Ce este parentingul și ce tipuri de parenting există?

Ce este parenting-ul?

Parentingul este un termen împrumutat din limba engleză, care înglobează tot ce ține de creșterea copilului. Totodată, acest parenting este un proces complex prin care se sprijină dezvoltarea emoțională, fizică, socială și intelectuală a copilului de la naștere până la maturitate.

Parentingul nu reprezintă o listă cu lucruri pe care părinții trebuie neapărat să le facă odată ce au ajuns cu micuța sau micuțul lor acasă. Parentingul este, mai degrabă, un mod prin care aceștia pot înțelege prin ce schimbări emoționale trece copilul de la o vârstă fragedă și până la maturitate. Parentingul are o importanță foarte mare mai ales în primii ani de viață ai copilului. Atunci el depinde în totalitate de părinți, care decid în ce activități se poate implica odrasla lor și în care nu. Totodată, în această perioadă este importantă și atenția pe care părinții i-o oferă copilului, respectiv dacă îl țin în brațe, îi vorbesc, se joacă cu el sau dacă îl ignoră. Datorită sistemului nervos aflat în plină dezvoltare, primii ani de viață oferă oportunități excelente pentru învățare, dar numai într-un mediu fără presiune și așteptări permanente din partea părinților.

Adolescența, la rândul ei, trebuie privită ca o perioadă dinamică, de schimbare și experimentare prin care cei mici trec cu succes. Înainte, părinții observau cum legătura cu toți copiii lor în adolescență începea ușor să se slăbească, deoarece în vreme ce se dezvoltau, tinerii căutau să fie tot mai independenți. În prezent, tehnicile de parenting îi ajută pe părinți să-și înțeleagă copii la orice vârstă, iar pe adolescenții, deopotrivă, să aibă parte de o maturizare armonioasă. Pentru a păstra o relație strânsă cu un adolescent, este indicat ca părintele să comunice deschis.

Lynn Ponton, medic psihiatru și specialistă în dezvoltarea adolescenților, susține faptul că „asumarea riscurilor este normală atunci când vine vorba de creștere și maturizare. În acest sens, părinții joacă un rol esențial și este bine să încurajeze copiii să încerce experiențe noi pozitive, precum practicarea unui sport sau participarea la activități extracurriculare. Un alt beneficiu pentru adolescenții care iau parte la astfel de activități este că au șanse mici de a căpăta obiceiuri proaste, precum consumul de alcool, tutun sau droguri.”

Stiluri de parenting

În anii ‘80, psihologul american John Gottman a început să studieze interacțiunile dintre părinți și copii. În urma cercetărilor sale, el a stabilit că există 4 stiluri de parenting. Pentru a stabili aceste stiluri de parenting, John Gottman s-a concentrat pe modul cum au gestionat părinții stările emoționale ale copiilor, în special pe cele negative cum ar fi furia și suferința. Astfel, în viziunea lui John Gottman există următoarele tipologii de părinți, anume:

• Părintele permisiv: care acceptă cu ușurință manifestările emoționale ale copilului, îl consolează atunci când are nevoie, dar nu-i oferă prea multe sfaturi. De asemenea, în acest tip de parenting, părintele nu ajută copilul să-și rezolve problemele.
• Părintele nepăsător: se detașează de emoțiile copilului și ridiculizează problemele acestuia. Un părinte nepăsător crede faptul că emoțiile sunt dăunătoare și nu prezintă interes atunci când odrasla lui își dorește să comunice cu el.
• Părintele critic: judecă și critică aspru emoțiile copilului. În acest stil de parenting, părintele pedepsește și disciplinează copilul, deoarece pune accent pe conformism și respectarea regulilor. Un astfel de părinte critic este de părere că emoțiile te fac slab, deci trebuie musai ținute sub control.
• Părintele antrenor emoțional: susține copilul și are răbdare cu acesta atunci când el manifestă emoții negative. Într-un astfel de stil de parenting, copilul este încurajat să-și definească singur emoțiile și să-și rezolve singur dificultățile.

