7 semne că trebuie să îți disciplinezi copilul, dacă nu vrei să îl scapi de sub control

Refuză în mod constant să facă diverse lucruri

Întrucât dorește să fie cât mai independent și să descopere lumea, copilul poate avea perioade în care nu ascultă, nu ține cont de ceea ce i se spune. Adesea, consideri că a devenit rebel și că vorbești în zadar cu el. Nu uita însă că, de multe ori, o atitudine rebelă a copilului se naște din nevoia de a fi ascultat, de a simți că deține și el controlul, că poate lua decizii sau pentru că se simte neajutorat.

Pentru a-l disciplina într-un asemenea context fără să-i impui lucruri, urmează și sfaturile de mai jos:

Dă-i posibilitatea să aleagă

Odată ce un copil are libertatea de a face alegeri, o să se simtă în largul său și devine mai dispus să asculte. Beneficiile pe care le are se referă la:

• Învață să facă și singur anumite lucruri;
• Se concentrează asupra alegerii sale și se calmează, fiind mai deschis la dialog;
• Întrucât este mai calm și mai dornic să asculte, se diminuează riscul de a intra într-un conflict;
• Își dă seama că și opiniile sale contează, ceea ce îi dă încredere în sine;
• Se obișnuiește să-și exprime ideile, dar și să găsească soluții pentru a rezolva o problemă.

De pildă, întreabă-l dacă preferă o felie de pâine proaspătă sau pâine prăjită. Lasă-l să-și aleagă hainele pe care urmează să le poarte la grădiniță sau la școală.

Oferă-i explicații

Una dintre greșelile pe care le poți face fără să-ți dai seama este să nu îi explici micuțului de ce trebuie să facă un anumit lucru. Gândește-te că nu înțelege ce îi spui, că îl pui în fața unei situații noi și se poate simți descurajat. Odată ce se întâmplă așa, intervin frustrările și de aici până la declanșarea unei situații tensionate nu este cale lungă. Din acest motiv, o soluție pentru a-l disciplina este să vii cu explicații clare, adecvate vârstei sale. Spre exemplu, în loc să-i zici „Nu ai voie să sari pe pat”, rostește următoarele vorbe: „Când sari pe pat, poți să te rănești.”

De asemenea, evită să îi ceri să se implice în anumite demersuri, în special când este vorba despre cele ce nu se negociază. De pildă, nu insista că trebuie să facă baie, ci limitează-le să-i zici: „Este timpul pentru baie ca să putem merge la culcare.”

Nu-și manifestă compasiunea, nici nu este generos

Atât compasiunea, cât și generozitatea, au legătură cu empatia. Aceasta reprezintă un comportament învățat în familie încă de la o vârstă fragedă. Cu toate acestea, psihologii atrag atenția asupra următorului fapt: nu te poți aștepta ca un copil mai mic de 5 ani să-și arate empatia. În schimb, ar trebui ca o asemenea abilitate să fie vizibilă dacă are în jur de 8 ani.

În situația în care sesizezi că niciodată copilul tău nu dovedește că îi pasă de cei din jur, că îi rănește fără să îi pese și că nu încearcă să ajute, este momentul să îl disciplinezi în privința dobândirii empatiei.  

În primul rând, fii tu însăți un model pentru el. De exemplu, când vine de la școală și îți povestește că unul dintre colegii săi a fost trist întrucât nu a mai avut loc să se joace cu un joc adus de alt copil, dă-i următoarea replică: „Cred că a fost foarte supărat pentru că nu s-a putut juca și el.”

În al doilea rând, demonstrează-i ce înseamnă să fii empatic în viața de zi cu zi. De pildă, când sunteți în casa bunicii și aceasta este îngrijorată întrucât nu își găsește portofelul, spune-i copilului: „Vezi, bunica e tristă pentru că nu găsește portofelul. Să o ajutăm și noi să-l găsească!”

