Untul pământului: beneficii și mod de utilizare

Ce este untul pământului

Untul pământului, numit și „Dioscorea communis” sau „Tamus communis”, este o plantă perenă, agățătoare, erbacee, care ajunge la o înălțime de aprox. 2-4 m. În general, o găsești în subterasa pădurilor dese, dar poate fi văzută și în luminișuri sau în gardurile vii. 

De obicei, untul pământului preferă solurile argiloase și nisipoase, dar poate crește și în cele acide sau alcaline.  Planta are următoarele caracteristici:

• Rădăcina cărnoasă, mare, cu lungimea de aprox. 20-30 cm și cu diametrul de aprox. 5-10 cm: la exterior, rădăcina se distinge prin nuanțele de maro închis. La interior, este albicioasă și, dacă este decojită sau stoarsă, din ea se scurge o pastă lipicioasă;
• Tulpinile sunt lungi, subțiri, unghiulare sau rotunde, bine ramificate: se răsucesc în sensul acelor de ceasornic în jurul copacilor sau tufișurilor pentru a avea acces la lumina soarelui. Tulpinile mor în perioada iernii, doar rădăcina este perenă;
• Frunzele sunt în formă de inimă, au cca. 10 cm lungime, 8 cm lățime și aspect neted, lucios, dobândind nuanțe de violet închis ori de galben strălucitor;
• Florile formează o inflorescență sub formă de ciorchine, sunt mici (diametrul de aprox.6 mm), au 6 petale în nuanțe de galben sau de verzui și înfloresc, de cele mai multe ori, în intervalul mai- august;
• Fructele sunt inițial verzi, dar când se coc devin roșii: au formă lunguiață și nu conțin multe semințe. Acestea din urmă pot fi cărămizii sau maronii.

 

Unde se găsește și când se recoltează untul pământului

Această plantă se întâlnește, de exemplu, în sudul și în centrul Europei, în estul bazinului Mării Mediterane, în nord-vestul Africii, în Irlanda, în Iran, în Crimeea sau în Insulele Canare din Oceanul Atlantic. 

Untul pământului se recoltează fie după coacerea semințelor, în intervalul septembrie-octombrie, fie la debutul procesului de înflorire, în martie sau în aprilie. Rădăcina se poate folosi proaspătă sau se recoltează în toamnă pentru a fi valorificată mai târziu. 

În condițiile în care toate părțile plantei conțin saponine, depozite de oxalat de calciu și histamine, contactul direct cu untul pământului proaspăt poate conduce la iritații, la inflamații și la pustule la nivelul pielii. De aceea, este necesar să porți mănuși în cazul în care atingi rădăcina și fructele.

Beneficiile pe care le are untul pământului

Pe lângă saponine, compuși cu efecte antiinflamatoare, rădăcina de untul pământului conține:

• Acizi fenolici și flavonoizi: fac parte dintre polifenoli, ce reprezintă antioxidanți naturali. Printre rolurile acestora se numără atât stimularea creșterii și dezvoltării plantelor, cât și protejarea lor;
• Alantoină: ajută plantele să reziste în fața factorilor de stres;
• Alcaloizi: sunt produși de plante pentru a le proteja împotriva erbivorelor; 
• Fistosteroli: molecule similare colesterolului, ce se regăsesc în plante;
• Oxalat de calciu: oxalatul este un acid din plante;
• Taninuri: sunt substanțe derivate din acizii fenolici.

Datorită compușilor menționați, untul pământului face parte dintre plantele recunoscute mai ales pentru proprietățile antiinflamatoare și analgezice. Potrivit unui studiu publicat în revista „Molecules”, cele mai multe cercetări științifice despre această plantă sunt legate de evidențierea acțiunii antiinflamatorii a extractului obținut din rădăcină, folosită de sute de ani în medicina populară. Dintre compușii cu cele mai importante proprietăți antiinflamatoare se remarcă fitosterolii, efectele lor fiind resimțite în special când rădăcina este utilizată pentru aplicații topice.

Până în momentul de față, nu sunt încă disponibile studii clinice menite să demonstreze beneficiile untului pământului pentru sănătate. Cu toate acestea, dovezile anecdotice acumulate de-a lungul timpului arată că rădăcina plantei stimulează terminațiile nervoase pătrunzând prin piele grație acelor fine, precum cristalele, iar substanța albă, mucilaginoasă din rădăcină favorizează dilatarea capilarelor și intensificarea circulației sanguine. În aceste condiții, rădăcinii îi sunt atribuite proprietăți rubefiante, cu efecte revulsive. Mai exact, aceasta provoacă o roșeață ușoară când vine în contact cu pielea, stimulând, totodată, deplasarea sângelui stagnat spre o anumită zonă inflamată. 