În cartea sa intitulată „Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional”, John Gottman mai explică și care sunt consecințele fiecărui stil de parenting în parte. Tot John Gottman face și recomandări pentru părinții care vor să-și educe copii, astfel încât aceștia să aibă o stimă de sine crescută.

Citește și: Cele mai bizare sfaturi de parenting de la vedete

Cartea Dianei Baumrind din 1991 despre parenting

La rândul ei, psihologul Diana Baumrind este recunoscută pentru cercetările sale asupra stilurilor de parenting. În studiile sale, Baumrind s-a concentrat pe 2 trăsături ale părinților, anume receptivitatea și exigența. Pe baza acestor trăsături, a interviurilor și a observațiilor făcute în familiile obișnuite, Diana Baumrind a identficat 3 stiluri de parenting, care sunt explicate și în cartea sa din 1991 numită „Parentingul în perioada de tranziție de la copil la adolescent”.

În ultimii ani, experții în dezvoltarea copilului, Maccoby și Martin, au actualizat tipologia Dianei Baumrind, ajungând în total la 4 stiluri de parenting practicate frecvent de către părinți, anume:

• Stilul autoritar: presupune că părintele exercită un control total asupra copilului. Părintele autoritar are așteptări foarte mari de la copil și evită să ofere afecțiune. Totodată, părintele impune reguli stricte care odată încălcate aduc cu sine repercusiuni grave pentru copil. Cu toate că aceste stiluri de parenting autoritar par destul de atrăgătoare pentru părinți, deoarece copilul nu trece niciodată peste regulile impuse, tocmai de teama pedepselor, există riscul ca cel mic să devină un adult retras și obedient.
• Stilul democratic: cu toate că și acest stil de parenting, la fel ca cel autoritar, presupune un set de reguli pentru copil, aici controlul este îmbinat cu afecțiunea. Comunicarea este un element de bază în stilul democratic, deoarece părinții oferă explicații și argumente pentru regulile stabilite, dar acestea sunt flexibile, iar în cazul încălcării lor, consecințele sunt stabilite împreună cu cel mic. În stilul democratic, părinții le explică copiilor ce responsabilități au și se implică în activitățile desfășurate de aceștia. Acest stil de parenting transformă copilul într-un adult echilibrat și fericit.
• Stilul permisiv: aici părintele susține necondiționat copilul, dar nu are niciun fel de așteptări de la el. Părintele permisiv dorește să-i fie „prieten” copilului, iar comunicarea deschisă joacă un rol important în acest sens. Părintele permisiv este foarte atent la nevoile copilului și încearcă să rezolve toate problemele pentru el. Deși pare un stil de parenting ideal pentru copii, nu același lucru îl putem afirma și despre părinți. Copilul crescut în acest fel poate deveni egoist și frustrat atunci când vine timpul să respecte niște reguli stricte. Poate dezvolta probleme relaționale și cu oamenii din jurul lui, fiind obișnuit să primească orice fără a oferi ceva la schimb.
• Stilul neimplicat: față de stilul permisiv în care părinții nu impun reguli stricte, dar oferă afecțiune și înțelegere copilului, un părinte neimplicat nu oferă dragoste și atenție. În viziunea unui părinte neimplicat, copilul nu are nevoie de reguli sau înțelegere, ci doar asigurarea nevoilor de bază este suficientă pentru ca el să devină un adult responsabil în viitor. Lipsa comunicării îl debusolează pe cel mic, deoarece nu poate distinge între bine și rău. De asemenea, viitorul adult va avea probleme atât pe plan profesional, cât și în viața privată.