Nu în ultimul rând, implică-l în activități prin care să veniți în ajutorul celor au nevoie. Spre exemplu, ia-l cu tine când mergi să ajuți un vecin mai în vârstă cu sacoșele de la piață, strângeți haine pe care nu le mai purtați pentru a le dona unui adăpost pentru cei nevoiași etc. 

Nu are niciodată remușcări pentru ceea ce face

Un copil care nu se simte niciodată vinovat pentru faptele sale, care nu regretă, este lipsit de empatie. Cel mai ușor este să insiști să-și ceară scuze și să-i aduci reproșuri. Pentru a nu-l pune într-o postură în care să se simtă vulnerabil și să fie frustrat întrucât nu deține deloc controlul, începe prin a discuta cu el. Încearcă să înțelegi motivele pentru care nu are remușcări. Când stă de vorbă cu tine, copilul înțelege treptat de ce a făcut un anumit lucru. În aceste condiții, treptat, poate ajunge să aibă regrete. 

Amintește-i și cum se simt ceilalți ca urmare a acțiunilor sale. Învață-l să se pună în locul lor și, în acest scop, te poți folosi de experiențele tale de viață, de cărți, de un desen animat etc. Important este să construiești o conversație din care să înțeleagă că și punctul de vedere al celorlalți contează. 

Nu îi pasă de tine, de ceea ce simți

În situația în care copilul tău te-a rănit intenționat, te afli într-un moment dificil și nu știi cum să reacționezi pentru a nu înrăutăți lucrurile. Cu toate acestea, respiră adânc, străduiește-te să te calmezi și urmează acești pași: 

Validează-i trăirile, sentimentele

Procedând așa, îl ajuți să se înțeleagă mai bine pe el însuși și, pe viitor, îi va fi mai la îndemână să-și controleze emoțiile. De exemplu, adresează-i aceste cuvinte: „Văd că acum ești foarte furios. Când ești furios poți să...”. Practic, oferă-i o alternativă în loc de a adopta un comportament mai puțin dezirabil față de tine sau de altcineva. 

Exprimă și tu ceea ce simți

Aducându-i reproșuri, certându-l, o să amplifici tensiunile dintre voi. Mult mai bine ar fi să reacționezi cât mai prompt, cu vorbe precum: „Nu mi-a plăcut ceea ce s-a întâmplat mai devreme. Ai vreo idee legată despre cum aș putea să rezolv situația?”

Amână discuția pentru mai târziu

Odată ce vă calmați amândoi, poți să încerci să discuți cu el pentru a încerca să afli de ce a ales să se comporte într-un anumit fel cu tine. Nu îl critica, ascultă-l cu atenție și lasă-l să vină cu propriile concluzii legate de ceea ce s-a întâmplat. 

Crede că i se cuvine totul

În prezent, în contextul în care vede la cei din jur sau pe Social Media lucruri noi, care îl tentează, copilul tău își dorește să le aibă și el. Dorința este cu atât mai mare cu cât este obișnuit, de mic, să primească tot ce vrea. Totodată, un copil ajunge să creadă că i se cuvine totul când primește laude în situații nepotrivite sau când este „mituit” pentru a face un lucru pe care îl detestă. 

Poți să-ți dai seama că și copilul tău face parte dintre cei care cred că li se cuvine totul dacă adoptă comportamente precum:

• Așteaptă întotdeauna să vină cineva care să-l salveze când face o greșeală;
• Îi pasă doar de el însuși;
• Nu vrea să dea niciodată o mână de ajutor;
• Primește întotdeauna recompense pentru comportamentele pozitive;
• Dă vina pe ceilalți când nu îi iese ceva;
• Crede că nu trebuie să urmeze reguli;
• Își dorește mereu mai mult. 

Dacă micuțul tău are comportamentele menționate, este cazul să-l disciplinezi pentru a nu-l scăpa de sub control. Pe de o parte, abține-te să mai faci lucruri în locul său. Dă-i responsabilități și adu-i la cunoștință consecințele pe care trebuie să le suporte dacă nu și le asumă.