Având în vedere efectele amintite, nu este surprinzător faptul că rădăcina de untul pământului este apreciată în medicina populară, inclusiv în cea românească, întrucât contribuie la calmarea durerilor care însoțesc:

• Artrita: afecțiune care generează inflamații, rigiditate și dureri articulare;
• Reumatismul;
• Spondiloza: afectează discurile intervertebrale și/sau vertebrele cervicale;
• Apa la genunchi: se referă la excesul de lichid sinovial, acumulat în jurul ori în interiorul articulației genunchiului. Lichidul sinovial are rolul de a lubrifia articulațiile;
• Guta: survine când nivelul de acid uric din sânge este foarte ridicat. Acidul uric este produs când se descompun purinele, substanțe găsite în alimente precum carnea de roșie de exemplu;
• Lumbago: durere acută de spate, care intervine din pricina unui traumatism sau dacă faci o mișcare greșită;
• Coxartroza: apare în cazul în care se produce distrugerea cartilajului articular și a suprafețelor articulare de la nivelul șoldului;
• Diferite deformări osoase: de exemplu, monturile sau ciocurile;
• Întinderile musculare;
• Entorsele.

În același timp, untul pământului se află printre cele mai căutate și mai valorificate remedii naturale în medicina populară și pentru că:

• Reduce inflamațiile și disconfortul generat de contuzii și de vânătăi;
• Ajută la ameliorarea acneei și eczemelor;
• Atenuează disconfortului provocat de sinuzite: în acest scop, se pot folosi cataplasme cu rădăcină de untul pământului;
• Contribuie la diminuarea căderii părului: deoarece îmbunătățește circulația sanguină de la nivelul scalpului.

De asemenea, trebuie să știi că rădăcina de untul pământului se folosește extern, atât proaspătă, cât și sub oricare dintre următoarele forme:

• Unguent;
• Cremă;
• Gel;
• Loțiune de masaj;
• Tinctură: poți să o aplici direct pe piele sau sub formă de cataplasme, de exemplu pentru contuzii, pentru dureri musculare, pentru articulații inflamate etc. Înainte să recurgi la tinctură, ține minte că nu este exclus să producă reacții alergice cutanate dacă ai pielea sensibilă. Din acest motiv, testeaz-o inițial pe o porțiune mică de piele pentru a verifica dacă nu intervin manifestări nedorite precum iritații, mâncărimi sau senzație de arsură. Cataplasmele sunt paste care se obțin din pulberi amestecate cu uleiuri sau cu apă și care se aplică (calde) pe piele pentru a beneficia de diverse efecte, cum ar fi antiinflamator, calmant, emolient etc.

Dureri de oase: cauze și motive de îngrijorare

Contraindicațiile pe care le are untul pământului

Nu folosi niciodată rădăcină de untul pământului pentru uz intern deoarece, din pricina saponinelor și alcaloizilor, este toxică. Prin urmare, provoacă iritații grave ale mucoasei stomacale și intestinale, convulsii, leziuni renale, încetinirea ritmului cardiac etc. 

Dacă intenționezi să apelezi la rădăcină proaspătă, rasă, nu te apuca să o aplici direct pe corp până când nu o testezi în prealabil pe o porțiune foarte mică de piele. Procedând așa, eviți apariția inflamațiilor și a erupțiilor cutanate severe. 

În plus, întrucât până în momentul de față nu există dovezi științifice menite să arate că untul pământului este sigur în sarcină și în perioada de alăptare, ocolește-l, inclusiv pentru uz extern, dacă te regăsești în oricare dintre situațiile menționate. 

În ceea ce privește cantitatea de rădăcină de untul pământului care poate fi utilizată pentru a avea parte de efectele pozitive prezentate anterior, ca să fii mereu în siguranță trebuie să te consulți permanent cu un medic și/sau cu un farmacist ori cu un medic cu competență în medicina naturistă. Practic, pentru stabilirea dozelor adecvate, se ține cont de factori cum ar fi starea de sănătate, vârsta și tratamentele urmate. 

În cazul în care îți dorești să cultivi untul pământului în grădina ta, este esențial să ai la dispoziție atât un sol bine drenat, ce permite scurgerea apei în ritm moderat și nu favorizează acumulările de apă, cât și un loc care beneficiază din plin de lumina soarelui.