Sindromul de scrot acut la copii: ce este și cum îl gestionezi

Ce este sindromul de scrot la copii

Acest sindrom se referă la durerea intensă, la inflamația și la sensibilitatea zonei scrotale, astfel de manifestări fiind însoțite și de durere abdominală și/sau inghinală, de roșeață, de căldură locală și/sau de febră. 

Sindromul de scrot acut poate fi întâlnit atât la copiii aflați în primul an de viață, cât și la cei la pubertate, reprezentând o urgență medicală. În funcție de cauzele responsabile de apariția sindromului, manifestările menționate anterior survin imediat sau într-un interval de 1-2 zile.

Cauzele sindromului de scrot acut

Cele mai comune cauze ale sindromului de scrot acut la copii și adolescenți sunt:

Torsiunea testiculară

Se produce dacă unul dintre testicule se rotește și conduce la răsucirea cordonului spermatic, care transmite sângele către scrot. Torsiunea testiculară se declanșează, de exemplu, la câteva ore după o activitate fizică intensă, după o leziune a testiculelor sau în timpul somnului.

În general, torsiunea testiculară este mai frecventă în rândul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani. Cele mai importante complicații ale torsiunii sunt:

• Distrugerea sau necrozarea unui testicul: se ajunge în această situație dacă torsiunea testiculară nu este detectată în câteva ore de la instalarea durerilor. Practic, fluxul sanguin se blochează și distruge testiculul afectat. Când testiculul este distrus, se recurge la îndepărtarea sa printr-o intervenție chirurgicală;
• Infertilitatea;
• Infecțiile.

Epididimo-orhita

Implică inflamarea epididimului, adică a organului situat în spatele testiculelor. Rolul epididimului este de a stoca și de a transporta sperma. 

În cazul copiilor, epididimo-orhita este provocată atât de bacterii transmise pe tractul urinar, cât și de:

• Traume;
• Oreion;
• Tuberculoză renală: este produsă de bacteria Mycobacteria tuberculosis;
• Bruceloză: o infecție bacteriană răspândită de la animale la oameni, cu precădere când se consumă lactate nepasteurizate;
• Boala Behcet: duce la inflamarea vaselor de sânge.

Printre complicațiile epididimo-orhitei se regăsesc:

• Hidrocelul: constituie o acumulare de lichid în jurul ambelor testicule sau a unuia dintre ele;
• Abcesul;
• Infertilitatea.

Torsiunea apendicelui testicular

Apendicele testicular este o bucățică de țesut cu lungimea de 1-7 mm, localizată în partea superioară a testiculelor. Dacă acest apendice se răsucește, se întărește și dă dureri la nivelul scrotului și testiculelor, cu precădere la băieții de 7- 12 ani.

Traumatismul testicular

Se poate vorbi de mai multe tipuri de traumatisme testiculare, cum ar fi:

• Contuzie: produsă de o vânătaie de exemplu;
• Torsiune testiculară;
• Ruptură sau fractură testiculară;
• Dislocare;
• Detașare.

Un traumatism testicular este provocat, de cele mai multe ori, de:

• Diverse accidente: de pildă, de mașină, de motocicletă, de bicicletă etc;
• Lovituri;
• Lucruri care pot fi aruncate, de exemplu de bile;
• Mușcături de animale. 

Sindromul de scrot acut din copilărie sau adolescență poate fi favorizat și de:

• Orhita virală: de obicei, este o consecință a oreionului, durerile scrotale fiind prezente la aprox. 4-8 zile de la debutul acestei boli infecțioase;
• Durerea iradiată: se resimte la distanță de organul afectat. De pildă, durerile din zona scrotului pot fi alimentate de prezența unor calculi renali sau de o hernie inghinală. Aceasta din urmă înseamnă pătrunderea unei părți din țesuturile abdominale în canalul inghinal;
• Purpura Henoch-Schoenlein: este o formă de vasculită, boala ce reprezintă inflamația vaselor mici de sânge. Purpura Henoch-Schoenlein se poate localiza la nivelul pielii, mucoaselor sau rinichilor, iar în anumite cazuri duce și la dureri în zona scrotului; 
• Gangrena Fournier: afectează țesutul scrotului și al zonei perianale, inclusiv nervii, mușchii și vasele de sânge. Responsabile de gangrena Fournier sunt bacteriile care se înmulțesc și infectează țesuturile, de exemplu E.coli, Clostridia, Klebsiella, Proteus etc.

Simptomele care anunță sindromul de scrot acut

Variază în funcție de cauzele ce stau la baza sindromului de scrot acut, astfel:

În caz de torsiune testiculară

în afară de durerile severe, bruște, o torsiune testiculară este acompaniată și de:

• Dureri abdominale;
• Greață și vărsături;
• Urinare frecventă;
• Febră.

