Soțul meu mi-a spus că nu mai am voie să merg în vacanța de familie la mare până nu slăbesc. Aparent, îl fac de rușine

Cu alte cuvinte, ce ne-am putea dori mai mult?

Eu, nimic… Soțul meu, se pare că da. Își dorește ca eu să slăbesc. Și până nu slăbesc nu voi mai merge la mare.

„Îmi este silă să te mai ating acum că arăți așa...”

Aparent, îl fac de rușine. Într-una din seri mi-a spus chiar că îi este silă să se uite la mine.

Nu înțelegeam de unde atâta reticență în a avea momente intime seară de seară, așa cum le aveam înainte. Noi dormim în camera noastră, fetița în camera ei. Deci nu există niciun impediment din acest punct de vedere ca noi să nu ne iubim ca bărbat și femeie. Inițial am crezut că este obosit.

Dar ulterior mi s-au confirmat bănuielile. Soțul meu nu mai este atras de mine și conform spuselor lui „îi este silă și să mă mai atingă”.

Cum a început totul? M-am îngrășat.

Sunt femeie, am un loc de muncă solicitant, mănânc pe apucate, seara trebuie să vin să iau fata de la cămin, să fac mâncare, să fac cumpărături. Nu întotdeauna o viață solicitantă înseamnă că ești și o persoană foarte slabă.

Nu am timp de sală, nu mai am timp de plimbări decât în weekend prin parc, merg cu mașina la serviciu și când mă întorc trec pe la bunicii mei să le mai duc mâncare. Practic nu știu ce s-a întâmplat, dar am avut un „boom” în urma căruia am acumulat în această iarnă 15 kilograme.

„Mă faci de rușine, niciuna din soțiile prietenilor mei nu este așa grasă”

Am observat și eu, bineînțeles, în oglindă că am pus câteva kilograme în plus.

Am făcut gușă, burtică, am brațele mai mari ca niciodată, dar nu m-am gândit că după 10 ani de căsnicie acesta ar fi un motiv ca soțul meu să-mi interzică să mai merg la mare.

Cu alte cuvinte, dacă nu slăbesc până în luna iulie cel puțin 10 kilograme, fie pleacă el cu fetița la mare, fie rămânem cu toții acasă.

Am fost la fel după nașterea Sarei, dar niciodată nu mi-a reproșat nimic. Într-adevăr, am alăptat și am scăpat destul de repede de kilogramele acumulate în sarcină, dar Nae a început să remarce schimbările în silueta mea chiar în ultima zi din an, înainte de petrecerea de Revelion, când a trebuit să schimb de urgență rochia pentru că nu mă mai încăpea.

Mi-a spus că este jenant de felul în care arăt, că niciuna din soțiile prietenilor lui nu este atât de grasă și cred că acea remarcă nu m-a motivat să slăbesc, ci dimpotrivă, am pus mai mult și mai mult.

Acum am 81 kg. De la 65 cât aveam vara trecută, cred și eu că este o diferență enormă...

Când mergem la masă la părinții lui, îmi spune să îmi pun numai salată în farfurie

Nu știu cum ar trebui să reacționez la cuvintele urâte ale soțului meu, la faptul că îmi întoarce spatele seară de seară. În plus, a întors-o și pe Sara împotriva mea.

Fiica mea îmi reproșează constant că dacă nu slăbesc ea nu va mai putea merge la mare și nu se va mai putea juca în nisip sau bălăci în apă. Simte că este numai vina mea dacă nu o să avem o vacanță așa cum am plănuit.

Nu am apucat să spun nimic părinților sau socrilor mei, mai ales că mama lui mi-a atras atenția la prânzul pe care l-am luat în familie chiar în urmă cu o lună, spunându-mi că ar trebui să îmi pun mai puțin în farfurie și să mănânc mai multe salate.

Am început într-adevăr o dietă pe care o țin, dar numai ziua, pentru că seara izbucnesc în plâns atunci când văd că Nae se întoarce cu spatele la mine din nou și mă duc la frigider să mă consolez cu câte un bucătură de prăjitură.

Când i-am spus că am nevoie de terapie, mi-a spus că am nevoie de un plasture pus peste gură și că terapia nu mă ajută să slăbesc.

Sper doar să reușesc și acest calvar să ia sfârșit...