Copiii sunt maeștri manipulatori când vine vorba de a obține tot ceea ce își doresc de la părinții lor. Dar micuții au nevoie și de limite. Au nevoie de deja celebra expresie „până aici!”, trebuie să știe când să se oprească din joacă sau insistențele lor.
Urania Cremene, celebra Supernanny de la Prima TV, unul din cei mai apreciați experți în parenting din România, își exprimă părerea în ceea ce privește limitele care trebuie impuse copilului.
„Copiii au nevoie de limite, au nevoie de „Până aici!”
În podcastul „Te ascult”, moderat de Ilinca Vandici, Urania Cremene, care a fost invitat de onoare, a vorbit despre ceea ce vor copiii să audă și ceea ce trebuie părinții să spună.
„Ești o mamă rea! Dar vreauuu!”. „Știu că vrei. Te cred. E foarte bună înghețata aia, dar atât. Copiii au nevoie de căldură, de empatie, de alternative pe care le propunem: „nu pot înghețată să îți ofer și ți-am spus și de ce, dar putem în schimb, să facem niște clătite, ce părere ai?”, explică Urania Cremene modul în care ar trebui să abordeze părinții dorințele copiilor.
Cu un pic de cooperare în a găsit soluții care să mulțumească ambele părți, specialista în parenting consideră că toate problemele ar putea fi depășite. „Eu sunt adultul care ia decizii. Asta este combinația: fermitate cu căldură, în același timp, mereu.
Nu o dată ferm, o dată cald, o dată ferm, o dată cald, sau un părinte care răsfață „hai la mama”, „hai nu-i spune lui tata” și tati care e acela aspru „Vezi că dacă nu faci ce ți-am zis mănânci jar diseară, îi spun lui tati ce ai făcut”, susține ea.
Urania Cremene: „Părinții încă își hrănesc propriul ego prin copii. Îi vor perfecți, îi vor trofee”
Când devine răsfățul periculos la copii?
Bineînțeles că un subiect de maximă importanță pentru părinți, răsfățul a fost abordat și de către Urania Cremene.
Aceasta consideră că răsfățul devine periculos doar în anumite contexte. „De la momentul nașterii. Ființa umană se naște dintr-un uter care înseamnă limite. Și ajunge într-o lume nelimitată despre care copilul nu știe absolut nimic, un motiv foarte important pentru care copiii sunt purtați în slinguri, în brațe.
Înainte erau înfășați și se întoarce lumea la înfășare, este nevoia de a simți limita. Iar limita asta inițial este dată de contactul fizic al mamei fizic și emoțional, de siguranță, cu care ea se comportă în relația cu copilul, pentru că nevoia de conectare a copilului înseamnă siguranță, pentru că depinde de adulții din jur atât de mulți ani”, mărturisește ea.
În ceea ce privește răsfățul, Urania Cremene susține că siguranța oferită copilului trebuie să fie dată de un adult ferm, demn, sigur pe el din punct de vedere emoțional și fizic de la bun început. Aceste abordări nu trebuie să fie haotice, adulții să nu fie absenți emoțional, nesiguri pe ceea ce spun sau într-un haos al vieții lui, deoarece, în caz contrar, copiii pot resimți aceste lucruri prin care adulții trec ca pe un pericol pentru că nu se mai simt în siguranță și încep să se comporte și ei haotic la rândul lor.
„Îi vezi pe copii că se comportă haotic de la câteva luni, nu mai vorbesc de ceea ce se întâmplă după doi ani, trei ani și așa mai departe. Copiii vor limite și siguranță față de un adult care stă bine pe picioarele lui și îi spune: „știu eu drumul, tu ești prea mic, ești în siguranță cu mine”, asta vor copiii să audă și să simtă”, mărturisește experta.
Urania Cremene: „Copilul tău nu îți aparține să faci ce vrei cu el. Nu îl naști pentru tine.”
Cum sunt copiii răsfățați de-a lungul timpului? Ce este răsfățul?
La întrebarea „Ce este răsfățul?” o chestiune foarte interesantă pentru noi toți părinții, de altfel, Urania Cremene are un răspuns foarte interesant. Aceasta susține că răsfățul ar fi lipsa limitelor și structurii. Răsfățul nu are legătură cu diminutivele și alinturile folosite de către părinți sau cu faptul că micuții primesc mai multe obiecte pe care și le doresc decât ar fi nevoie.
