Acid butiric: proprietăți și mod de utilizare

Ce este acidul butiric

Acidul butiric este un acid gras cu lanț scurt (are mai puțin de 6 atomi de carbon) care, alături de alți acizi grași, se formează când bacteriile „bune” din colon fermentează compuși nedigerați din intestinul subțire. Printre acești compuși se numără, de exemplu:

• Carbohidrații rezistenți: pe care corpul nu îi poate descompune;
• Lactoza;
• Fructoza;
• Zaharurile din alcool;
• Inulina: o fibră care nu poate fi digerată sau absorbită de stomac. 

Aproximativ 90- 95% din acizii grași cu lanț scurt din intestinul gros se bazează atât pe acidul butiric, cât și pe:

• Acidul acetic: formează aprox. 50-70% din cantitatea de acizi grași cu lanț scurt din corpul uman. Acidul acetic pătrunde în sânge în cantități ridicate și furnizează energie mușchilor și altor țesuturi;
• Acidul propionic: este produs prin oxidare, adică prin descompunerea acizilor grași în prezența unor enzime. Acidul propionic este responsabil de scăderea nivelului de acizi grași din plasmă și din ficat.

Acid butiric se găsește în grăsimile de origine animală și în uleiurile din plante. 

În plus, acidul butiric și anumiți compuși ai săi se utilizează în industria chimică, alimentară și farmaceutică, valorificându-se în oricare dintre următoarele moduri:

• Pentru obținerea unor materiale plastice și surfactanților: aceștia din urmă se folosesc, de exemplu, pentru îndepărtarea murdăriei de pe piele, de pe articolele de uz casnic, de pe îmbrăcăminte etc. De asemenea, surfactanții pot acționa ca agenți spumanți sau umectanți;
• Pentru înlocuirea aromei de unt în anumite produse obținute în industria alimentară;
• Pentru producerea unor aditivi care accentuează aroma de fructe în cadrul industriei alimentare;
• Pentru a conferi arome agreabile vopselelor, dezinfectanților și parfumurilor;
• Pentru obținerea unor medicamente vasoconstrictoare și unor anestezice: medicamentele vasoconstrictoare se utilizează pentru îngustarea vaselor de sânge.

Beneficiile acidului butiric

Printre cele mai importante proprietăți ale acidului butiric se numără:

• Are acțiune antiinflamatoare;
• Furnizează energie celulelor din structura colonului: se estimează că aprox. 70% din energia celulelor respective este asigurată de acidul butiric;
• Are impact pozitiv asupra răspunsurilor sistemului imunitar: alături de acidul propionic, cel butiric mediază diferențierea celulelor T reglatoare. Aceste celule albe controlează răspunsurile sistemului imunitar, împiedicându-l să reacționeze exagerat în fața antigenelor, care sunt substanțe străine organismului;
• Ajută la menținerea sensibilității la insulină, adică a modului în care pancreasul detectează glucoza din sânge și apoi răspunde în consecință;
• Este implicat în reglarea acțiunii lipidelor (grăsimilor);
• Este neuroprotector.

Având în vedere proprietățile amintite, nu este surprinzător că acidul butiric este benefic pentru organism întrucât:

Diminuează riscul de inflamații

Unul dintre rolurile majore ale acidului butiric este să asigure echilibrul la nivelul microflorei intestinale, formată din bacterii și diverse organisme. În aceste condiții, microflora este protejată de stresul oxidativ, ce provoacă inflamații. Stresul oxidativ este dezechilibrul dintre antioxidanți și radicalii liberi, conducând la deteriorarea celulelor și țesuturilor. Antioxidanții sunt molecule care previn distrugerea celulară generată de radicalii liberi, atomii instabili care îmbolnăvesc și accelerează procesele de îmbătrânire. 

Practic, acidul butiric duce la scăderea numărului de bacterii periculoase, ceea ce reduce și producerea factorilor inflamatorii. Odată ce este ferit de inflamații, țesutul intestinal este capabil să gestioneze provocările constante în fața cărora îl pun celulele sistemului imunitar de la nivelul mucoasei colonului.

Îmbunătățește sănătatea intestinală

Un asemenea efect se datorează nu numai proprietăților antiinflamatorii, ci și faptului că acidul butiric întărește bariera intestinală pentru că favorizează producerea mucinei. Aceasta este un strat de mucus format din proteine care asigură lubrifierea necesară pentru trecerea hranei prin intestine. Totodată, mucina promovează aderarea bacteriilor „bune” la mucoasa intestinală.

Până acum, nu sunt disponibile numeroase studiile clinice menite să arate că acidul butiric are un rol semnificativ în reducerea riscului de apariție a bolilor intestinale inflamatorii și în ținerea sub control a simptomelor neplăcute. Cu toate acestea, anumite cercetări aduc în prim-plan că administrarea unor suplimente pe bază de acid butiric pot fi utile în gestionarea diareei, durerilor și constipației din cadrul unor afecțiuni cum ar fi:

• Sindromul de intestin iritabil;
• Boala Crohn: produce iritarea și inflamarea tractului digestiv;
• Diverticulita: implică inflamarea diverticulilor, „săculeți” situați la nivelul intestinului gros. 

În același timp, potrivit unui studiu de laborator publicat în „PLOS One”, un derivat al acidului butiric, butiratul de sodiu, este asociat cu diminuarea riscului de cancer deoarece stopează proliferarea celulelor canceroase colorectale. 

