Am fost diagnosticată cu fobie de naștere în timp ce eram însărcinată. Nu o să mai fac niciodată copii

Femeile nasc de mii de ani, nașterea este un proces cât se poate de natural, care face parte din viață. Este just, dar acest lucru nu este valabil pentru toată lumea. Nu toate femeile pot naște natural, sunt pregătite să facă acest lucru sau își doresc. Cunoaște cel mai bine acest lucru o mamă care a fost diagnosticată cu fobie de naștere în timp ce era însărcinată, fapt care a determinat-o să ia decizia de a nu mai aduce niciodată pe lume un copil.

Jemma Smith a trecut prin atacuri de panică, anxietate, senzație de sufocare în timpul sarcinii, gândindu-se doar la travaliu și la momentul nașterii. Teama de moarte atunci când va da naștere copilului a devenit atât de pregnantă încât a început să compună scrisori de adio partenerului ei și copilului nenăscut. Jemma a fost diagnosticată cu tocofobie, teama inexplicabilă de naștere.

„Scrisorile mele începeau astfel: „dacă ai apucat să deschizi această scrisoare, cu siguranță eu nu mai sunt printre voi…”

„În ianuarie când eram însărcinată în patru luni cu primul meu copil am început să scriu scrisori soțului meu și copilașului, în eventualitatea în care voi muri la naștere. Scrisorile mele începeau astfel: „dacă ai apucat să deschizi această scrisoare, cu siguranță eu nu mai sunt printre voi…” Și puneam plicurile cu acele notițe de adio în hăinuțele pe care le cumpăram pentru fiul meu.

Îmi imaginam doar cum partenerul meu va deschide plicul în momentul în care va căuta printre hăinuțe să îmbrace pruncul și va plânge cu lacrimi amare. Eram convinsă că ceva se va întâmpla în momentul nașterii, un lucru banal care îmi va declanșa moartea”, mărturisește femeia.

La vârsta de 32 de ani a decis să își întemeieze o familie cu soțul ei în adevăratul sens al cuvântului, să aducă pe lume un copilaș. Din fericire nu a durat decât câteva luni de încercări până când a rămas însărcinată. Din primul moment în care a aflat acest lucru, a început să aibă temeri din ce în ce mai mari pe care le-a crezut a fi normale.

Din păcate, avea să afle că aceste frici inexplicabile se transformau în atacuri de panică, de anxietate, iar Jemma se trezea la ora 3 dimineața plângând și imaginându-și cum va muri în timpul nașterii. Adesea, noaptea căuta pe Google povești despre femei care au murit în timpul nașterii și nu își putea stăpâni atacurile de panică.

Depaseste-ti teama fata de momentul nasterii

„Am vorbit cu o prietenă care m-a convins să caut ajutor profesional”

„Gândurile deveneau din ce în ce mai sufocante, așa că am decis să mă confesez unei prietene care m-a sfătuit să cer ajutor de specialitate. Așa că am apelat la Institutul Național de Sănătate din Marea Britanie, unde am fost diagnosticată cu tocofobie, teama inexplicabilă de a da naștere. Nu auzisem niciodată de această afecțiune, dar știind ce am cu adevărat, a reprezentat o eliberare pentru mine.

Mai ales când am aflat că 14% dintre femei se confruntă, fie că știu sau nu, cu această afecțiune, m-am mai liniștit. Din fericire am apelat la terapie și m-am putut vindeca după doar șase sesiuni până la data probabilă a nașterii, care erau undeva în aprilie. I-am explicat terapeutului meu că aducerea pe lume a bebelușului reprezenta o piatră de încercare pentru mine, ceva peste care eram sigură că nu pot să trec.

Atunci am făcut cercetări și mai adânci și am realizat că totul pornea de la traumele pe care le-a suferit mama mea în timpul nașterii mele, când a fost nevoie de cezariană de urgență să pot fi adusă pe lume. Mama mea a avut nevoie și de multe transfuzii de sânge. Cu toate că nu mai îmi era teamă de moarte, eram convinsă că trebuie să fac operație cezariană, iar terapeutul meu a încercat prin numeroase modalități să mă convingă să dau naștere pe cale naturală”, susține Jemma.

https://www.qbebe.ro/nasterea/metode_de_nastere/este_bine_ca_tatal_sa_asiste_la_nastere

„Am optat într-un final pentru operație de cezariană și am plâns când mi-am ținut copilașul în brațe”

Într-un final, terifiată încă de ideea de naștere naturală, dar nu și de moarte, mama a ales operația de cezariană la cerere pentru a se asigura că nu se întâmplă nimic rău și evaluând riscurile și beneficiilem consideră că a făcut cea mai bună alegere.

„Cu câteva săptămâni înainte de data probabil a nașterii mi-am făcut o programare la medicul ginecolog care mi-a explicat tot ceea ce se va întâmpla în timpul operației. Atunci când am fost pusă pe masa de operație, într-adevăr am avut o teamă inexplicabilă, dar grație anesteziei, m-am mai calmat. În plus, partenerul meu a fost mereu lângă mine să mă sprijine.

Mulțumită tehnicilor de relaxare pe care deja le învățasem, am putut să trec cu brio peste acest moment greu. Am plâns când mi-am ținut pentru prima dată bebelușul în brațe pentru că nu credeam vreodată că o să pot da naștere. Nu mai simțeam presiune, nu mai simțeam teamă, anxietate doar fericire că-mi poți ține copilașul sănătos în brațe.

Acestea fiind spuse, nu voi mai avea niciodată copii. Am decis împreună cu partenerul meu că ne vom crește bebelușul și ne vom concentra asupra bunăstării lui și atât”, susține mama.

Într-adevăr este nevoie de curaj, determinarea și stăpânire de sine pentru a aduce un pe lume un copil pe cale naturală. Unele femei nu pot face acest lucru din cauza stării de sănătate fizice, altele din cauza unor afecțiuni care le influențează din acest punct de vedere la nivel psihic, cert este că sănătatea și siguranța mamei și a copilului sunt cele mai importante. nu felul în care se desfășoară nașterea…