Terapia ocupațională la copii: ce este și când este recomandată

Ce este terapia ocupațională

 Terapia ocupațională este o profesie din domeniul sănătății care se concentrează pe sprijinirea persoanelor de toate vârstele pentru a participa la activitățile și sarcinile care sunt importante pentru ele, în ciuda provocărilor fizice, de dezvoltare, sociale sau emoționale cu care se pot confrunta. Scopul principal al terapiei ocupaționale este de a le permite persoanelor să trăiască cât mai independent și mai deplin posibil. 

În ceea ce privește terapia ocupațională pentru copii, denumită și terapie ocupațională pediatrică, se concentrează pe sprijinirea copiilor pentru a dezvolta abilitățile de care au nevoie pentru a participa la activitățile zilnice și pentru a obține independența în diferite domenii ale vieții. Aceste activități pot include sarcini de autoîngrijire (cum ar fi îmbrăcarea, hrănirea și îngrijirea), jocul, activitățile legate de școală, interacțiunile sociale și abilitățile motorii fine. 

Terapeuții ocupaționali pediatrici lucrează cu copii care au o gamă largă de provocări de dezvoltare, fizice, cognitive, senzoriale și emoționale. În cadrul terapiei ei folosesc intervenții bazate pe joc, terapie de integrare senzorială, activități de instruire pentru activitățile de zi cu zi, tehnici cognitiv-comportamentale și modificări de mediu pentru a răspunde nevoilor individuale ale fiecărui copil și pentru a sprijini dezvoltarea generală a acestuia și participarea la activități semnificative. Terapeuții ocupaționali colaborează adesea îndeaproape cu părinții, îngrijitorii, profesorii și alți profesioniști implicați în îngrijirea și educația copilului.

Când este recomandată terapia ocupațională la copii

 1. Întârzieri în dezvoltare: Terapeuții ocupaționali îi ajută pe copiii care nu ating reperele de dezvoltare în domenii precum abilitățile motorii, comunicarea și interacțiunile sociale. 

2. Tulburări de procesare senzorială: Copiii cu dificultăți de procesare senzorială pot fi hipersensibili sau sub-sensibili la intrările senzoriale, ceea ce duce la provocări în procesarea și răspunsul la informațiile senzoriale. Terapia ocupațională îi poate ajuta să își regleze răspunsurile și să se angajeze mai eficient în activitățile zilnice. 

3. Abilități motorii fine: Terapeuții ocupaționali lucrează cu copiii care au dificultăți cu sarcini care necesită mișcări precise ale mâinilor și coordonare, cum ar fi scrisul de mână, tăierea cu foarfeca și manipularea obiectelor mici. 

4. Abilități motorii grosiere: Copiii cu provocări motorii grosiere, cum ar fi dificultăți de echilibru, coordonare și forță, pot beneficia de intervenții de terapie ocupațională pentru a-și îmbunătăți abilitățile motorii și participarea la activități fizice. 

5. Tulburarea de spectru autist: Terapia ocupațională urmărește să sprijine copiii cu TSA în dezvoltarea abilităților sociale, a abilităților de comunicare, a reglării senzoriale și a comportamentelor adaptative necesare pentru viața de zi cu zi. 

6. Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD): Terapeuții ocupaționali îi ajută pe copiii cu ADHD să își îmbunătățească atenția, abilitățile de organizare, controlul impulsurilor și autoreglarea pentru a le spori performanța la școală și în activitățile zilnice. 

7. Dificultăți de scriere de mână: Terapeuții ocupaționali lucrează cu copiii care au dificultăți în ceea ce privește lizibilitatea scrisului de mână, viteza și/sau prinderea creionului, oferind intervenții pentru a îmbunătăți abilitățile de scriere de mână. 

8. Reglarea emoțională: Terapia ocupațională îi poate ajuta pe copii să învețe strategii de adaptare, tehnici de reglare emoțională și abilități sociale pentru a gestiona eficient stresul, anxietatea, furia și alte emoții.

Activități de terapie ocupațională

Terapeuții ocupaționali folosesc o gamă largă de activități pentru a răspunde nevoilor specifice ale copiilor și pentru a le promova dezvoltarea în diverse domenii. Aceste activități sunt adesea concepute pentru a fi atractive, utile și adaptate intereselor și obiectivelor copilului tău. Iată câteva exemple de activități utilizate în terapia ocupațională pediatrică: 

Jocuri senzoriale: Activități care implică simțurile, cum ar fi joaca cu coșurile senzoriale (de exemplu, explorarea diferitelor texturi, cum ar fi orezul, fasolea sau nisipul), pictura cu degetele, jocul cu apă, joaca cu Play-Doh sau implicarea în activități cu diverse materiale tactile. 

Activități motorii fine: Activități care vizează dezvoltarea forței mâinilor, a coordonării și a dexterității, cum ar fi utilizarea pensetei pentru a ridica obiecte mici, înșirarea mărgelelor, jocul cu panouri cu cuie, utilizarea cleștilor de rufe pentru a prinde obiecte sau completarea puzzle-urilor. 

Activități de motricitate grosieră: Activități care promovează echilibrul, coordonarea, forța și planificarea motrică, cum ar fi cursele cu obstacole, săriturile pe trambuline, jocul de prindere cu mingi de diferite mărimi și texturi, mersul pe bicicletă sau pozițiile de yoga. 

