Mamele care suferă de burnout nu au nevoie de timp pentru ele, au nevoie de ajutor specializat!

De ce ajung mamele să se confrunte cu burnout

Într-o confesiune pentru „CafeMom”, o mamă aduce în prim-plan câteva dintre cauzele responsabile pentru apariția sindromului de burnout în rândul mamelor. Astfel, așa cum reiese și din sursa citată, principalul motiv este că mamele ajung să se ocupe de tot, atât de copii, cât și de gospodărie și de sarcinile legate de serviciu:

„De fapt, noi facem totul. Când spun asta, nu mă refer la faptul că reușim pentru că avem superputeri, ci pentru că, într-un fel, suntem precum niște sclave. Noi chiar facem TOTUL. Ce vom avea la cină săptămâna viitoare, marți? Câinele a apucat să ia pastila pentru paraziți? Cine spală rufele? Cine a gătit cinele? Și, de cele mai multe, cine trebuie să muncească toată ziua? Nu mai este nicio îndoială. Mamele.

Desigur, sunt și numeroși tați care fac multe treburi, însă pentru ei nu poate fi vorba despre noțiunea de „timp pentru mine”. Pentru că, de fapt, ei nu au nevoie de ea. Spre exemplu, eu, ca mamă, trebuie să mă asigur că totul este în ordine înainte să mă duc la toaletă sau să fac duș. Înainte să mă duc undeva, rebuie să mă asigur că are cine să stea cu copiii sau, în anumite situații, sunt nevoită să-mi iau „monstruleții”cu mine. De obicei, bărbații nu sunt nevoiți să facă toate acestea. Ei pur și simplu își văd de treburile lor.

Pe de o parte, ajungem la burnout din cauza efortului fizic pe care îl facem zi de zi însă, pe de altă parte, burnout-ul intervine și din pricina stresului acumulat la nivel mintal. Spre exemplu, trebuie să ținem minte foarte multe lucruri. Urmează aniversarea mătușii Beatrice? Ce trebuie să cumpăr, trebuie să iau o felicitare sau este suficient să dau un telefon? În plus, trebuie să ții minte când copiii au programare la doctor, să faci un plan al meselor, să hrănești animalul de companie, să citești cărți despre dezvoltarea copilului și să monitorizeze toate comportamentele copilului tău. Toate acestea stau în mâna ta. Este ca și cum ai avea permanent în minte Gara Central Station! Și, în toate aceste gânduri, aproape niciunul nu are legătură cu tine.” 

De ce timpul pentru ele nu este suficient pentru mamele epuizate

Continuându-și confesiunea pentru sursa citată, mama explică de ce nu este suficient ca mamele să beneficieze de timp pentru ele. De asemenea, insistă asupra ideii că, de fapt, timpul pentru ele nu le aduce avantaje, ci dimpotrivă: 

„Nu doar ideea de „timp pentru mine” mă irită, ci faptul că se consideră că, acordându-i unei mame un răgaz de 1-2 ore ca să uite de probleme, îi oferi ceva extraordinar. Vrei să ajuți o mamă ca să nu se mai simtă suprasolicitată și să fie mai fericită? În acest caz, apucă-te să gătești ceva/să speli rufe/să te ocupi cumva de copiii ei. Aceste demersuri ar trebuie să fie realizate ZILNIC.

De când mersul la dentist a ajuns să fie văzut o pauză? De când mersul la coafor a devenit altceva decât o altă necesitate? De ce faptul că merg să alerg nu este niciodată luat în seamă, ci este perceput ca un lucru pe care îl fac pentru starea mea de bine? De ce, în momentul în care o mamă realizează un anumit demers care o are în centru, se spune că este vorba despre timp pentru ea? 

Nimeni nu îmi mulțumește când stau cu copiii, iar soțul meu își vede de treburile lui, iar mersul la cumpărături este considerat „timp pentru mine”? Asemenea concepții trebuie să dispară.

Nu. Timpul pentru mine nu mă ajută cu adevărat. Alocându-ne o oră sau două pentru noi, de fapt ne trezim cu mai multe treburi, care se adună pentru că ne-am permis să fim „răsfățate”. Cu excepția situațiilor în care cineva chiar îți dă o mână de ajutor, pot spune că timpul pentru mine nu are nicio valoare. Dacă mă gândesc bine, este chiar dăunător. Ni se spune că ar trebui să fim recunoscătoare pentru așa ceva! Se așteaptă de la noi să revenim în forță după „timpul pentru mine”!...”

De fapt, mamele au nevoie de ajutor

În ultima parte a confesiunii sale pentru aceeași sursă, mama nu se ferește să spună că toate mamele au cel mai mult nevoie de un ajutor pe care să se poate baza. Pentru a le fi într-adevăr de folos, ajutorul nu ar trebui să vină doar de la familie, ci și de la locul de muncă și de la schimbările de mentalitate din societatea actuală. Iată ce a evidențiat cea care s-a confesat:

„Nu avem nevoie de timp pentru noi. Avem nevoie de AJUTOR.

