Sunt o persoană autistă, cu un copil cu autism, unul cu ADHD și un partener de viață cu ADHD. Iată ce să înveți de la mine

Danielle Sullivan suferă de tulburări de spectru autist și este specialist în neurodiversitate

Danielle Sullivan, mama a doi copii (are o fetiță de 6 ani ce suferă de ADHD și un băiețel de 8 ani cu autism), este specialist în neurodiversitate (neurodiversitatea este un concept lansat de un sociolog ce suferea de autism și care se referă la faptul că tulburările ce țin de dezvoltare sunt variații normale la nivelul creierului). Prezentându-se pe site-ul „neurodiverging.com”, a povestit că situația în care se află ea însăși, copiii ei și partenerul de viață a fost ceea ce a motivat-o să-și construiască o carieră în acest domeniu:

„Îmi place să lucrez cu persoane ce se confruntă cu tulburări de spectru autist, cu ADHD, cu anxietate și cu toți cei care se luptă cu tulburări la nivel senzorial. Întrucât eu însămi sunt o persoană autistă, având un copil cu autism, unul cu ADHD și un partener de viață cu ADHD, am reușit să dobândesc o înțelegere unică în ceea ce privește provocările zilnice pe care le au de înfruntat persoanele caracterizate de neurodiversitate și pot să lucrez pentru a-i ajuta să-și îmbunătățească abilitățile de viață pentru a trăi independent, pentru inteligență emoțională și pentru comunicare.”

Sursă poză: instagram.com/neurodiverging/

A explicat faptul că în copilărie nu știa că se confruntă cu asemenea tulburări

Mama care se luptă cu depresia, cu autismul și cu ADHD a dezvăluit, pentru „cafe mom”, că nu a știut cu ce probleme se confruntă până când nu a ajuns la colegiu și până când nu a început să lucreze:

„Având depresie, anxietate și autism am fost foarte afectată de acestea în copilărie, dar abia acum înțeleg acest lucru. Niciuna dintre aceste probleme nu au fost identificate până când nu am ajuns la colegiu și până când nu am început să fiu independentă. În primul an în care am început să fiu pe cont propriu, m-am luptat să muncesc 40 de ore pe săptămână fără să ajung la epuizare. Nu îmi puteam face prieteni noi și nici nu puteam să-mi păstrez prieteniile. Adesea uitam să mănânc. Eram letargică și lipsită de motivație. Știam că sunt nefericită, dar nu îmi dădeam seama ce nu era în regulă.”

Problemele ei s-au accentuat după ce a devenit mamă pentru a doua oară

În confesiunea pentru „cafe mom”, Danielle Sullivan a ținut să aducă în prim-plan clipa în care și-a dat seama că suferea de stări depresive și de anxietate:

„Fiica mea cea mică avea nevoile unui bebeluș și, în primele ei săptămâni de viață, fiul meu cel mare se confrunta cu probleme medicale serioase, care au dus în final la pierderea auzului pe termen scurt și la un diagnostic de autism.”

A povestit că în acea perioadă nu reușea să doarmă noaptea și se lupta să vină în întâmpinarea nevoilor ambilor ei copii. Se concentra cel mai mult pentru a se documenta despre autism, pentru a găsi terapia adecvată pentru băiețelul cel mare, străduindu-se să aibă grijă și de copilul mai mic.

Pe măsură ce fiica ei a crescut, a realizat că avea nevoie de mai mult sprijin

Între timp, Danielle și-a dat seama că devenise hipersensibilă la lumini și la zgomote, că prefera să se izoleze în camera ei și, cu cât căuta să se informeze mai mult despre terapia pe care trebuia să o urmeze fiul cel mare, și-a dat seama că și ea suferea de autism. Văzând ce se întâmplă, s-a hotărât să caute și urmeze și ea o terapie care să o ajute.

Pentru aceeași sursă, a explicat că:

„De îndată ce fiica mea nu a mai avut nevoie să primească lapte matern pe timpul zilei (cam în jurul vârstei de 13 luni), am dus-o câteva ore la creșă, am găsit un terapeut, un grup de susținere și mi-am făcut o programare la alt medic. Nu a fost o surpriză faptul că am fost diagnosticată cu anxietate și cu depresie.” 

Începând cu acel moment, mama care se luptă cu depresia, cu autismul și cu ADHD, a mers săptămânal la ședințe de terapie (chiar și de două ori pe săptămână) și a început să vadă schimbări în bine. A precizat că așa a devenit capabilă să-și identifice emoțiile și să facă o diferență între stările pe care le are, astfel încât să-și dea seama dacă acestea erau adecvate unei situații sau pur și simplu erau un semn că trebuia să se odihnească sau să mănânce. 

