10 subiecte dificile: cum le discuti cu copilul tau

Discutia despre sex

Ce faci daca cel mic a auzit cuvantul "sex" si acum il spune de cate ori isi aduce aminte, fara sa stie despre ce este vorba? Stai de vorba cu el, fireste, insa ar fi de preferat sa ai aceasta discutie inainte sa auda lucruri din alta parte si sa isi faca o imagine eronata asupra conceptului. Acestea fiind spuse, s-ar putea sa aveti discutia despre sex mai devreme decat te asteptai, dar intr-un mod cu totul si cu totul diferit. In cazul in care copilul tau este inca in scoala primara, apeleaza la cateva metafore, cum ar fi plantarea florilor si asa mai departe. Explica-i ca este nevoie de doi oameni pentru a da nastere unui copil, dar ca acestea nu sunt lucruri pentru copii si ca ele nu au de ce sa il intereseze pana la varsta de 12-13 ani, cand veti relua subiectul.

Nu il bruscati, nu tipati la el si nu il pedepsiti atunci cand spune acest cuvant, deoarece e posibil sa va faca in ciuda si sa il rosteasca ori de cate ori are ocazia. Fii calma si incearca sa il tratezi ca pe un om mare: "Eu am incredere in tine si stiu ca ai inteles ce ti-am spus, pentru ca esti deja mare si simt ca putem sa discutam despre orice. As vrea sa ma intrebi pe mine cand ai o nelamurire de orice fel, da? ". Mai tarziu, pe la 12-13 ani, e cazul sa treceti la discutia serioasa, despre placere si responsabilitate, despre precautii, protectie, hormoni si asa mai departe.

Daca ai o fetita, poti sa te ocupi tu de discutie, in timp ce, daca aveti un baietel, roaga-l pe sotul tau sa clarifice lucrurile. Cel mai important este sa il obisnuiti pe copil sa va adreseze voua intrebarile si nu colegilor de gradinita sau de scoala. Daca stii ca urmeaza sa aiba o discutie despre sex si la scoala, informeaza-l tu de acasa, pentru a preintampina situatiile neplacute din timpul orei.

Cum sa vorbesti despre moarte

De obicei, aceasta discutie este necesara in preajma mersului la gradinita, cand cel mic afla ca a murit o ruda sau incepe sa fie interesat de procesul prin care se obtine carnea de la animale. Noi le spunem ca vaca ne da lapte si carne: laptele il mulgem, iar carnea.... si aici ne blocam. Cei mai multi copii reactioneaza destul de urat atunci cand iti dai seama ca bucatile din farfurie provin de la un animal care a trebuit sa fie omorat. Stiu pe cineva care i-a spus copilului ca aceasta carne vine de la "oamenii cu carnea", care o prepara in supermarket! Daca ii minti pe copii, ei afla adevarul, in timp, si ajung sa nu iti mai adreseze intrebarile importante tie, ci celor care le-au spus adevarul in trecut.

In cazul in care copilul tau prefera sa stea de vorba cu prietenii de joaca sau cu bunicii si mai putin cu tine, aceasta ar putea sa fie una dintre cauze. Ia-l pe cel mic de-o parte si spune-i ca il iubesti si ca veti fi impreuna foarte mult timp de acum incolo. Explica-i ca, asa cum se ofilesc florile din vaza, tot asa mor si oamenii, de batranete. Cand ai discutia asta, sa stii ca primul lucru la care se gandesc copiii este ca isi vor pierde parintii, din cauza ca sunt mai in varsta decat ei. Orice te decizi sa spui, pastreaza o atitudine vesela si asigura-l pe cel mic ca nu are de ce sa isi faca griji.

Cum explici homosexualitatea

Stiu ca poate ti se pare prea devreme sa ai aceasta discutie cu cel mic, insa el va intalni pe cineva care are o alta orientare sexuala decat cea a parintilor lui si ar fi bine sa stie dinainte despre ce este vorba. Important este sa ai grija ca cel mic sa creasca avand o minte deschisa, toleranta si obisnuinta sa aprecieze persoanele pentru felul lor de-a fi si nu pentru eticheta care li se pune. Nu te speria, copiii pricep mai repede decat noi ca dragostea vine in multe forme si culori si s-ar putea sa fii luata prin surprindere. Daca ii spui sa fie tolerant cu toata lumea, ai grija ca la fel sa te porti si tu acasa, pentru ca, oricat de multe prelegeri i-ai tine tu, faptele vor vorbi mai tare si iti va imita comportamentul. In cazul in care incerci sa eviti pe cat posibil discutia, copilul tau va afla din alta parte cum stau lucrurile si va imprumuta parerile, bune sau rele, ale celui care il pune la curent. Fii deschisa cu cel mic si asa va fi si el cu alti oameni!

