Ai tratat greșit până acum crizele de furie ale copilului. 4 trucuri care te ajută să le gestionezi corect

Una dintre cele mai frecvente cauze ale crizelor de furie la copii este frustrarea. Copiii mici nu își pot exprima întotdeauna nevoile sau nu sunt capabili să le îndeplinească singuri, ceea ce poate duce la o acumulare de frustrare care se manifestă sub forma unui acces de furie.

O altă cauză comună a crizelor de furie la copii este stresul. Pot fi stresați de schimbările în rutina lor, cum ar fi începutul școlii sau nașterea unui nou frate sau soră. De asemenea, copiii pot fi stresați de probleme în familie, cum ar fi certuri sau divorțuri.

Odată ce un copil poate vorbi mai mult, este mai puțin probabil să aibă tantrumuri. Până la vârsta de patru ani, tantrumurile sunt mult mai puțin frecvente, potrivit specialiștilor. Dar până atunci ce facem? Cum putem gestiona corect crizele de furie ale copiilor? Punem accent pe „corect” fiindcă dacă abordăm greșit aceste izbucniri nervoase ale celor mici, am putea înrăutăți situația în loc să facem progrese.

Iată, așadar, patru trucuri care să te ajute să gestionezi corect crizele de furie ale copilului, chiar de la specialiști!

1. Nu îi invalida sentimentele

Este destul de ușor să faci acest lucru, deoarece reacțiile unui copil mic pot fi destul de exagerate. Copiii mici se supăra adesea din cauza celor mai nebunești lucruri. Dar, în timp ce nouă ni se par nebunești, aceste lucruri sunt reale și cruciale pentru micuții noștri.

Află, în primul rând, ce îl supără pe prichindelul tău. Poate este obosit sau înfometat, caz în care soluția ar putea fi simplă. Ar putea să se simtă frustrat sau gelos, poate din cauza unui alt copil. S-ar putea să aibă nevoie de timp, de atenție și de dragoste, chiar dacă nu este foarte iubitor.

Indiferent de factorul care a declanșat criză de furie a copilului, este important să înțelegi și să accepți că acesta simte ceea ce simte. Încearcă să iei în serios experiența copilului tău mic în timpul unui acces de furie și pune-te în locul lui pentru o clipă. Adu-ți aminte cât de mult te frustrează pe tine anumite aspecte. Diferența dintre tine și copilul tău este că tu îți poți exprima furia în alte moduri, în vreme ce prichindelul tău încă mai are de învățat la acest capitol.

2. Nu îi spune cum ar trebui să se simtă

Adesea, în mod inocent și inconștient, negăm sentimentele și trairile celor mici. Atunci când le spunem „Calmează-te. Nu ai de ce să fii supărat” sau „Nu înțeleg de ce plângi. Ăsta nu e motiv”, nu facem decât să îi determinăm să nu aibă încredere în propriile sentimente Acestea sunt comentarii care nu numai că invalidează emoțiile și experiențele copiilor mici, dar îi și instruiesc să simtă altceva decât simt ei.

Deși aceste comentarii funcționează uneori pentru a evita o criză de furie pe moment, se întâmplă adesea ca cei mici să se supere și mai tare ca răspuns. În schimb, însă, ei se calmează frecvent atunci când părinții îi ajută pur și simplu să le eticheteze sentimentul sau să descrie circumstanța în cauză. Atunci când copiii au ocazia ca emoțiile lor să fie auzite și înțelese de către părinți, se simt liniștiți și nu mai trebuie să își demonstreze suferința prin țipete mai puternice sau plânsete mai puternice.

3. Nu minți pentru a evita o criză de furie

Adesea, părinții mint - sau spun adevărul pe jumătate - pentru a evita să spună pur și simplu „nu” și să își lase copilul să experimenteze (și să își exprime, probabil sub formă de tantrum) dezamăgirea sau frustrarea. Există momente în care o mică minciună este în regulă? Da. Din când în când, poți, bineînțeles, să-i spui copilului tău mic sau preșcolar că nu mai sunt prăjituri, chiar dacă știi că mai există o cutie nedeschisă în cămară. Dar să-i spui copilului tău că tableta este stricată (când pur și simplu nu vrei să o folosească) sau că magazinul de jucării este închis (când nu vrei să te oprești acolo în drum spre casă) nu-i face nici copilului tău, nici ție, niciun favor.

Ei bine, asta nu este chiar adevărat. Îți poate face o favoare pe termen scurt, deoarece următoarele 10 minute vor fi, fără îndoială, mai ușoare decât ar putea fi altfel. Și, ocazional, s-ar putea - indiferent de motiv - să ai nevoie să acorzi prioritate acelor 10 minute. Dar, pe termen lung, obișnuința de a te baza pe aceste neadevăruri creează un precedent destul de periculos. Dacă vrei ca micuțul tău să fie sincer cu tine, trebuie să fii tu, în primul rând, sinceră cu el. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, își va da seama că tableta nu se strică spontan la o anumită oră în fiecare zi. Copiii trebuie să vadă că părinții își asumă responsabilitatea de a stabili limite într-un mod deschis și clar.

4. Nu îi spune copilului că te întristează comportamentul său

Întâlnim astfel de situații frecvent: Un copil va începe să se enerveze sau să se supere din cauza a ceva, iar părintele va răspunde făcând o față tristă sau prefăcându-se că plânge, spunnându-i copilului: „Știi că mă întristează foarte tare când te comporți așa”. Copiii nu sunt responsabili pentru bunăstarea emoțională a părinților lor. Părinții, în schimb, sunt responsabili pentru bunăstarea emoțională a copiilor lor. Din acest motiv, încercarea de a motiva comportamentul copilului tău mic prin observarea efectului asupra sentimentelor tale este o pantă alunecoasă. Va fi important pentru el să învețe că al său comportament afectează alte persoane? Bineînțeles că da. Cu toate acestea, este nepotrivit din punct de vedere al dezvoltării să îi ceri să se comporte într-un anumit fel fiindcă ar fi într-un fel sau altul responsabil pentru sentimentele tale.

Concluzia? S-ar putea să fii tentată să îți așezi copilul în fața televizorului sau să îi dai tableta atunci când amenință să facă o criză de furie. Studiile au descoperit că, deși acest lucru ar putea liniști situația pe moment, nu îl va învăța pe copilul tău mic cum să-și regleze emoțiile pe termen lung.