Exersarea scrisului de mână: Activități care vizează îmbunătățirea lizibilității, vitezei și controlului scrisului de mână, cum ar fi trasarea literelor și a formelor, scrierea în nisip sau în cremă de ras, utilizarea instrumentelor tactile de scriere (de exemplu, creioane sau creioane texturate) sau exersarea formării literelor pe o suprafață verticală (de exemplu, tablă sau șevalet). 

Sarcini de autoîngrijire: Activități axate pe dezvoltarea independenței în ceea ce privește abilitățile de autoîngrijire, cum ar fi îmbrăcarea (de exemplu, butonarea, închiderea fermoarului și legarea șireturilor de la pantofi), îngrijirea (de exemplu, periajul dinților, pieptănarea părului), hrănirea (de exemplu, utilizarea ustensilelor, deschiderea recipientelor) și rutinele de igienă (de exemplu, spălarea mâinilor). 

Activități bazate pe joc: Activități care promovează abilitățile sociale, jocul imaginativ, rezolvarea problemelor și reglarea emoțională, cum ar fi joaca de prefăcătorie cu păpuși sau figurine de acțiune, construirea cu blocuri sau seturi LEGO, implicarea în jocuri de cooperare sau participarea la scenarii de joc de rol. 

Activități de integrare motorie vizuală: Activități care îi ajută pe copii să își coordoneze percepția vizuală cu abilitățile motorii, cum ar fi completarea de puzzle-uri, copierea de forme sau desene, trasarea de labirinturi sau jocuri de urmărire vizuală. 

Dezvoltarea abilităților cognitive: Activități care îmbunătățesc abilitățile cognitive, cum ar fi atenția, memoria, rezolvarea problemelor și secvențierea, cum ar fi jocurile de memorie, activitățile de sortare, urmarea instrucțiunilor în mai mulți pași sau implicarea în jocuri de societate care necesită strategie și planificare.

Terapia ocupațională la copiii cu autism

 Terapia ocupațională pentru copiii cu tulburare de spectru autist este o abordare cuprinzătoare care vizează abordarea provocărilor unice și promovarea dezvoltării abilităților esențiale necesare pentru funcționarea zilnică și participarea la activități semnificative. 

Adesea, terapeuții colaborează cu părinții, îngrijitorii și educatorii pentru a crea medii de susținere care să se adapteze la nevoile senzoriale, de comunicare și organizatorice ale copiilor cu autism. Acest lucru poate implica modificarea aportului senzorial, stabilirea unor rutine structurate, furnizarea unor suporturi vizuale și implementarea unor spații prietenoase din punct de vedere senzorial pentru a optimiza învățarea și participarea. 

Mulți copii cu autism se confruntă cu dificultăți de procesare senzorială, cum ar fi hipersensibilitatea sau hiposensibilitatea la stimulii senzoriali. Terapeuții ocupaționali folosesc tehnici de integrare senzorială pentru a-i ajuta pe copii să își regleze răspunsurile la inputul senzorial, să îmbunătățească abilitățile de procesare senzorială și să crească toleranța la experiențele senzoriale.

Acest lucru poate implica activități precum legănatul, perierea, sau jocul bogat în senzorialitate pentru a-i ajuta pe copii să organizeze mai eficient informațiile senzoriale. 

Un alt mod în care terapia ocupațională poate ajuta copiii din spectrul autist este în dezvoltarea independenței acestora în privința sarcinilor de îngrijire personală, cum ar fi îmbrăcatul, îngrijirea, hrănirea și rutina de igienă. Terapeuții pot folosi strategii pentru a împărți sarcinile în etape ușor de gestionat, pentru a oferi sprijin vizual și pentru a încorpora tehnici bazate pe senzori pentru a facilita dobândirea de abilități și pentru a promova participarea la rutinele zilnice. 

În planul dezvoltării sociale, copiii pot învăța abilități sociale și abilități de comunicare esențiale pentru a interacționa cu colegii, membrii familiei și alte persoane. Printre ele se pot număra: inițierea și menținerea conversațiilor, interpretarea semnelor nonverbale și înțelegerea normelor sociale prin jocuri de rol, povești sociale și grupuri structurate de abilități sociale. 

Jocurile imaginative, jocurile funcționala și abilitățile de joc cooperativ sunt foarte importante pentru copiii din spectrul autist. Terapeuții pot folosi intervenții bazate pe joc pentru a încuraja creativitatea, rezolvarea problemelor, interacțiunea socială și gândirea flexibilă, ajutându-i pe copii să își extindă repertoriul de joc și să interacționeze în mod mai semnificativ cu mediul înconjurător și cu cei din jurul lor. 

Terapia ocupațională îi ajută pe copiii copiii din spectrul autist să dezvolte strategii de autoreglare pentru a-și gestiona emoțiile, a reduce anxietatea și a face față tranzițiilor și provocărilor senzoriale. Prin tehnici precum exerciții de respirație profundă, programe vizuale, pauze senzoriale și activități de conștientizare se poate promova reglarea emoțională și reduce tulburările de comportament. 

În general, terapia ocupațională pentru copiii cu autism este individualizată, holistică și centrată pe familie, cu scopul de a sprijini dezvoltarea generală a copilului, independența și calitatea vieții în diverse contexte și activități.