Ce este razboiul?

Spre deosebire de discutia despre moartea, aceasta va face apel la toate resursele tale argumentative, intrucat va trebui sa ii explici celui mic de ce oamenii isi fac rau unii altora. Fara sa vrei, te vei trezi pusa in ipostaza de a-i lua apararea intregii omeniri pentru greselile din trecut. Chiar daca, la inceput, cei mic priveste ideea de razboi ca pe cea de confruntare, intrecere sportiva, s-ar putea sa isi dea seama singur ca lucrurile sunt mult mai grave in cazul in care il lasi sa se uite la stiri sau petrece mult timp cu o ruda care a fost in razboi si careia ii place sa depene amintiri. Invata-l de fiecare data ca lupta fizica este un pericol pentru toata lumea si ca ce s-a intamplat pana acum au fost niste greseli care nu se vor repeta. Spune-i: "Uite, daca noi ne suparam, nu ne batem. Venim si discutam si ne cerem iertare, da?". E important sa inteleaga faptul ca orice conflict se poate remedia prin comunicare. Evita sa ii cumperi jucarii care sa ii dezvolte latura violenta (mitraliere, tancuri, grenade, aruncatoare de bombe si altele) si opteaza pentru jocurile care sa ii dezvolte gandirea logica (LEGO, puzzle-uri, carti de colorat etc.).

Cine este Mos Craciun?

Copilul tau a crezut multa vreme in Mos Craciun, l-a asteptat ani la randul cu nerabdare, insa acum toata lumea iti spune ca ar fi cazul sa ii spui adevarul. In plus, si el a inceput sa se intrebe cum de are loc pe cos un batranel plinut, pe unde intra, daca voi nu aveti cos, de unde stie ce isi doreste el, cum poate sa indese atatea cadouri in sac si asa mai departe. Ar trebui sa te bucuri, deoarece acesta este un semn ca cel mic a devenit capabil sa gandeasca logic si sa isi argumenteze singur unele lucruri. Cand nu gaseste rezolvarea, te intreaba pe tine. Unii parinti aleg sa le spuna copiilor lor ca Mos Craciun nu poate ajunge la toata lumea si ca trimite cadourile prin intermediul parintilor, dupa care ii lasa pe cei mici sa descopere singuri adevarul.

Sfatul meu este sa nu prelungesti aceasta minciuna nevinovata si sa ii spui ca Mos Craciun nu exista in carne si oase si ca este un fel de spirit al Craciunului, care ii face pe oameni mai fericiti si mai buni unii cu altii. Spune-i ca acest mos darnic a existat candva si ca ceea ce facem noi acum este pentru a ne aminti de bunatatea de care a dat el dovada. Explica-i ca va primi in continuare cadouri de la voi si ca veti face tot posibilul sa va ridicati la nivelul asteptarilor.

Sunt si parinti care le spun din prima copiilor ca nu exista Mos Craciun si se trezesc mai apoi ca ii suna educatoarea sa ii anunte ca micutul lor le-a spus acest lucru tuturor copiilor de la gradinita. Copiii carora li s-a spus adevarul prea devreme devin invidiosi pe ceilalti care inca mai cred in bunicutul darnic si de aceea reactioneaza asa. Alegere este a ta, insa studiile facute de revista americana In Culture Parent arata faptul ca micutii care au crezut in Mos Craciun pana la varsta de 10 ani au fost mai extrovertiti, au avut note mai bune la scoala si au fost si ei mai darnici, spre deosebire de cei carora li s-a spus adevarul inca de la gradinita. Acestia din urma au avut probleme comportamentale, note scazute si dificultati de adaptare.

Un subiect delicat la orice varsta: kilogramele in plus

Sunt si parinti care au copii cu greutatea mult peste medie. In cazul in care tu te superi de cate ori iti spun prietenele ca te-ai ingrasat, sa stii ca la fel de sensibili sunt si cei mici la problema greutatii. Cei mai multi parinti aleg sa nu discute niciodata acest subiect si sa treaca direct la solutionarea problemei: ignora kilogramele in plus, insa il trimit pe cel mic sa faca sport si isi modifica obiceiurile alimentare. Cu toate acestea, s-ar putea sa fiti nevoiti sa aveti aceasta discutie, daca cel mic merge la scoala, iar colegii au ras deja de el pe seama acestui aspect.

