Greșeli de parenting care îndepărtează copilul definitiv de tine

Nu recunoști faptul că a crescut și insiști să-l tratezi ca pe un copil mic

Potrivit lui Kathie Morrissey, mamă a 8 copii și autor al cărții „Parenting Mistakes That Push Your Child Away”, să insiști să-ți controlezi copilul, să vrei să iei mereu decizii în locul său, să faci alegeri în locul său, reprezintă una dintre cele mai mari greșeli de parenting, ce îl poate îndepărta definitiv de tine. În opinia ei, copiii și adolescenții ai căror părinți rămân „blocați” în asemenea atitudini vor avea de suferit întrucât:

• Nu vor deprinde autocontrolul
• Vor avea resentimente 
• Se vor îndepărta tot mai mult de părinți pentru a-și căuta libertatea
• Nu vor avea parte de ghidarea plină de dragoste venită din partea părinților
• Nu își vor asuma consecințele naturale ce derivă din comportamentele, din greșelile lor

În schimb, psihologii recomandă ca un părinte să se străduiască să-i arate mereu copilului său că îl respectă, să-i demonstreze că are încredere în el, în calitățile sale. Pentru a-ți fi mai la îndemână să realizezi acest demers, ține seama și de următoarele sfaturi:

• Acordă-i încredere- Un copil ar trebui să primească atâta libertate cât a dat dovadă că poate gestiona. Nu ar trebui să i se acorde nici mai multă, nici mai puțină, ci ar trebui să se găsească un echilibru
• Fii consistentă în deciziile, vorbele, regulile și alegerile tale- Procedând așa, te vei impune în fața copilului tău și îi vei dovedi că meriți respectul său
• Stabilește reguli corecte, logice, rezonabile și vino cu argumente pentru ele- Nu uita și să-i vorbești copilului tău despre consecințele nerespectării acestora, despre asumarea de responsabilități
• Ascultă-l cu atenție înainte să iei decizii și să tragi concluzii- Va fi o altă dovadă de respect pentru copil, îi vei dovedi că îi ești alături și că se poate baza pe tine
• Străduiește-te să realizezi distincția dintre comportament și caracter- Să faci diferența între sublinierea unor greșeli și caracterul copilului reprezintă o modalitate de a-i arăta că îl apreciezi pentru ceea ce este el
• Nu îl umili nici în public, nici în privat- În special adolescenții sunt foarte vulnerabili din acest punct de vedere și se pot îndepărta mult de părinți când văd că aceștia îi umilesc. Încearcă să îl tratezi corespunzător vârstei sale, spune-i ce a greșit, dar fără să-l ameninți și să-l critici 

Îți exprimi mereu punctul de vedere într-un mod negativ 

Și o asemenea atitudine va îndepărta copilul de tine, îl va determina să nu se simtă apreciat și iubit. Ceea ce ar trebui să faci ar fi să găsești o cale de a-i acorda cât mai des atenție pozitivă, adică îi vei arăta afecțiune, îi vei spune cât este de important pentru tine și cât de mult îl apreciezi. În acest scop, vei realiza pașii de mai jos:

• Vei zâmbi cât mai des în fața copilului 
• Te vei uita în ochii săi 
• Îl vei îmbrățișa
• Vei folosi un vocabular prin care să-i arăți cât îl apreciezi 
• Îl vei încuraja
• Îi vei arăta că ești interesată de pasiunile sale, că vrei să te implici în diferite activități alături de el, că te bucuri de realizările sale

Un copil are nevoie de atenție pozitivă încă din primele sale clipe de viață, are nevoie să știe cât este de iubit. Având parte de așa ceva, își va dezvolta o imagine de sine sănătoasă, va dobândi stimă de sine, se va simți în siguranță și va dobândi curajul de a înfrunta diverse provocări. 

Atenția pozitivă îi va fi arătată unui copil, indiferent de vârstă, prin acțiuni precum:

• Privește-ți copilul în ochi când îi vorbești, ascultă-l cu atenție
• Îți vei manifesta interesul pentru ceea ce face, asigură-l că îi ești alături oricând
• Construiți-vă câteva „ritualuri” de familie pe care să le respectați și petreceți cât mai mult timp de calitate împreună
• Laudă-ți copilul ori de câte ori încearcă să învețe nou, ori de câte ori face un efort pentru ceva

Pui întotdeauna răul înainte, nu îi acorzi încredere

Presupunerile pe care le faci fără să ai la bază argumente solide pot dăuna mult comunicării cu copilul și țin și ele de una dintre marile greșeli de parenting, care îl pot îndepărta definitiv de tine. Fără să îți dai seama, îi vei transmite mesaje negative, care nu au de fapt legătură cu o anumită situație. De asemenea, îl vei determina să simtă că nu ai încredere în el, că nu îi acorzi libertate, că nu îi respecți alegerile și deciziile. 

