Sacul amniotic - ce este?
Sacul amniotic este sacul in care fatul creste si se dezvolta la amniote (un tip de vertebrate), fiind cunoscut si drept "membrane" datorita compozitiei sale. Este dur, dar subtire si captusit cu o pereche de membrane care sustin un embrion in dezvoltare (si ulterior un fetus) pana aproape de momentul nasterii. Membrana interioara se numeste amnion, contine lichidul amniotic si fatul, iar cea exterioara, corionul, contine amnionul si o parte din placenta (membrana sa este amnionul, cea interioara din cele doua membrane), cuprinzand cavitatea amniotica si embrionul. Cavitatea amniotica, la randul sau, contine lichidul amniotic. Pe partea opusa, sacul amniotic este conectat la sacul yolk (vezicula vitelina), la alantoida (sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei) si prin intermediul cordonului ombilical, la placenta.
Deserori se realizeaza o confuzie intre sac amniotic si placenta. Sacul amniotic practic sustine copilul si lichidul, iar placenta este un organ plat care deserveste transmiterii nutrimentelor, oxigenului si materiilor reziduale intre mama si copil.
Sacul amniotic - cum functioneaza
Cand este privit in lumina, sacul amniotic este lucios si foarte neted, dar dur. Odata ce bebelusul este impins in afara abdomenului mamei, cordonul ombilical, placenta si sacul amniotic sunt expulzate dupa nastere. In cazul gemenilor identici, acestia impart de obicei aceeasi placenta, insa au saci amniotici separati si intotdeauna cordoane ombilicale individuale. Gemenii non identici au placente separate, dar si saci si cordoane distincte.
Sacul amniotic este plin cu un lichid transparent (in mare parte apa), usor galbui, in care bebelusul pluteste si se misca (miscarile ajuta la tonifierea musculaturii), avand rolul de a-l proteja de lovituri si leziuni (si alte presiuni externe), precum si de a-i oferi lichide pe care copiii le pot respira si inghiti in mediul intrauterin. De asemenea, ajuta sistemul musculo-scheletic sa se dezvolte si mentine o temperatura constanta pentru bebelus (mai ridicata decat cea a mamei). Sacul amniotic incepe sa se formeze si sa se umple cu lichid in decurs de cateva zile dupa 
concepere, iar dupa saptamana 10 de sarcina (cantitatea este de aproximativ 30 ml), fatul incepe sa excrete mici cantitati de urina in el. Cantitatea de lichid creste treptat pana la saptamana 38, cand isi reduce usor volumul pana are loc nasterea (la sfarsitul sarcinii, volumul lichidului ajunge la aproximativ 1,5 litri).
Daca lichidul amniotic este prezent in exces, poarta denumirea de hidramnios, iar insuficienta este cunoscuta drept oligoamnios si aceste probleme pot fi cauzate de malformatii fetale, dar le pot chiar provoca. Investigatia utila in evidentierea posibilelor probleme este ecografia, recomandata gravidelor cel putin o data pe trimestru. Daca apare suferinta fetala, lichidul capata o culoare verzuie din cauza excretiei premature de meconiu (scaun) si nasterea trebuie provocata de urgenta.
Ce se intampla exact cand se rupe apa? Inainte sau in timpul travaliului, sacul amniotic se rupe si lichidul curge prin vagin. Daca apa se rupe inainte de a incepe travaliul, veti observa fie o scurgere usoara din vagin, fie un suvoi brusc de apa pe care nu-l puteti controla. Trebuie sa retineti ca dupa aparitia acestui simptom, este important ca nasterea sa aiba loc cat mai curand, deoarece bebelusul nu mai este protejat, fiind expus infectiilor. In anumite situatii, sacul amniotic nu se rupe si medicul trebuie sa induca travaliul, optand pentru ruperea membranelor (amniotomie) cu scopul de a porni contractiile (majoritatea femeilor intra in travaliu in cateva ore din acest moment) sau pentru alte metode (injectii).
Dupa nastere, cand sacul amniotic complet sau portiuni mari din membrane raman sa imbrace nou-nascutul, poarta denumirea de Caput galeatum. Exista si situatii extrem de rare (1 nastere din 80 000) cand sacul amniotic ramane intact si dupa nastere. Se pare ca bebelusul nu este supus in aceste cazuri niciunui risc, deoarece se poate hrani prin placenta si incepe sa respire imediat cum este spart sacul amniotic. Aceste nasteri apar de obicei in cazul bebelusilor prematuri si se considera ca sunt norocosi (conform legendelor) si ca nu se vor ineca niciodata.
Sacul amniotic - amniotomia si amniocenteza
O ruptura artificiala a membranelor este cunoscuta drept amniotomie si este efectuata doar de o moasa sau de un medic obstetrician folosind un instrument special si are drept scop inducerea sau accelerarea travaliului (cand este necesar).
Amniocenteza reprezinta o procedura extrem de cunoscuta si consta in introducerea unui ac subtire in cavitatea amniotica pentru a extrage lichid amniotic. Acesta este analizat pentru a identifica in laborator eventuale anomaliii fetale, dar si maturitatea pulmonara, compozitia lichidului amniotic, studierea genetica a celulelor fetale, afectarea fatului in cazul incompatibilitatii Rh. Aceasta metoda invaziva de diagnostic este intreprinsa intre a saisprezecea si a optsprezecea saptamana de sarcina, dar poate fi realizata si mai tarziu, in functie de indicatia medicului.
Sacul amniotic este important insa si pentru diagnosticarea varstei gestationale, in functie de dimensiunile sale fiind calculata si varsta fatului in cadrul unei ecografii transvaginale (in primul trimestru de sarcina).
Sursa imagine: www.scienceprofonline.com
Surse:www.nhs.uk; www.sfatulmedicului.ro; http://pregnant.thebump.com; www.dailymail.co.uk; http://americanpregnancy.org
Urmareste-ne pe Google News