De exemplu, avem nevoie măcar de puțină recunoștință pentru munca enormă pe care o depunem zi de zi. Avem nevoie de somn, de mâncare pe care să nu o pregătim numai noi, de ajutor la treburile gospodărești și de ajutor pentru a face față suprasolicitării mintale. Și mamele sunt oameni! Nu sunt angajați! Avem nevoie de o pauză care nu este urmată de aglomerarea sarcinilor de la locul de muncă.

Cele mai multe dintre mame ajung să se simtă ca și cum ar fi într-o oală sub presiune. Conceptul stupid de „timp pentru mine” nu face altceva decât să amâne momentul în care „oala” va da până la urmă pe dinafară, fără ca nimeni să se gândească la faptul că ar fi bine să se dea „focul” mai încet. În schimb, „focul” este dat tot mai tare. De aceea, ajungem „să fierbem” tot mai tare. La un moment dat, cineva vrea să ridice „capul” acordându-ne „timp pentru noi”, iar noi ar trebui să fim recunoscătoare...în realitate, a avut loc doar o mică eliberare a presiunii. „Oala” încă este pe foc. Avem nevoie de ajutor ca să îl putem lăsa mai încet. Dacă nu se va întâmpla așa, lucrurile nu se vor îmbunătăți niciodată...

Ceea ce au nevoie mamele este ajutorul. Dar nu orice fel de ajutor, ci unul pe care să se poată baza, chiar specializat. În plus, nu trebuie să ne fie rușine că avem nevoie de ajutor și să fim considerate incapabile dacă nu putem să le mai facem față copiilor noștri, să fim judecate pentru asta. 

Iată de ce au nevoie mamele:

De ajutor pe care să și-l poată permite

Avem nevoie de cineva care să poată avea grijă de copiii noștri, din când în când. Sunt 100% sigură că niciun om nu trebuie să se ocupe doar singur de copiii săi. Avem nevoie de un „trib”, avem nevoie de comunitate, avem nevoie de împărțirea responsabilităților. Nu trebuie să ne fie rușine să cerem și să primim ajutor. De fapt, toți avem nevoie de grijă din partea celorlalți. Dacă nu se va ține cont de toate acestea, nu este de mirare să vedem că mamele devin copleșite de diverse probleme de sănătate mintală.

De mai puține critici din partea altor mame

Nu facem nimănui un serviciu apucându-ne să îl criticăm. Dacă noi, mamele, nu reușim să ne sprijinim unele pe altele, ce pretenții putem avea de la societate?

De o mai bună distribuire a treburilor din gospodărie

Așa ceva încă este o problemă în anul 2019! Spălatul rufelor nu este doar pentru femei. Nici alte treburi, precum gătitul, curățenia, pregătirea copilului de culcare, nu sunt speciale doar pentru mame. Oricare dintre ele sunt treburi de părinte. De aceea, nu ar fi bine să punem capăt stereotipurilor de gen și  în privința treburilor casnice? Acestea nu mai sunt deloc valabile în prezent.

De mai multă flexilitate la locul de muncă, dar fără sancțiuni

Personal, am fost „sancționată”, indirect, pentru că am adus pe lume un copil și, de aceea, pot spune că este neapărar necesar ca și la locurile de muncă să se respecte mamele. De pildă, intervalul pe care o persoană îl petrece pe scaunul de la birou nu ar trebui să influențeze modul în care este văzută la locul de muncă. Majoritatea mamelor sunt capabile să realizeze de trei ori mai rapid decât alte persoane o anumită sarcină, însă ni se spune „că nu petrecem la fel de mult timp la serviciu ca bărbații”.

De o anumită educație care să li se dea băieților

Sunt mamă de băieți și fii sigură că o să-i învăț să gătească, să facă curat și să spele rufele ! Învățăndu-i toate acestea, ofer un ajutor și viitoarelor generații și mă gândesc la faptul că este un ajutor pe care toate ar trebui să-l dăm. Să-i învățăm pe băieții noștri că și ei au de făcut treburi acasă și, de asemenea, să le învățăm și pe fiicele noastre să aibă așteptări de la ei.

De a beneficia de libertatea de a-și alege stilul de parenting adecvat familiei lor

M-am săturat să aud de la cei din jur să adopt un anumit stil de parenting sau să fiu criticată pentru cum gestionez tantrumurile fiilor mei. Dacă nu ești tu cel/cea care se luptă cu așa ceva zi de zi, ar trebui să te abții. În realitate, indiferent de cum ne ocupăm de copiii noștri, cineva tot va avea mereu ceva de zis. Așa ceva trebuie să înceteze!  

Vă întrebați cumva dacă este tot ceea ce am avut de spus?

Nu, nici pe departe. Însă aici este vorba despre o postare pe un blog, nu de o dizertație. Sincer, aș putea continua la infinit, însă mă rezum la un asemenea început. În fond, mamele au nevoie să fie tratate cu respectul și cu compasiunea pe care le merită. Încetați să ne mai judecați pentru că nu suntem perfecte. De fapt, este vorba despre munca enormă pe care o depunem zi și noapte și de nevoia de a fi ajutate.”

Pentru fiecare mamă care se simte epuizată: este foarte bine ce faci!