Răsfățul în opinia specialistei nu are legătură cu faptul că părintele îi face a doua oară felul de mâncare preferat, cu condiția să existe niște limite. Părintele nu trebuie să fie dispus să facă mereu asemenea sacrificii sau să lase lucrurile să decurgă așa de fiecare dată când copilul o cere.
„Răsfățul înseamnă nicio limită niciodată. Este momentul general sau generalizat în care copilul a preluat telecomanda și face ce vrea el din părintele, părinții, bunicii, toată lumea care stau drepți la această telecomandă.
„Vreau apă acum!”, iar adultul se ridică și aduce apă. „Nu-mi place asta, adu-mi-o rece”, adultul se ridică, îi aduce apă rece. „Ți-am zis că îmi place cu lămâie”, deci este o stare continuu nemulțumită a copilului, continuă lipsă de satisfacție pentru că nu se simte în siguranță”, mărturisește Urania Cremene.
Atunci când copilul intră într-un rol de adult apare nesiguranța pentru că nu știe cum să gestioneze situația și bineînțeles și tantumurile. Să aflăm ce are de spus Urania Cremene și despre țantrumuri.
Cum trebuie să reacționeze părinții la tantrumurile copiilor?
Pentru că din ce în ce mai mulți copii au tantumuri care țin jumătate de oră, 45 de minute, nicio îmbrățișare nu îi poate ajuta, niciun cuvânt de alinare nu îi poate opri, Urania Cremene dă niște sfaturi prețioase în acest sens.
„Tantrumul este unul din cele mai stresante momente din viața oricărui părinte. Urletele copiilor activează în noi toate butoanele de oferire de grijă, de panică, pierdem copilul, de panică că am făcut ceva greșit, de nevoie de a-l scoate dintr-o stare de stres, de suferință în care copilul se află.
Deci trebuie să conștientizăm că, spre deosebire de un accident auto, o pierdere de bani, conflict cu soțul și multe alte lucruri negative care se pot întâmpla în viață, tantrumul unui copil este de departe cel mai cauzator de suferință și stres pentru un părinte”, mărturisește Urania Cremene.
Specialista în parenting mărturisește că amândoi părinții, atât mama, cât și tatăl, în fața unui tantrum sunt dezamați, încărcați și descărcați emoțional de mai multe ori și într-o adevărată panică. În momentul în care părinții înțeleg starea pe care o au, obiectivul nu este să potolească copilul, ci să se potolească pe ei înșiși.
„Deci au nevoie copiii de siguranță. Cum să oferi siguranță unui copil printr-o stare emoțională neechilibrată? Copilul simte, miroase orice deranj emoțional al părintelui, mai cu seamă dacă e mic și mai cu seamă dacă vorbim de mama. Deci ăsta e scopul, să te liniștești pe tine și să însoțești copilul în această călătorie a emoțiilor lui, pur și simplu fără să-ți propui să apeși butonul de stop.
Ce avem de făcut aici? Să-i arăt copilului că e în siguranță, că sunt alături de el, că n-o să i se întâmple nimic rău, că îl iubesc necondiționat și indiferent cine se uită la mine, indiferent ce comentarii face, indiferent cât o să dureze, o să se termine”, susține ea.
Specialista în parenting mărturisește că sunt situații ca în care părinții țipă la copii rugându-i să înceteze cu smiorcăielile, dar sunt și adulți care, prăbușiți pe dinăuntru din cauza stării copilului, se așează în fund lângă ei și plâng cot la cot cu micuții.
„Ce fac eu data viitoare când copilul meu urlă? Nu o iau personal! Scopul meu este să-i dau siguranță, mă așez lângă e, mă detașez cât pot emoțional, și îi spun eventual „să știi că și mie mi-e greu acum, plânsetul tău mă face și pe mine să plâng, dar sunt lângă tine. Totul e ok, nu s-a întâmplat nimic”, susține ea.
De la Urania Cremene avem foarte multe de învățat noi, părinții. Cu siguranță sfaturile ei ne vor fi de un real folos mai ales în situația neplăcutelor… tantrumuri.
Surse foto: facebook.com, facebook.com, facebook.com
Surse articol: youtube.com