Spasmul hohotului de plâns este un reflex involuntar, ceea ce înseamnă că cei mici nu au control asupra lor. Deși sunt supărați și pot manifesta astfel de episoade, este important de menționat că ele nu sunt dăunătoare și nu prezintă riscuri grave pentru sănătate. Un spasm durează de obicei mai puțin de un minut înainte ca micuțul să înceapă să respire din nou normal.
Ce este spasmul hohotului de plâns și cum se manifestă
Spasmul hohotului de plâns, care cauzează îngreunarea sa oprirea temporară a respirației se poate declanșa la absolut orice copil, inclusiv la copiii sănătoși cu vârste cuprinse între 6 luni și 6 ani, dar este mai frecvent în cel de-al doilea an de viață. Este important de menționat faptul că acesta poate fi mai frecvent la copiii cu istoric familial.
În cele mai multe cazuri, spasmul hohotului de plâns poate fi anticipat și chiar prevenit odată identificarea elementelor care au declanșat „criza”. Copiii scapă de obicei în mod natural de această afecțiune undeva în jurul vârstelor de 5,6 anișori.
Tipurile de spasm ale hohotului de plâns:
Spasmele hohotelor de plâns diferă în funcție de cauză și caracteristici:
- Spasmul hohotului de plâns cianotic (sau albastru - acesta are loc în momentul în care un copil nu mai respiră și devine albastru față (de aici și denumirea „spasmul hohotului de plâns albastru”). Acest tip de spasm este adesea declanșat de ceva care îl supără pe copil, cum ar fi pedepsele sau refuzul de a i se îndeplini cerințele. În timp ce plânge, copilul respiră normal, după care din ce în ce mai repede până când, în cele din urmă nu mai respiră o perioadă de timp. Părinții care au mai asistat la spasme de tip cianotic știu exact când este pe cale să se se declanșeze un spasm nou, de acest tip, deoarece fața copilului lor capătă încet o nuanță de albastru, variind de la albastru deschis la aproape violet.
- Spasmul hohotului de plâns palid - această formă este mai mai puțin frecventă și mai imprevizibilă, deoarece se declanșează după ce un copil a suferit un șoc puternic (spaimă sau uimire) - de exemplu, când este speriat de un adult „în joacă”. Spre deosebire de spasmul de tip cianotic, copiii devin foarte palizi, aproape albi, în timpul acestei forme.
Ambele tipuri de spasme ale hohotului de plâns determină copiii să își oprească respirația și uneori își pierd cunoștința chiar și vreme de un minut. În cazurile cele mai extreme, copiii ar putea avea convulsii. Cu toate acestea, nici spasmul hohotului de plâns palid nu provoacă daune pe termen lung și nici nu pune un copil în pericol de a dezvolta o tulburare severă.
Leșinul în timpul spasmului hohotului de plâns
De cele mai multe ori, nu trebuie să faci nimic în timpul unui astfel de episod. Cu toate acestea, ar fi indicat să te asiguri că cel mic stă culcat până la finalizarea episodului.
În cazul în care copilul își pierde cunoștința pentru scurt timp, stai liniștit și:
- verifică gura copilului pentru a te asigura că nu există alimente sau orice alt obiect care ar putea prezenta un pericol de sufocare odată ce copilul își va recăpăta cunoștința
- îndepărtează toate obiectele sau mobilierul la îndemână în cazul în care copilul începe să manifeste o convulsie
De cele mai multe ori, un astfel de episod se va încheia în decursul unui minut, însă dacă persistă, nu ezitați să sunați de urgență la 112!
Când trebuie să consulți doctorul
Dacă micuțul tău se află la primul episod de spasm al hohotului de plâns, ar fi indicat să ceri îngrijiri medicale. Cu toate că spasmul hohotului de plâns nu este dăunător (deși pe moment pune copilul în foarte mare dificultate), este bine consulți medicul pentru a obține un diagnostic 100% certificat. Un medic poate stabili dacă cel mic a suferit cu adevărat de un asemenea episod, sau dacă a manifestat efectele unei afecțiuni mai grave.
Aceste spasme reprezintă un răspuns involuntar la emoții puternice (cum ar fi furia, spaima sau frustrarea) și tind să se declanșeze chiar și la copiii sănătoși. Deoarece sunt involuntare (nu sunt făcute în mod intenționat), nu reprezintă sub nicio formă o problemă de comportament. Un medic îi poate ajuta pe părinți să înțeleagă ce anume le declanșează un spasm copilului lor; îi poate învăța cum să prevină spasmele viitoare și cum să gestioneze situația dacă mai apar alte episoade similare.
Uneori, anemia cu deficiență de fier ar putea determina copiii să manifeste spasmul hohotului de plâns. În acest caz, un medic ar putea face un test de sânge pentru a verifica dacă într-adevăr este sau nu vorba despre anemie. Tratarea anemiei poate ajuta la reducerea numărului de spasme și există deja câteva studii care atestă că fierul este un bun ajutor în diminuarea frecvenței de apariție a spasmului hohotului de plâns.
- Atenție! A nu se confunda spasmul hohotului de plâns cu episoadele de epilepsie! Conform specialiștilor, un copil care suferă de spasmul hohotului de plâns nu are șanse mai mari sau mai mici spre deosebire de orice alt copil, pentru a dezvolta epilepsie. Cu alte cuvinte, aceste episoade nu sunt legate sub nicio formă de epilepsie, singura ei cauză reală fiind predispoziția genetică!
Prevenirea spasmului hohotului de plâns
Odată ce copiii se maturizează și își dezvoltă abilități mai bune de a face față, ei depășesc de obicei aceste potențiale spasme. Dar, între timp, părinții se pot confrunta cu o provocare mai mare decât să asiste la aceste episoade în sine: găsirea de modalități de a-și disciplina copilul pentru a nu declanșa un alt episod.
Află totul despre Metoda plânsului controlat
Medicul tău te poate îndruma în anumite direcții și îți poate oferi trucuri pentru a te ajuta să găsești strategii de coping (atât pentru tine cât și pentru copilul tău). Încearcă să nu renunți la pedepse și nu îi îndeplini absolut toate poftele, din simpla teamă de a nu-i cauza un nou episod. Copiii mici au nevoie de limite și îndrumări care să îi ajute să rămână în siguranță și să se regleze foarte bine din punct de vedere emoțional (un beneficiu real, cu efecte pe termen îndelungat).
Cu experiență, curaj și ajutorul medicului tău, poți învăța să faci față episoadelor de spasm al hohotului de plâns, oferind în același timp un mediu sigur și structurat, până când copilul tău le depășește de la sine.
Surse: kidshealth.org, ncbi.nlm.nih.gov, webmd.com, babyneeds.ro, centrokinetic.ro
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