Susține organismul în privința asigurării sensibilității la insulină

Acidul butiric este implicat și în producerea hormonilor intestinali ce reglează nivelul de zahăr din sânge, prin urmare îmbunătățește sensibilitatea la insulină din țesuturi. Când organismul reușește să producă acid butiric în cantități ridicate, începe să scadă și riscul de a dezvolta diabet de tip 2. 

Este benefic pentru menținerea sănătății aparatului cardiovascular

Alături de alți trei acizi grași cu lanț scurt, acidul butiric este implicat în producerea unui receptor al vitaminei B3 (niacina). Această vitamină scade trigliceridele, grăsimi ce se găsesc în sânge. În același timp, vitamina B3 crește și nivelul lipoproteinelor cu densitate mare, adică a colesterolului „bun” (HDL). Așa se explică de ce acidul butiric este asociat cu efecte benefice asupra inimii și vaselor de sânge și cu scăderea riscului de:

• Ateroscleroză: înseamnă îngroșarea și îngustarea pereților arteriali din cauza plăcii de aterom. Aceasta este formată din colesterol, alte substanțe grase, calciu etc;
• Hipertensiune arterială;
• Accident vascular cerebral;
• Infarct miocardic.

Sprijină buna funcționare a creierului

Acizii grași cu lanț scurt, inclusiv acidul butiric, stimulează producerea unei peptide (GLP-1) secretate de anumite celule din intestinul subțire și din cel gros. Peptidele sunt formate din aminoacizi, compuși care formează proteine. 

Peptida GLP-1 hrănește neuronii, protejând creierul și îmbunătățindu-i plasticitatea, adică abilitatea de a se adapta și de a se schimba ca răspuns la diverse condiții fiziologice și patologice. 

Efectele adverse ale acidului butiric

Deși studiile clinice legate de siguranța acidului butiric pentru sănătate sunt încă limitate, medicii atrag atenția asupra următorului aspect: uneori pot interveni manifestări nedorite din cauza acidului. Acest risc intervine numai când este administrat sub formă de suplimente alimentare. De pildă, printre cele mai utilizate astfel de suplimente sunt butiratul de sodiu și de calciu/de magneziu, disponibile sub formă de capsule și de tablete. 

În general, suplimentele cu acid butiric sunt recomandate persoanelor cu boli digestive, în special inflamatorii, deoarece susțin integritatea barierei intestinale. Cu toate acestea, nu este exclus ca suplimentele să genereze, pe fondul sensibilității intestinale, simptome precum balonare, crampe abdominale, greață și/sau diaree. De aceea, consultă-te cât mai repede cu un medic în cazul în care te confrunți cu așa ceva și respectă cu strictețe dozele indicate.

În același timp, discută neapărat cu medicul înainte să iei în calcul ideea de a recurge la suplimente pe bază de acid butiric cu atât mai mult cu cât:

• Te afli sub un tratament;
• Iei și alte suplimente alimentare;
• Ești însărcinată sau alăptezi. 

Surse naturale de acid butiric

În primul rând, ca să ai parte de acid butiric din surse alimentare trebuie să ai în dietă alimente ce sunt sursă de grăsimi, de exemplu:

• Unt: una dintre cele mai bune surse naturale de acid butiric. Se estimează că aprox. 11% din totalul de grăsimi saturate din unt provine din acizi grași cu lanț scurt, jumătate din cantitatea acestora fiind asigurată de acidul butiric;
• Diferite tipuri de lapte: spre exemplu, de vacă, de oaie, de capră;
• Ghee: unt clarificat ce se obține prin încălzirea treptată a untului. În urma acestui proces se realizează separarea grăsimii de lichid;
• Parmezan;
• Uleiuri vegetale;
• Carne roșie.  

În al doilea rând, pentru creșterea producției de acid butiric la nivel intestinal este necesar să mărești aportul de fibre consumând în mod constant alimente bogate în fibre fermentabile, precum:

• Legume și leguminoase: spre exemplu, anghinare, legume cu frunze verzi, morcovi, ceapă, usturoi, broccoli, cartofi, sparanghel, fasole verde, fasole boabe, mazăre, linte, năut;
• Fructe: dintre fructele cu conțin însemnat de fibre fermentabile fac parte, de exemplu, merele, perele, caisele, kiwi, bananele, zmeura;
• Cereale integrale: ovăz, secară, grâu, orez brun etc;
• Alimente cu carbohidrați rezistenți, gătite în prealabil și lăsate la răcit: orez, cartofi, ovăz etc;
• Alimente fermentate: de pildă, iaurt, kefir, varză murată, produse din soia fermentată, castraveți murați, kimchi etc.

Nu uita că, în cazul în care nivelul de acid butiric din organism este scăzut, ești mai expusă riscului de a avea de suferit din pricina inflamațiilor și/sau infecțiilor intestinale. Șansele să te regăsești într-o asemenea situație sunt mai mari când:

• Consumi în special alimente care scad nivelul bacteriilor ce produc acid butiric: de exemplu, dacă adopți o dietă bazată pe alimente cu un conținut scăzut de carbohidrați, cu un conținut ridicat de proteine și/sau de grăsimi. Oricare dintre aceste alimente scad aportul de fibre;
• Ai un dezechilibru al microflorei intestinale din cauza unei afecțiuni cronice, de exemplu diabetul zaharat;
• Organismul nu reușește să producă și să absoarbă suficient acid butiric deoarece iei anumite medicamente: printre asemenea medicamente se numără antibioticele.

Acid glutamic: ce este și cum se administrează