1. Cum recunoști un copil sensibil
Sensibilitatea emoțională vine în multe forme. Aceasta poate însemna o frică permanentă de eșec sau ceva complet diferit, ca afinitatea pentru artă. Principalele semne cu ajutorul cărora poți recunoaște un copil sensibil sunt:
- Are reacții emoționale extreme, care sunt adesea văzute ca fiind exagerate. Cel mic plânge des, țipă, atunci când se simte frustrat, sau îți spune că vrea să petreceți tot timpul
împreună, refuzând să facă orice altceva. - Are reacții puternice la stimuli senzoriali – auditivi, vizuali, olfactivi sau tactili. De exemplu, îl poate deranja, când muzica are un volum mai mare, sau refuză să guste anumite mâncăruri, care nu au un gust sau miros suportabil pentru el.
- Are des accese de furie. Dacă ceva nu este pe placul lui, un copil sensibil poate trânti, țipa, sau se poate tăvăli pe jos. Acest lucru este cauzat de toleranța scăzută la frustrare și de o slabă abilitate de gestionare a emoțiilor.
- Este deosebit de atent la oamenii și la lucrurile din jurul său. Spre exemplu, cel mic te roagă să vorbești mai încet sau pe alt ton; sau poate să îți arate că mașina care ieri era parcată într-un fel, astăzi e parcată diferit.
- Este (puțin prea) empatic. Empatia este o trăsătură care ne face umani și care ne ajută să ne menținem relațiile. Totuși, există anumite persoane care sunt prea empatice, până în punctul în care se simt copleșite de ceea ce le spune celălalt. O doză sănătoasă de empatie înseamnă să poți să-l asculți pe celălalt, fiind capabil să te pui în locul lui și să simți în acel moment tot simte el, însă fără a te emoționa peste măsură.
- Este mai conștient de sine decât sunt alți copii la vârsta lui. Un copil sensibil nu va accepta prea ușor să fie observat, evaluat sau judecat în vreun fel. Acesta poate deveni preocupat sau îngrijorat peste măsură în legătură cu părerea celorlalți despre sine.
- Este curios cu privire la ce se află în jurul său. Un copil cu o sensibilitate ridicată are interese variate și simte nevoia să cunoască cât mai multe lucruri.
- Este creativ. Copiii sensibili au o afinitate pentru tot ce este frumos și pentru artă, în general. Adesea își dezvoltă cariere în acest domeniu.
2. Cum educi un copil sensibil
Un copil sensibil se poate transforma într-un adult hipersensibil – temător, cu slabe abilități sociale sau intolerant la frustrările care nu pot fi evitate de niciunul dintre noi. Iată, deci, cum poți să îl educi pe copilul tău să-și gestioneze sensibilitatea:
- Vorbește cu copilul tău despre sensibilitatea lui. Spune-i că îl accepți și îl iubești așa cum este, însă nu masca faptul că i-ai observat temperamentul sensibil. Vorbește-i deschis despre ce ai observat și întreabă-l cum poți să îl ajuți să depășească mai ușor situațiile dificile.
- Ajută-l să-și exprime emoțiile într-un mod constructiv, nu distructiv. De exemplu, atunci când are un acces de furie și începe să țipe sau să plângă puternic, încurajează-l să își numească și să își accepte emoția din momentul prezent, fiind la rândul tău, alături de el.
- Arată-i că acțiunile sale au consecințe. Nu vorbim despre pedeapsă, ci despre recompensă și alte tipuri de consecințe, din care copilul poate învăța și își poate modela comportamentul. Spre exemplu, laudă-l sau oferă-i desertul preferat, atunci când iese din zona de confort și încearcă ceva nou, sau când își învinge una dintre frici.
- Încurajează-l să socializeze și să-și construiască relații semnificative. Fiind empatici din fire, copiii sensibili caută relații profunde, care să îi stimuleze cognitiv și emoțional. Grupul social are, de asemenea, și rol de învățare. De pildă, un copil sensibil poate învăța de la prietenii săi cum să-și dezvolte latura rezilientă.
- Colaborează cu oamenii semnificativi din viața copilului. Vorbește cu alți părinți, profesori, rude sau prieteni despre temperamentul sensibil al copilului tău. Atenție, însă, asta nu înseamnă că un comportament nepotrivit (de ex. aruncat cu obiecte prin clasă) trebuie justificat de prea multă sensibilitate. Așadar, nu scuza un comportament inadecvat, ci mai degrabă setează niște așteptări, pentru a-i ajuta pe ceilalți să se raporteze mai ușor la cel mic.