Nu lasa nimic sa il afecteze, daca situatia devine urata, poti chiar sa il muti la alta scoala, pana rezolvati cumva problema. De cele mai multe ori, copiii carora li se pune o eticheta in scoala devin introvertiti, au o parere proasta despre ei insisi si sunt predispusi depresiilor. Discuta cu el si fa-l sa inteleaga ca nu este bolnav sau urat si ca sunt atat de multe lucruri frumoase la el. "Simplul fapt ca incepi cu Trebuie sa discutam despre greutatea ta il face pe cel mic sa se simta pus sub presiune, mai ales ca nu stie la ce te referi, spune doctorul Sarah Krieger, de la Asociatia Americana de Dietetica. De asemenea, aceasta considera ca "adevaratul raspuns la aceasta problema este sa ii inveti pe cei mici sa aiba o relatie stransa cu exercitiile fizice si cu mancarea sanatoasa". Incearca sa fii delicata si cel mic va fi mereu receptiv la ce ii spui!

Violenta

Desi la voi acasa nu ar avea de unde sa vada asa ceva, iata ca cel mic a inceput, de la o vreme, sa fie destul de rau cu prietenii lui: ii musca, ii ciupeste si vrea mereu sa se joace "de-a lupta" sau "de-a bataia". Cand nu ii convine ceva, va loveste si pe voi, lucru deloc placut. Cea mai nepotrivita reactie ar fi sa incerci sa il lovesti si tu. Daca faci asta, ii dai de inteles ca bataia este in regula, atat timp cat poti sa il invingi pe celalalt si, chiar daca nu te va mai lovi pe tine, va gasi pe cineva mai putin puternic la gradinita, pe care sa il doboare. Copiii de acest gen devin batausi atunci cand cresc, au probleme cu legea si sunt usor salbaticiti.

Abordarea corecta este sa ii explici cat de mult sufera o persoana ranita: "Mai tii minte cand ai cazut si te-ai julit de te-a durut o zi intreaga?". In felul acesta, faci apel la durerea pe care a simtit-o el in trecut si ii oferi un etalon pentru observarea impactului pe care il au propriile lui actiuni asupra altora. De asemenea, incearca sa afli de unde a pornit acest comportament al lui: cineva din familie e posibil sa il fi stimulat in aceasta directie (un unchi, un bunic etc) fara ca tu sa stii. Cand descoperi cine este vinovatul, roaga-l sa recunoasca in fata copilului ca a gresit si ca violenta nu este niciodata o solutie. In acest fel, copilul va invata nu doar ca nu e bine ceea ce face, ci si ca recunoasterea unei greseli nu este un act de lasitate. Asociatia Americana a Psihologilor a publicat un studiu conform caruia aceasta nevoie de a fi violent apare mai mult din teama de a nu fi aparat de adulti: cel mic simte ca trebuie sa isi faca singur dreptate si de aceea trece la fapte.

Incearca sa il asiguri de fiecare data ca voi sunteti cei care o sa il ocroteasca, dar nu prin violenta. Asigura-te ca vede in tine un protector, un adult pe urmele caruia sa isi doreasca sa mearga, o persoana calma si inteleapta. Nu il lasa sa vada filme violente sau sa joace jocuri pe calculator din aceeasi categorie. Optati pentru activitati inteligente, constructive, nu distructive. Mult succes!

Discursul despre apartenenta etnica

Indiferent care este etnia ta si a copiilor tai, cel mic trebuie sa invete ca oamenii sunt la fel pe dinauntru. Pentru a-i exemplifica acest lucru, ia doua oua cu coaja de culori diferite si sparge-le, ca sa vada ca nu exista nicio diferenta de continut. Invata-l sa fie mandru de mostenirea lui etnica si culturala si sa nu se lase coplesit de reactia colegilor. Daca, dimpotriva, observi ca odrasla ta a devenit rautacioasa cu un coleg care apartine altei etnii sau are o alta culoare a pielii, explica-i ca rasismul este o dovada a... lipsei de inteligenta si de consideratie fata de alti oameni. Asigura-te ca puiul de om pe care il cresti tu va deveni un adult cu principii de viata solide, integru si deschis la minte.

