu motivele pentru care o face) dar ne "freacă fără apă", adică la fată nu îi convine nimic, se ia mereu de ea, îi caută tot felul de motive și dacă stă dreaptă tot se ia de ea, că mai lasă mizerie in cameră, că nu face treabă, că nu face curat la animale, că trebuie să fie prima pe clasă, nu a treia sau a patra, deci tot felul de motive i le îndrugă. De mine se ia că nu sunt acasă tot timpul, că nu mai fac treabă cum făceam, că nu are cine să îl spele, sunt multe motivele credeți-mă!
Ideea este că ne freacă mereu așa, deci nu are un cuvânt bun de spus, toate rele. Am ajuns să nu îl mai înțeleg deloc. Cred că are niște frustrări ascunse de nimic și nimeni nu i le poate scoate. Înainte nu era așa nicidecum, mai ieșeam și noi ca familie, ne mai distram, asta însemnând să mergem la nași, la un restaurant, o dată la mult timp. Acum ne scoate ochii din orice și din această cauză eu înaintez cu "frumoasa" mea depresie pentru că omul care trebuia să mă iubească și să mă înțeleagă nu o face deloc.
De curând am aflat că sunt iarăși însărcinată, sunt în două luni și îmi freacă creierii de nu mai pot face față. Eu și muncind, nu știu unde să mă împart. Apropo după 10 ani, câteodată îmi scoate ochii că de ce am rămas însărcinată. Mai are și momente "bune" rămase. Dar am ajuns să îmi fie frică că stă copilul acasă cu el și tatăl lui. Eu când sunt acasă încerc să mai ies cu fata, ne mai plimbăm, mai facem cumpărături împreună, să mai uităm de problemele de acasă.
Eu mi-am investit toți banii și timpul meu în familie, casă, masă, cum se spune, și acum are momente când îmi spune că dacă nu îmi place "mentalitatea" lui să îmi iau copilul și să plec. Eu am vorbit cu mai multe persoane de problemele mele, inclusiv cu soacra mea, cu mama, cu psihiatru, etc... Dar acum aș vrea câteva sfaturi din exterior, să știu cum se vede situația, pentru că al meu soț dacă îi reproșez ceva mă face nebună și așa mai departe.
Cam asta ar fi povestea pe scurt, dar credeți-mă, e o dramă prin ceea ce trecem noi: eu cu fata și soacra mea, pentru că și pe ea o freacă la cap socrul meu. Așa că vă rog, publicați povestea mea sub formă de anonimat pentru că aș vrea să știu și dacă sunt nebună eu sau dacă a mai trecut cineva prin așa ceva. Și un simplu sfat ajută. Vă mulțumesc frumos și vă urmăresc cu mare drag in continuare...Sper să îmi publicați "frumoasa poveste". Că nu știu încotro să o apuc...”
Citește și:
Surse foto: istockphotos.com
Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
Urmareste-ne pe Google News