Sursă poză: instagram.com/neurodiverging/

A vorbit despre schimbările în bine pe care terapia le-a adus în viața ei

După ce a urmat mai multe ședințe de terapie, Danielle a sesizat schimbările pozitive ce au intervenit în viața de mamă. Potrivit sursei citate, a ajuns la următoarea concluzie:

„Sunt mai empatică și sunt mai conștientă de sănătatea mentală a copiilor, dar și de a mea și de a partenerului meu. Toate lucrurile pe care le-am învățat la terapie, cum ar fi autocontrolul, tehnicile de gestionare a emoțiilor și observarea factorilor declanșatori, mi-au adus beneficii extraordinare în viața mea de părinte și m-au făcut o mamă mai conectată.”

De asemenea, a luat hotărârea să poarte discuții și cu copiii despre faptul că fiecare persoană are creierul diferit de al celorlalți, că oricine poate să aibă momente de confuzie, dar și în care va simți că nu mai poate, iar atunci este timpul să stea pe loc, să respire și să vadă ce este de făcut:

„Am vorbit și despre cum creierul nostru face tot posibilul să ne ajute, dar nu este întotdeauna perfect și mai face și greșeli, ca în situațiile în care uităm sau ne este greu să ne concentrăm...”

În urma experiențelor prin care a trecut, Danielle Sullivan, mama care se luptă cu depresia, autismul și ADHD, a ținut să vină cu un sfat pentru alte mame. Acesta este disponibil pe „cafemom.com”:

„Întotdeauna voi fi predispusă la anxietate și la depresie. Faptul că le-am ignorat a agravat lucrurile și mi-a făcut mie un rău. Încă mă mai confrunt cu gânduri și comportamente ce îmi sunt dăunătoare, care au nevoie să fie înțelese, descoperite și înlocuite, după atâția ani în care nu au fost identificate. Ascultă-le și învață din ele. Găsește persoane ca tine în mediul online, în grupuri de suport, în cadrul terapiilor. Nu ești singură. Toți suntem alături de tine.”

Sursă poză: instagram.com/neurodiverging/

Specialiștii atrag atenția asupra dificultăților pe care le au mamele cu tulburări de spectru autist

Pentru „cafemom.com”, Dr.Gili Segall (psiholog, profesor asistent și psiholog licențiat în psihologia copilului și a adolescentului) a vorbit despre dificultățile prin care trec mamele ce suferă de o tulburare de spectru autist:

„Mamele cu autism vorbesc despre dificultăți în ceea ce privește implicarea în mai multe sarcini în același timp, în ceea ce privește responsabilitățile de acasă și când vine vorba de încercarea de a crea oportunități de socializare pentru copiii lor. Mamele aflate în această situație au și o predispoziție mai mare de a considera maternitatea ca pe o experiență ce duce la izolare. De asemenea, experiențele senzoriale (cum ar fi alăptarea de exemplu) le pot afecta și ele și pot complica lucrurile.”  

Psihologul le recomandă mamelor să nu ezite să ceară ajutorul persoanelor apropiate, dar și specialiștilor, fiind esențial să găsească acele persoane în care să aibă deplină încredere:

„Îi sugerez oricărei mame să-și găsească susținere indiferent de la cine, fie că este vorba despre soț, despre rude, prieteni sau despre specialiști. Mamelor cu autism le este mai greu să stea de vorbă cu profesioniștii care se ocupă de copiii lor, se tem că stilul lor de parenting va fi judecat de ceilalți, așa că este extrem de important să găsească persoane în care să aibă încredere, alături de care se simt confortabil, astfel încât să primească sprijinul de care au nevoie.”

Alt sfat venit din partea psihologului Gili Segall este ca părinții cu autism să se străduiască, pe cât posibil, să petreacă mult timp cu copiii lor pentru ca relația dintre ei să devină tot mai strânsă. Conform aceleiași surse, s-a precizat că:

„În timp ce stați împreună, este extraordinar să vă împărtășiți sentimentele pe care le aveți unii pentru alții, să vă exprimați dragostea și aprecierea și să vă încurajați și să vă calmați copiii în cazul în care se confruntă cu dificultăți. Validându-le stările și încercând să rezolvați problemele împreună ar putea fi un mod nemaipomenit de a colabora și ar putea face relația părinte-copil mai puternică.” 

Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe site-ul cafemom.com

Surse: cafemom.com, neurodiverging.com, webmd.com

Sursă poză principală: instagram.com/neurodiverging/