Nu il invata sa se fereasca de oamenii care sunt asa sau invers si incearca sa nu faci generalizari: "toti barbatii sunt asa, toate femeile sunt invers". Da, este valabil si pentru felul in care se raporteaza la sexul opus. De felul in care vorbiti acasa depind foarte multe lucruri, de la vocabular si pana la relatia cu partenerul/partenera de viata din viitorul celui mic. Esti sigura ca nu cresti un mic misogin sau o fetita care deja isi spune ca baieteii sunt "mai prostuti"? Fiecare om este unic in felul sau si merita ascultat si considerat in functie de vorbe si fapte, nu datorita apartenentei la o anumita rasa, cultura si nici macar datorita genului din care face parte. Alege sa vorbesti despre oameni cu dragoste, nu cu ironie si negativism.

Cand e cazul sa aduci in discutie pericolul drogurilor si al alcoolului?

Raspuns: cam dupa varsta de 7-8 ani, cand copilul poate sa inteleaga argumente logice si deja si-a dat seama ca nu exista doar lapte si miere pe pamant. Pentru a usura situatia, ia-l deoparte si fa-i o lista cu toate lucrurile rele din lume, explicate pentru mintea lui. In acelasi timp, spune-i si despre lucrurile frumoase, despre gesturile umanitare, despre dragostea pe care o au oamenii unii pentru altii si despre intemeierea unei familii, despre cat de bine este sa fii de folos si asa mai departe. Prezinta-i drogurile ca pe un lucru nociv care nu tine nici de foame, nici de sete. In acelasi timp, el trebuie sa inteleaga ca dependentii sunt doar oameni care au nevoie de ajutor, nu niste dusmani ai umanitatii. Invata-l sa simta mila in loc de ura si compasiune in loc de furie. Daca ai de-a face cu un adolescent, probabil ca deja stie anumite lucruri, insa nu ar strica sa aveti o discutie, oricat de inutila ti s-ar parea. Nu te gandi ca a aflat deja totul de pe internet si ca nu mai e nevoie de tine: adolescenta este probabil perioada in care copiii au cea mai mare nevoie de parinti, deoarece inca nu sunt adulti, dar nici bebelusi nu mai sunt. Imbratiseaza-ti copilul, chiar daca mai are cateva luni si devine major, asculta-l cand vrea sa iti spuna ceva si intreaba-l cum i-a mers la scoala, ce greutati intampina si ce ar vrea sa faca pe viitor. In felul acesta, el isi va seta niste scopuri si va fi prea ocupat sa le urmeze pentru a vizita cercurile dubioase unde e posibil sa se consume droguri si alcool.

Cum sa explici divortul

"Mami si tati se muta in case separate si vei sta cand cu unul, cand cu celalalt" - iata o fraza care le poate produce adevarate cosmaruri copiilor. Chiar daca voua vi se pare ca nu e nimeni stapan pe vietile voastre si ca puteti sa faceti ce vreti cu ele, copilul isi vede viata doar in raport cu voi. Absenta unuia este imediat vazuta ca un esec personal. Cei mai multi dintre copii cred ca ei sunt de vina pentru divortul parintilor, ca nu au mancat legumele din farfurie si ca si-au chelit papusile si de aceea pleaca tati de acasa. Stiu ca ti se par niste motive puerile, dar mintea copiilor asa functioneaza. Cel mic trebuie sa stie ca, indiferent unde ar fi parintii lui, ei il iubesc neconditionat.

De asemenea, este posibil ca nici tu sa nu te simti bine, insa incearca sa nu fii deprimata in preajma copilului. Ideal ar fi sa stati toti trei de vorba, sa radeti si sa glumiti si sa ii spuneti ca nu se schimba mare lucru, in afara de faptul ca o sa aveti doua locuri de joaca, de acum incolo. In felul acesta, nu va mai vedea divortul ca pe o tragedie personala si va va da si voua timp sa puteti sa treceti peste nefericitul eveniment. Copiii trebuie sa primeasca informatiile treptat, nu deodata. Nu te gandi ca e ca si cum ai smulge un bandaj: trage cu putere si strange din dinti. Nu! Nu face asa ceva. Asigura-ti copilul de dragostea si devotamentul vostru si, daca vedeti ca nu functioneaza, mai spuneti-i o data povestea voastra de dragoste, cum v-ati indragostit tu si fostul tau sot si cum a venit vremea sa mergeti mai departe. Ii va lua o vreme sa proceseze informatiile primite, insa va fi bine.

Tu ai discutat cu copiii tai despre aceste subiecte? Daca da, cum le-ai prezentat?

Surse: webmd.com, nasponline.com, childrennow.org.