Chiar dacă nu este simplu să îți lași copilul să gestioneze singur lucrurile, să fie el cel care îți va căuta sprijinul când simte nevoia, este indicat să faci eforturi pentru a-l lăsa și să experimenteze. Asigură-l însă că îi ești permanent alături, că îl iubești necondiționat și că îl apreciezi. Ca să îți fie mai ușor în acest proces, ține seama și de următoarele îndemnuri:

• Arată-ți întotdeauna disponibilitatea, fără să te grăbești să vii cu presupuneri- De pildă, i-ai putea spune că: „Văd că ești preocupat/ă de ceva, că ești îngrijorat/ă. Nu știu despre ce este vorba, dar sunt aici să stăm de vorbă, te pot asculta oricând”
• Acordă-i spațiul necesar pentru a reflecta, pentru a-și reveni- Deși este dificil să te abții și să nu insiști să afli ce i s-a întâmplat copilului tău, gândește-te că nu este vorba despre tine. Lasă-l să fie singur, să nu vorbească dacă așa simte nevoia, dar rămâi în preajma sa când va simți nevoia să se confeseze
• Asumă-ți faptul că nu ai întotdeauna dreptate- Odată ce îi vei da un sfat, nu este cazul să te gândești că în mod cert că îl va pune în practică. Poate că situația a luat un alt curs și a ajuns la o altă soluție. Nu te apuca să îi reproșezi că nu te-a ascultat, ia în calcul faptul că poate nici propunerea ta nu a fost cea mai bună!
• Păstrează-ți părerile pentru tine- Pentru a nu crea tensiuni inutile și pentru a nu-l face să se simtă devalorizat, nu insista asupra faptului că tu știi întotdeauna cel mai bine ce este de făcut. Cel mai bine este să-ți exprimi punctul de vedere odată ce vei fi solicitată să faci asta

Obișnuiești să critici în public

Problema care intervine aici ține de următorul fapt: între critică și a-l face pe copil să se simtă rușinat, umilit, este o graniță foarte fină. Să îl umilești, mai ales în public, nu este deloc o atitudine potrivită, întrucât:

• Uneori, anumite lucruri criticate la copil nu pot fi schimbate
• În unele cazuri, obiectul criticii face parte din identitatea copilului (de pildă, anumite articole vestimentare pe care le poartă un copil adolescent)
• Când un copil este umilit, poate avea senzația că nu poate face nimic pentru a schimba lucrurile (ceea ce va dăuna încrederii în sine, în forțele proprii, dar și stimei de sine)
• Odată ce se va simți rușinat, copilul nu va fi motivat să-și schimbe un anumit comportament

Ținând seama de aspectele menționate, întotdeauna, înainte să te apuci să critici, gândește-te dacă: „Oare chiar este locul potrivit să realizez acest demers?”, „Oare ce am criticat eu chiar se va putea schimba?” 

În același timp, ține minte și acest lucru: să critici un copil ce este deja supărat umilit sau care se află într-o situație în care trebuie să-și mențină concentrarea nu este cea mai bună idee. Nu numai că îi va afecta activitatea, dar îl va îndepărta de tine, îi va arăta că nu îi ești alături, că nu îl apreciezi. 

Preocuparea ta ar trebui să fie să te străduiești să înțelegi de ce a avut o anumită atitudine/un anumit comportament, să îl ghidezi spre a lua decizii mai bune pe viitor sau pentru a învăța lucruri noi și să-i arăți că îl iubești necondiționat. 