Ce este parentingul pozitiv

Lăsând la o parte toate stilurile de parenting precizate anterior, atunci când vorbim strict despre parenting pozitiv ne referim la o metodă de educare a micuților bazată pe dezvoltarea unei relații profunde și calde între părinte-copil. Respectul reciproc este, de asemenea, un element de bază în ceea ce privește acest tip de parenting pozitiv. Un alt lucru pe care trebuie să-l știe părinții, este faptul că parentingul pozitiv mizează pe învățarea copilului despre ce înseamnă responsabilitatea, consecințele faptelor sale și autocontrolul. Parentingul pozitiv este diferit de cel permisiv, deoarece așa cum am precizat, aici copiilor li se dau anumite anumite activități casnice pe care sunt încurajați să le ducă la capăt. Tocmai pentru a asigura succesul parentingului pozitiv există 3 componente majore care trebuie luate în calcul, anume:

• Părinții folosesc ascultarea activă pentru a înțelege gândurile copiilor lor. Astfel, părinții corectează tot ceea ce au pus negativ în practică până la acel moment.
• Părinții se concentrează pe dezvoltarea unei relații deschise cu micuțul lor, bazată pe comunicare și nu folosesc pedepsele pentru a forma autodisciplina.
• Regulile din casă și consecințele încălcării acestora sunt stabilite de comun acord, discutate pe larg și urmate apoi cu strictețe.

Citește și: Greșeli de parenting care îți fac copilul antisocial

Cărți parenting utile

Pe lângă toate cărțile psihologilor Diana Baumrind și John Gottman în care se găsesc explicate stilurile de parenting cunoscute deja, există și alți experți în dezvoltarea copiilor care au publicat lucrări necesare pentru proaspeții părinți. Am selectat 10 cărți de parenting utile în limba română, care te vor ajuta să înțelegi mai bine nevoile copiilor și stadiile de dezvoltare ale acestora.

1. Parenting necondiționat, de Alfie Kohn
2. Copii știu cel mai bine, de Deborah Solomon
3. Cum să creștem ființe umane, de Ross Greene
4. Părintele eficient, de Thomas Gordon
5. Parentaj sensibil și inteligent, de Daniel Siegel si Mary M. Hartzell
6. Copilul tău competent, de Jesper Juul
7. Nu există copii răi, de Janet Lansbury
8. Creierul copilului tău, de Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson
9. Lacrimi și crize de furie, de Aletha Solter
10. Comunicarea nonviolentă - un limbaj al vieții, de Marshall Rosenberg

Care sunt cele mai bune bloguri de parenting din România

Dacă ai citit deja majoritatea cărților de parenting sau, pur și simplu, îți dorești să înveți din experiența altora, blogurile sunt opțiunea ideală. În România, există o multitudine de bloguri care sunt axate doar pe ceea ce înseamnă creșterea copiilor. Iată o listă cu 5 bloguri de parenting care îți vor fi de ajutor încă din primele zile de viață ale micuțului tău.

1. Meseria de părinte (de Ana Maria Mitruș)
2. Prințesa Urbană (de Ioana Chicet-Macoveiciuc)
3. Creștem oameni (de Mihaela Cosescu)
4. Sunt pitic (de Eliza Biro)
5. Mămica pediatru (de Irina Costache)

Principiile unui parenting sănătos în viziunea Uraniei Cremene

Urania Cremene este un specialist în training-uri de parenting, facilitator de programe, dar cel mai important, este mamă. Prin cursurile sale, Urania a ajutat numeroși părinți să înțeleagă nevoile copiilor, iar în funcție de ele ce tactici trebuie să adopte pentru forma o relație sinceră și profundă. Pe site-ul ei, Urania Cremene, îi invită pe părinți să participe la seminariile online de parenting pe care le susține frecvent. În activitatea sa de parenting, Urania Cremene, susține faptul că principiile unui parenting sănătos sunt:

• Conectarea cu micuțul tău: într-o societate stresată și agasată. Locurile de muncă îi solicită foarte mult pe părinți, iar aceștia ajung să nu vorbească aproape deloc cu micuțul lor. Mâncarea, hainele sau niște jucării noi nu înlocuiesc o discuție despre latura emoțională. Urania Cremene recomandă ca timpul liber pe care îl avem, ca părinți, să fie pentru „conectare” doar cu cel mic, fără dispozitive electronice sau gătit.
• Ascultarea copilului: Urania crede în principiul care spune că „un bun părinte este și un bun coach (antrenor)”. Asta înseamnă că orice copil trebuie ascultat atunci când are o problemă și încurajat să ia propriile decizii, fără ca părintele să o facă în locul lui.
• Simțul umorului este foarte util în creșterea copiilor: părinții care sunt relaxați și au umor, relaționează mult mai ușor cu cei mici. De asemenea, într-un spirit ludic aceștia le obțin mai ușor cooperarea pentru anumite activități.
• Responsabilitatea se învață în familie: și trebuie cultivată încă de la cele mai fragede vârste. Un copil privat de responsabilități minore, va ajunge să nu fie responsabil chiar de propria viață. Un pas important în responsabilizarea copiilor sunt temele pentru școală. Copii trebuie să știe că temele reprezintă o sarcină pe care trebuie să o ducă la capăt, altfel vor accepta consecințele impuse de profesori.
• Creșterea stimei de sine: este greu de clădit dacă nu se consolidează încă de la începutul vieții. Părinții cresc stima de sine a copiilor mai ales dacă îi încurajează să-și dezvolte potențialul maxim, acolo unde sunt foarte buni. În acest fel, copii vor avea mereu încredere în forțele proprii, indiferent dacă oamenii din jurul lor îi vor critica.
• Lauda nu este bună: Urania Cremene vede greșit laudele pe care părinții le oferă copiilor la fiecare pas. Bineînțeles, este bine să le arătăm cât de fericiți suntem ca părinți atunci când micuții reușesc ceva major, dar lauda permanentă va face copilul dependent de confirmări din partea tuturor, indiferent că vorbim despre alegerile profesionale sau personale.

Parentingul în comunitățile LGBT

Sexul părinților nu are legătură cu abilitatea lor de a crește și de a educa un copil. Potrivit hrc.org, mai multe organizații specializate în dezvoltarea copiilor susțin faptul că orientarea sexuală a părinților nu este relevantă atunci când vine vorba de creșterea celor mici, iar unele dintre aceste organizații condamnă chiar discriminarea pe baza orientării sexuale când vine vorba de adopții sau tutorat. Totodată, comunitățile LGBT pot avea un parenting pozitiv bazat pe înțelegerea nevoilor copilului, la fel ca familiile formate dintr-un bărbat și o femeie.

Academia Americană de Psihiatrie a Copiilor și Adolescenților și-a exprimat punctul de vedere pe marginea acestui subiect în 2009. Potrivit Academiei, „orice decizie în legătură cu adopția sau custodia trebuie să fie bazată pe abilitatea de a fi un bun părinte. Nu există dovezi care să confirme faptul că părinții LGBT sau transexualii sunt mai mult sau mai puțin abili să crească un copil sau să se atașeze emoțional de el. De asemenea, nu există dovezi care să demonstreze faptul că orientarea sexuală a părinților poate avea efecte negative asupra dezvoltării copilului.”

Tot Academia Americană de Pediatrie susține faptul că „toți copiii ai căror părinți sunt homosexuali se pot bucura de aceleași avantaje precum cei cu părinți heterosexuali, respectiv sănătate, acceptare și dezvoltare.”

Parentingul este necesar mai ales pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Părinții trebuie să aibă în vedere întotdeauna, faptul că în funcție de stilul de parenting practicat, efectele acestuia se vor vedea mai ales atunci când micuțul va ajunge la maturitate. Ca proaspăt părinte este indicat să te informezi despre parenting din mai multe surse, fie că vorbim despre bloguri, cărți sau participarea efectivă la niște cursuri specializate în creșterea copiilor.

Surse: republica.ro, britannica.com, clubulbebelusilor.ro, gandul.ro, clinica-hope.ro, psihepedi.ro, paginadepsihologie.ro, desprecopii.com, kindparenting.ro, noriel.ro, totuldespremame.ro, shakespeare-school.ro, cronicadepsihologie.ro, miculrinocer.ro, life.ro, thriveglobal.ro, hrc.org, uraniacremene.ro