Vrei să crești un copil responsabil? Lista de 8 lucruri pe care orice părinte trebuie să o știe

Orice adult își dorește un copil responsabil, cel puțin în limita vârstei sale. Copiii responsabili devin adulți responsabili pentru propriile alegeri, cu un impact pozitiv asupra societății și lumii care trăiesc. Pentru a ajunge la această performanță, părinții trebuie în primul rând să vadă conștiința datoriei ca fiind ceva pozitiv pentru copii, și nu o povară.

Copiii au nevoie să simtă că fac ceva pentru lumea în care trăiesc, pentru familia din care fac parte, să aibă anumite responsabilități care nu îi împovărează, ci dimpotrivă le cresc stima de sine. Iată care sunt cele opt strategii cu rezultate garantate pentru responsabilizarea copiilor.

1. Copiii trebuie să fie responsabili să-și strângă mizeria sau dezordinea pe care o fac

În primul rând, părinții pot să-și învețe copilul să fie responsabil de la cele mai fragede vârste, îndemnându-l să își strângă mizeria sau dezordinea pe care a făcut-o. Uneori copilul trebuie să șteargă laptele pe care l-a vărsat pe masă sau pe podea, să strângă jucăriile, să-și pună pantofii la locul lor, să își împătrească hainele și să le pună în dulap.

Toate aceste responsabilități vin o dată cu înaintarea în vârstă și sunt menite să îi ajute pe micuți. având un impact pozitiv asupra dezvoltării lor. Bineînțeles că totul trebuie făcut cu multă amabilitate, gentilețe din partea părintelui care trebuie să explice cu calm, fără a țipa, cu o abordare pozitivă, astfel încât micuțul să nu intre în defensivă și să nu înceapă să se plângă de sarcinile propuse.

2. Copilul trebuie să învețe să contribuie la bunăstarea familiei

În funcție de vârsta copilului, părintele poate găsi anumite modalități prin care acesta să contribuie la bunăstarea familiei. Pe măsură ce micuții cresc, contribuția lor în familie poate deveni mai importantă atât în casă, cât și în afara gospodăriei. Astfel, copiii trebuie să dezvolte două tipuri de responsabilități: îngrijirea de sine și contribuția la bunăstarea familiei.

Cercetările arată că micuții care ajută în casă au mai multe șanse să ofere ajutor în alte situații. Părinții pot începe prin a-și ruga copiii mai mici de trei ani să pună șervețelele pe masă, să își strângă hăinuțele, iar copiii mai mari pot ajuta cu îngrijirea animalului de companie, curățarea mesei și chiar spălarea vaselor.

Cele 10 abilități pe care numai tu i le poți oferi copilului ca să fie cu adevărat responsabil

3. Părinții trebuie să-și lase copiii să facă lucrurile singuri, fără a le da o mână de ajutor

Deși în momentul în care un copil face ceva pe cont propriu, întotdeauna părintele va mai avea mai mult de strâns decât o face el însuși, micuții își doresc o disperare să devină independenți și să arate părinților că sunt capabili. De aceea, satisfacția contribuției la bunăstarea familiei vine numai după ce copilul și-a îndeplinit singur atribuțiile.

4. Copiii au nevoie de o rutină…

Crearea unei rutine este crucială în viața copiilor din mai multe motive. Rutina le va oferi noi oportunități de a-și gestiona singuri acțiunile printr-o serie de sarcini care nu sunt chiar atractive. Astfel, copiii își pot pune deoparte jucăriile, își pot pregăti singur pachetul dimineața, se pot pregăti de culcare, își pot forma o anumită rutină casnică, ce ulterior le va fi de folos în viață.

5. Părinții trebuie să-și învețe copiii să fie responsabili pentru interacțiunile cu ceilalți, folosind altă metodă decât pedeapsa

Atunci când copilul mai mare rănește sentimentele copilului mai mic, acesta nu trebuie să fie forțat să-și ceară scuze. În prrimul rând, el nu va crede în acele scuze. De aceea, părintele trebuie să-i asculte sentimentele și nemulțumirile pentru a-și ajuta copilul să înțeleagă emoțiile pe care i le-a provocat o anumită acțiune a fratelui mai mic, înainte de a-l pedepsi.

Apoi, o dată ce copilul se simte mai bine, părintele îl poate întreba ce poate face personal pentru ca relația dintre frați să fie mai bună. Iar când va fi gata să își ceară scuze frățiorului mai mic, cu siguranță acest lucru va reprezenta o victorie pentru părinte.

6. Părinții nu trebuie să dea ordine copiilor, ci să-i determine să gândească pentru ei

În loc să îi spună copilului ce are de făcut, un părinte ar putea să-l lase să gândească în avans pentru el. Așadar, în loc să-i spună copilului: „spală-te pe dinți”, „ți-ai făcut ghiozdanul„ sau „nu uita de prânz”, ar putea întreba „Care este următorul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a te pregăti de școală?”.

Această abordare are scopul de a menține copiii concentrați pe lista lor de sarcini zilnice, până când încep să-și gestioneze propria rutină.

Responsabilitățile copilului: ghid complet pe vârste

7. Părinții nu trebuie să eticheteze niciodată un copil ca fiind iresponsabil

Este foarte important ca părinții să nu spună niciodată copilului că este iresponsabil pentru că modul în care adultul își privește copilul este percepția copilului asupra lui însuși. De asemenea, reprezintă și o profeție care se îndeplinește. În schimb, adultul îl poate învăța pe cel mic care sunt abilitățile de care are nevoie pentru a deveni mai responsabil.

8. Părinții pot oferi recompense financiare pentru munca depusă de copii

Eforturile depuse de copii îi ajută pe cei mici să învețe cum pot câștiga ceva din munca depusă. Așadar, părinții pot începe prin a-și recompensa financiar copilul de opt ani să facă sarcini mai dificile pentru el, spre exemplu să îngrijească grădina, să ude plantele, să spele mașina, să facă o curățenie generală în casă.

De asemenea, părinții își pot motiva copiii să facă voluntariat prin cartier, să-și ajute vecinii care au nevoie, să plimbe câinele vecinilor sau să le tundă peluza contra cost. Când sunt mai mari, un job de vară part-time va fi ideal.

Așadar, responsabilizarea copiilor nu este o sarcină imposibilă. Conștientizarea că au responsabilități va fi din ce în ce mai clară pe măsura înaintării în vârstă a copiilor. Astfel, micuții vor învăța să fie responsabili pentru faptele lori pentru obiectele care le aparțin, dar și pentru a păstra o promisiune sau pentru consecințele pe care le au faptele lor asupra celor din jur. Responsabilizarea copiilor este foarte importantă în dezvoltarea stimei de sine și procesul trebuie început de la cele mai fragede vârste.