Pe de altă parte, dacă alegi să spui „nu” într-un anumit context, rămâi fermă. Spre exemplu, dacă ai un copil adolescent ce vrea să se ducă la o petrecere, dar știi că nu va în siguranță acolo, nu îi permite să meargă. Chiar dacă se va supăra și va fi dezamăgit, nu îți schimba poziția. 

Nu în ultimul rând, când îi dai instrucțiuni, nu le formula folosind cuvintele „eu” sau „tu”. Lasă-le să fie cât mai impersonale, dar încearcă să fie clare, ușor de înțeles, ca de exemplu: „Hainele trebuie să stea în cuier sau în șifonier, nu pe jos.”

Obișnuiește să-i învinuiască pe alții pentru greșelile sale

Nu este exclus să auzi de multe ori cum copilul tău îți spune: „Nu e vina mea”. Ca să îl poți disciplina și să-l obișnuiești să-și asume responsabilități, nu îi arăta că ești nemulțumită de comportamentul său. În schimb, pur și simplu dă-i responsabilități clare, scriindu-i un bilețel: „Dragă X, vreau să îți amintesc ce să faci după ce îți termini temele (enumeră clar ce are de făcut copilul)...Te iubesc, mama.”

De asemenea, poți să te folosești de propriul exemplu ca să-i arăți că fiecare dintre noi are diverse responsabilități: „Responsabilitatea mea este să merg la serviciu și fac asta în fiecare zi, de luni până vineri.”

Nu uita și să-i explici ce reprezintă responsabilitățile. Spune-i că acestea sunt precum angajamentele și promisiunile: sunt lucruri pe care trebuie să le faci, de ele depinzând și ce se întâmplă cu cei din preajma ta. De exemplu, dacă ai un copil mai măricel, îi poți zice: „Dacă îți faci un sandviș, este responsabilitatea ta să pui vasele în mașina de spălat vasele ca să nu fie dezordine în bucătărie.”

Nu suportă să audă cuvântul „nu”

Cu cât un copil aude mai des că i se spune „nu”, cu atât mai mult tinde să ignore. Auzind în mod repetat acest cuvânt, poate ajunge să refuze mereu să asculte. În același timp, se obișnuiește și el să spună „nu” de fiecare dată când cineva din familie sau din afara acesteia îl roagă ceva.

Pentru a-ți disciplina copilul fără să abuzezi de cuvântul „nu”, inspiră-te și din următoarele sfaturi:

Optează pentru afirmații pozitive

De exemplu, în loc să-i repeți copilului „Nu mai arunca mingea prin sufragerie”, spune-i „Vezi dacă mingea se poate rostogoli până pe hol” sau „Ne jucăm cu mingea numai afară.” Important este să te concentrezi mai degrabă pe ceea ce are voie să facă. 

Dă-i posibilitatea să facă alegeri

Pentru a evita să-i spui mereu „nu”, o soluție este să-i propui mai multe variante, în funcție de situație. Spre exemplu, propune-i: „Poți să mănânci struguri, banane sau mere. Alege ce îți dorești.”

Încearcă să distragi atenția

În cazul în care ai un copil care îți cere mereu câte ceva când mergeți la cumpărături și nu vrei să-l refuzi de multe ori, străduiește-te să-i distragi atenția: „Uită-te aici, am găsit cerealele pe care le căutai data trecută. Să vedem ce alte variante sunt.” 

Vino cu explicații

În loc să recurgi întotdeauna la cuvântul „nu”, străduiește-te să găsești explicații pe înțelesul copilului tău. De pildă, în situația în care nu îi permiți să aibă acces la un anumit obiect, spune: „Nu este o jucărie, trebuie să îl lăsăm acolo, pe dulap. Se poate sparge repede dacă îl luăm să ne jucăm cu el.”