În același timp, testiculul își modifică poziția normală, situându-se mai sus decât în mod obișnuit.

În caz de epididimo-orhită

Simptomele specifice acestei afecțiuni sunt:

• Decolorarea sau încălzirea scrotului;
• Nevoia urgentă de a urina;
• Durerile la urinare;
• Durerile la nivelul unuia dintre testicule;
• Scurgerile din penis;
• Sângele prezent în spermă;
• Disconfortul sau durerea din zona abdomenului inferior sau pelvisului.

În caz de torsiune a apendicelui testicular

Pe lângă durerea ascuțită, torsiunea apendicelui testicular poate fi recunoscută după:

• Apariția unui punct albăstrui pe scrot întrucât apendicele testicular pierde sânge;
• Roșeață;
• Greață și vărsături;
• Inflamarea scrotului.

În caz de traumatism testicular

Un asemenea traumatism duce la manifestări precum:

• Disconfort sau durere în abdomenul inferior;
• Greață și/sau vărsături;
• Dureri la urinare;
• Hematurie, adică sânge în urină;
• Febră.

Diagnostic și tratament

Primul demers pe care îl efectuează medicul în vederea diagnosticării sindromului de scrot acut la copii este examinarea testiculelor, scrotului, abdomenului și zonei inghinale. De asemenea, se ține cont de:

• Localizarea, intensitatea și frecvența durerii;
• Istoricul medical: spre exemplu, dacă există anomalii la nivelul tractului urinar, dacă este vorba despre un pacient cu diabet, dacă infecțiile urinare sunt recurente, dacă s-a recurs recent la un cateter urinar etc;
• Evenimentele asociate durerii: de exemplu, dacă este acompaniată de creșterea frecvenței urinării, de sânge în urină, de diferite traume fizice etc.

Totodată, pentru un diagnostic precis, medicul recurge și la:

• Efectuarea unui sumar de urină și a unei uroculturi;
• Analize de sânge;
• Un examen ecografic scrotal: este indicat pentru a se examina fluxul sanguin. În cazul în care acesta este redus în zona unui testicul, poate dovedi prezența torsiunii testiculare. În schimb, când fluxul sanguin este mai intens ca de obicei, poate fi semn de epididimo-orhită.

În ceea ce privește tratamentul pentru sindromul de scrot acut, acesta poate consta în:

• Antiinflamatoare nesteroidiene pentru diminuarea durerii și inflamației;
• Antibiotice: sunt necesare, de exemplu, pentru tratarea epididimo-orhitei;
• Suport scrotal și/sau elevație scrotală pentru a se elibera presiunea din zona scrotului și testiculelor;
• Aplicații locale cu gheață;
• Efectuarea unei intervenții chirurgicale: se impune în special în caz de torsiune testiculară pentru salvarea testiculului afectat. În același timp, în situația în care durerile ce însoțesc torsiunea de apendice testicular persistă mai mult de 10 zile, se recomandă tot intervenția chirurgicală. Totodată, aceasta poate fi necesară pentru traumatismele testiculare sau pentru un abces provocat de epididimo-orhită.

Cum previi sindromul de scrot acut la copii

În acest scop, străduiește-te să pui în aplicare sfaturile de mai jos:

• Dacă testiculele copilului se rotesc în scrot, cea mai bună soluție pentru prevenirea torsiunii testiculare este să se efectueze o intervenție chirurgicală ce vizează atașarea testiculelor la interiorul scrotului;
• Asigură-i copilului echipament special de protecție dacă practică sporturi de contact sau dacă merge pe bicicletă pentru a diminua riscul de traumatisme testiculare;
• Vaccinează-ți copilul pentru a-l proteja împotriva oreionului și pentru ca astfel să se micșoreze riscul de epididimo-orhită;
• Obișnuiește-ți copilul să poarte tot timpul centura de siguranță în mașină pentru a-l feri de traumatisme testiculare.

Nu uita că, în cazul în care copilul tău se plânge brusc de o durere la nivelul scrotului, este indicat să te adresezi cât mai repede unui medic pentru a afla dacă nu cumva este vorba despre torsiune testiculară. Cu cât soliciți mai rapid sprijin medical, cu atât cresc mai mult șansele de salvare a testiculului, în condițiile în care:

• Dacă se intervine chirurgical în aprox. 4-6 ore de la debutul durerii, șansele de salvare a testiculului sunt de peste 90%;
• Dacă se intervine chirugical după 12 ore de la debutul durerii, șansele scad la aprox. 50%;
• Dacă nu se intervine chirurgical în cel mult 24 de ore de la debutul durerilor, șansele de salvare a testiculului sunt mai mici de 10%.

Pete albe pe penis: de ce apar și când să ne îngrijorăm?