Sunt un părinte care a ajuns la burnout pentru că am vrut să fac TOTUL singură. Nu faceți ca mine, învățați să cereți ajutor

Unii părinți încearcă să facă totul singuri, să aibă grijă de gospodărie, să aibă chiar și un loc de muncă, să se ocupe de creșterea și de educarea copiilor, până când, într-un final, ajung la o limită. O limită în care spun „Nu mai pot! Nu mai vreau! Nu mai rezist!”.

Este și cazul unei mame care cunoaște cel mai bine acest sentiment și care s-a luptat cu dorința de a face totul de una singură, cu riscul epuizării fizice și mentale.

„Băiatul cel mare studia limba chineză, iar cel mic deja să știe să citească la vârsta de doar trei ani”

Amanda își începe povestea de viață precizând faptul că până la vârsta de 30 de ani, deja avea doi băieței mici. Acum, la vârsta de 40 de ani, crește încă o fetiță mică, dar simte că nu mai este la fel. Face parte din generația milenial, și ca, toți ceilalți părinți de vârsta ei, încearcă să rezolve totul singură, de la activitățile gospodărești, la creșterea copiilor.

„Atunci când băieții mei erau mici, ei erau elevii, iar eu eram profesoara, îi lăsam să deseneze cu degețelele înmuiate în tuburile de pictură pe podeaua din bucătărie și făceam tot felul de trăsnăi împreună.

Le organizam fiecare zi în parte, le pregăteam mese foarte bine structurate, aveau lecții în care încercam să îi învăț câte ceva, după care îi culcam la prânz, timp în care mă ocupam de proiectele mele și de clienți. Deși am încercat să găsim o creșă potrivită pentru fiii noștri, eu și soțul meu am decis ar fi mai bine ca micuții să crească în primii ani de viață sub directa mea supraveghere.

Eram obsedată de ideea că ai mei copii trebuie să învețe, să fie cu un pas înaintea celor de vârsta lor, așa că încă de pe la doi ani le cumpăram jucării Lego, jucării de construcție, puzzle-uri. Încercam să scot din ei niște copii excepționali.

Cumpăram cărticele și tot felul de articole care i-ar fi ajutat să își dezvolte simțul artistic. Când micuții au intrat la școală, erau într-adevăr copii deosebiți. Băiatul cel mare studia limba chineză, iar cel mic deja să știe să citească la vârsta de doar trei ani”, mărturisește mama.

Studiile confirmă: 2 din 3 părinți suferă de burnout

„Lucrurile s-au schimbat radical atunci când am adus-o pe lume pe fiica noastră”

Al treilea copil este și cel care „i-a pus capac” mamei, pentru că, aflându-se în pragul vârstei de 40 de ani, simte că nu mai poate face lucrurile la fel ca înainte. Femeia susține că la această vârstă ar trebui să își caute copilul interior și nu se mai simte la fel de bucuroasă și de energică ca atunci când avea 30 de ani și creștea doi copii.

Toate frustrările pe care le-a acumulat înainte de a-i aduce pe lume pe băieței, punându-și pe pauză planurile de viitor, scrisul creativ, activitățile care îi făceau plăcere, au refulat acum, odată cu venirea pe lume a celui de-al treilea copil. Și-a adus pe lume fiica în plină pandemie, în anul 2020, la 12 ani după ce a născut ultimul copil.

„În plină pandemie de Coronavirus, băieții studiau de acasă, iar medicul pediatru a sfătuit-o pe mamă ca, începând cu vârsta de un an, să o înscrie și pe fiica ei la niște cursuri online în cadrul unei creșe din apropiere. Zis și făcut.

Deși nu era o grădiniță care să se bazeze pe sistemul Montessori, fetei îi plăceau activitățile, își iubea colegii și profesorii de la distanță și totul părea că merge strună.
Venirea pe lumea fiicei mele m-a făcut să înțeleg că nu trebuie să fie cel mai deștept copil din lume, ci să fie cel mai fericit, iar eu să fiu liniștită.

Atunci când băieții mei erau mici, credeam că trebuie să fiu o mamă care să le rezolve pe toate, să am copiii cei mai deștepți, să mă descurc singură. Acum am înțeles că trebuie să cer ajutor atunci când am nevoie, că am un partener și că nu sunt singură în creșterea copiilor, deși atât familia mea, cât și ea soțul meu se afla la câteva sute de kilometri distanță. Așa că nu mai sper ca micuții mei să fie niște mici genii, ci doar să își facă temele”, mărturisește femeia.

Ce trebuie sa stii despre sindromul de burnout

„Este perfect în regulă să cer ajutorul altor părinți atunci când eu nu mă descurc”

Un alt lucru pe care l-a învățat Amanda este că este perfect în regulă să ceară ajutorul altor părinți atunci când ea nu se descurcă cu toate sarcinile zilnice. Femeia s-a înscris pe un site special dedicat mămicilor din zonă, unde părinții se ajută unii pe alții cu hăinuțe de la copii, cu sfaturi, cu recomandări de medici pediatri și așa mai departe.

Dacă înainte se simțea vinovată, acum Amanda este mai împăcată decât oricând că are un grup de mămici care o înțeleg și trec prin aceleași lucruri ca și ea. Pe măsură ce s-a maturizat, a învățat să pună pe primul plan binele și fericirea copiilor, și nu performanțele lor.

Totodată, mama a înțeles că nu trebuie să se dea peste cap pentru a fi cea mai bună mamă din lume, pentru a crea mese perfect echilibrate, pentru a-și înscrie copiii la toate activitățile fizice și intelectuale care le-ar spori șansele în viață, ci pur și simplu contează să își știe copiii fericiți, iar ea să fie o mamă liniștită.

„Fiica mea are trei ani și nu citește la fel ca ceilalți copii de vârsta ei ai prietenilor noștri, dar nu mă tem. Am renunțat să o mai compar cu alți copii și o iubesc pentru felul ei unic, pentru inteligența și pentru fericirea pe care mi-o aduce zi de zi. Este important ca tu să fii împăcată ca mamă cu tine însuți, copiii să fie fericiți și să nu te suprasoliciți încercând să dovedești ceva ce nu ești”, susține femeia.

Așadar, este chiar în regulă dacă în calitate de părinte ceri ajutor atât partenerului, cât și comunității din care faci parte, dacă nu pui performanțele copiilor pe primul plan și dacă pentru tine contează doar fericirea lor, nu și performanțele.