3. Greșeli de evitat când ai un copil sensibil
Ca părinți, nu putem face totul perfect și cu siguranță vom și greși. În schimb, putem să învățăm și să creștem și noi alături de copiii noștri.
Ce greșeli să eviți atunci când ai un copil sensibil:
- Nu încerca să îi impui sau să îl obligi să fie altfel decât este. Dacă vei încerca să îl forțezi să se stăpânească din plâns sau să nu țipe, vei vedea că acest lucru are efectul opus. În acest caz, cel mic va asocia sensibilitatea cu ceva strict negativ, iar la vârsta adultă va ajunge să aibă o stimă de sine scăzută și să se simtă vinovat pentru că este atât de sensibil. Sensibilitatea nu trebuie să aibă o conotație negativă, însă depinde de părinți să îl ajute pe copil să folosească această trăsătură în avantajul său.
Citește și: „Sunt o mamă sensibilă și cresc un copil la fel de sensibil"
- Nu îl pune în situații pe care le percepe ca fiind dificile, indiferent dacă ție ți se par banale. Spre exemplu, dacă copilul tău este sensibil la stimulii vizuali și auditivi, nu îl duce cu forța la un concert ”ca să se obișnuiască”. E posibil ca după această experiență, sensibilitatea sa să crească și atunci când va fi adult, să nu mai calce vreodată la un concert. Ce poți face, în schimb, este să îl încurajezi să iasă din zona de confort cu pași mici și cu multă blândețe. Este o metodă care dă rezultate întotdeauna.
- Nu te purta cu mânuși cu el, doar pentru că este sensibil. Ține cont de faptul că ai un copil sensibil, însă comportă-te firesc și nu trata sensibilitatea ca pe o boală. Spre exemplu, dacă vrei să mergi cu familia într-o excursie la mare, nu o anula, doar pentru că cel mic se teme de apă și nu suportă soarele. În schimb, oferă-i un petec de umbră și respectă-i decizia de a nu intra în apă.
- Nu îl face să se simtă vinovat sau rușinat pentru că este sensibil. Evită să folosești sintagme de genul ”De ce nu poți să fii ca ceilalți copii?” sau ”Plângi ca o fetiță!”. Tipul acesta de afirmații va înrăutăți atât starea copilului, cât și relația dintre voi. O alternativă potrivită de afirmație, atunci când observi că plânge, este ”Observ că ești supărat, prefer să vorbim când te vei calma”.
- Nu îl suprastimula. Majoritatea copiilor sensibili se simt copleșiți de stimulii din jurul lor (prea mult zgomot, prea mulți oameni etc) și asta îi face să se simtă stresați. Oferă-i spațiul necesar pentru a face o pauză de la activitățile cotidiene și pentru a-și încărca bateriile.
4. Cum transformi un copil sensibil într-un adult puternic
Temperamentul sensibil nu dispare odată cu vârsta, însă se poate modela. Lăsăm mai jos câteva idei care îl pot ajuta pe copil sensibil să devină un adult puternic.
- Încurajează-l să se accepte așa cum este. Acceptarea de sine este importantă în cazul tuturor copiilor, nu doar a celor sensibili. Primul pas pentru gestionarea sensibilității, este acceptarea faptului că există.
- Învață-l strategii de rezolvare a problemelor. Adesea, un copil cu o sensibilitate crescută se lasă ușor copleșit de ce se află în jurul său și nu știe cum să procedeze în anumite situații. Este important ca cel mic să învețe strategii de gestionare a stresului sau anxietății atunci când se confruntă cu o problemă.
- Ajută-l să fie încrezător în sine. Vorbește-i despre abilitățile sale și oferă-i contextele în care le poate folosi. Spre exemplu, dacă observi că are talent la pictură, cumpără-i un set nou de culori și pictați împreună. Sau, dacă observi că este cam curios și le pune oamenilor prea multe întrebări, oferă-i și alte mijloace prin care își poate satisface curiozitatea (de exemplu cumpără-i o carte despre cei mai importanți oameni din istorie).
- Învață-l să comunice și să aibă încredere în ceilalți. Comunicarea este cheia tuturor relațiilor noastre, iar unul dintre lucrurile la care ne ajută este să ne simțim în siguranță alături de celălalt. Învață-l pe cel mic de ce este important să își comunice atât frustrările, cât și bucuriile; întâi cu părinții, apoi cu prietenii săi și cu alți oameni în care are încredere.
Amintește-ți că oricât de sensibil ar fi copilul tău, cel mai important este să-l ghidezi cu dragoste, blândețe și acceptare necondiționată.
Surse foto: www.istockphoto.com
Surse articol: www.pbs.org
www.healthline.com
www.psychologytoday.com