Tendința de a judeca tot în funcție de ceea ce ai fi așteptat tu

Experții în parenting spun că obiceiul părinților de a critica excesiv, de a judeca mereu alegerile, deciziile copiilor, nu va face altceva decât să-i îndepărteze definitiv pe aceștia. Motivele pentru care criticile excesive și tendința de a judeca a părinților nu sunt deloc binevenite sunt:

• Copilul se va simți rușinat, umilit de ceea a făcut, iar problema tot nu se va rezolva
• Stima de sine a copilului va avea de suferit- Se va gândi că face doar greșeli, că nu este capabil de nimic bun, că nu se pricepe la nimic. În unele cazuri, un copil poate ajunge să creadă că este ceva în neregulă cu el
• Copilul nu se va mai simți în siguranță- Criticile excesive din partea părinților determină un copil să nu se mai simtă deloc sigur pe sine și să se bazeze doar pe ceea ce îi spun aceștia. În plus, poate interveni sentimentul că nu se poate ridica la nivelul așteptărilor, că dacă nu va reuși nu va mai fi la fel de iubit, la fel de apreciat
• Relația părinte-copil va avea de suferit- Se va crea distanță, va interveni dorința copilului de a sta cât mai departe de părinți, în loc de empatie, de înțelegere, de o relație apropiată

O modalitate de a evita o asemenea greșeală față de copilul tău va fi să ai încredere în intuiția ta, să știi când acesta are nevoie de tine și când este cazul să intervii. În același timp, este necesar să-ți acorzi un răgaz atât ție, pentru a putea înțelege mai bine o situație, cât și copilului, pentru a vedea ce atitudini, ce idei va avea în vederea rezolvării unei probleme. 

Minimalizarea sentimentelor copilului

Motivele care îți vor demonstra că și aceasta este o greșeală de parenting care îți poate îndepărta copilul definitiv de tine sunt:

• Îi vei transmite mesajul: „Nu am încredere în ceea ce simți”
• Va ajunge să creadă că sentimentele sale nu sunt adecvate, că nu are rostul să și le exprime
• Va consideră că lucrurile pe care le simte nu merită să fie luate în considerare (dacă tu nu faci asta, pentru el va fi clar că nimeni nu va putea și va ajunge să nu mai aibă încredere în cei din jur)
• Nu va putea să învețe de la tine ce înseamnă să gestionezi sentimentele, trăirile intense

Preocuparea ta ar trebui să se îndrepte în următoarea direcție: să-i validezi sentimentele. Îți va fi mai la îndemână procedând după cum urmează:

• Comunică-ți intenția de a-l asculta, dar fără a-l critica, fără a-l blama și fără a-i arăta că doar tu ai dreptate
• Exprimă-ți empatia față de copilul tău, spune-i că știi cât îi este de greu să spună ce are pe suflet și că îl înțelegi că suferă
• Asigură-l că te interesează tot ceea ce i se întâmplă, că ești alături de el 
• Gândește-te că nici tu nu te vei simți în largul tău dacă îl vei convinge să procedeze exact așa cum ai spus tu, fără a înțelege în profunzime ceea ce i se întâmplă și că l-ai determinat să acționeze în neconcordanță cu sentimentele sale

Nu te concentrezi asupra a ceea ce a făcut, ci mai degrabă asupra a ceea ce nu a făcut

Este mai simplu să vezi doar ceea nu s-a făcut, ceea ce s-a greșit, decât să te concentrezi asupra aspectelor pozitive. O asemenea atitudine nu numai că reprezintă o greșeală de parenting ce îndepărtează copilul definitiv de tine, dar va fi dăunătoare pentru starea voastră de bine. 

Modalitățile ce te pot ajuta să evidențiezi mai ales lucrurile bune din viața voastră pot fi și acestea:

• În fiecare zi, timp de o săptămână, rezervă-ți 10-15 minute pentru a te gândi și pentru a scrie trei lucrurile pozitive întâmplate- Spre exemplu, poți să notezi: „Fiul meu mi-a zâmbit încă de dimineață și apoi și-a strâns jucăriile împrăștiate cu o seară înainte” 
• După ce îți notezi fiecare lucru pozitiv, notează dedesubtul tău și prin ce modalitate s-a ajuns la el- De pildă, ai putea să-ți spui: „Fiul meu și-a strâns jucăriile întrucât mai demult am discutat cu el că așa va avea mai mult loc în camera sa și că le va putea găsi mai ușor chiar și pe cele foarte mici”
• Încurajează-ți și copilul să se concentreze asupra aspectelor pozitive- În special dacă ai un copil adolescent este important să-l stimulezi să fie optimist și încrezător. De exemplu, i-ai putea sugera să-și spună: „Astăzi nu am reușit să-mi termin proiectul la disciplina X, dar m-am înscris la concursul de cultură generală de la liceu”

Surse: cnbc.com, focusonthefamily.com, health.harvard.edu, kidslutions.blogspot.com, parentandteen.com, psychologytoday.com, raisingchildren.net.au, thecharactercorner.com, youtube.com, zerotothree.com

Sursă poză principală: istockphoto.com