Terapia de familie a evoluat foarte mult din anii ‘50, de când a fost inventată. Există mai multe tipuri de terapie de familie, pentru nevoi diferite.
Cele mai comune sunt:
- Terapia sistemică - vede familia ca pe un sistem dependent de comportamentul fiecărui membru. Aceasta funcționează prin conștientizarea pattern-urilor comportamentale nefuncționale, care împiedică dinamica familiei să funcționeze sănătos.
- Terapia structurală - terapeutul analizează dinamica familiei prin stabilirea rolurilor fiecărui membru;
- Terapia cognitiv-comportamentală pentru cupluri - se ocupă cu modificarea gândurilor și comportamentelor care duc la emoții negative și la problemele de cuplu;
- Terapia de cuplu - se ocupă de rezolvarea problemelor din cuplu. Ambii parteneri participă la ședințe în același timp, își spun perspectiva pe rând și încearcă să facă schimbările necesare pentru a-și repara relația.
Există mai mulți pași care trebuie făcuți atunci când îți dorești să faci terapie de cuplu. În primul rând, e nevoie ca ambii parteneri (sau toți membrii familiei) să fie dispuși să-și lucreze relația în terapie.
În al doilea rând, trebuie să fiți amândoi/toți dispuși să depuneți efortul necesar pentru a implementa schimbările din relație.
Într-un final, trebuie ca terapeutul să fie unul potrivit pentru voi. Interesați-vă de tipurile de terapie existente și alegeți un specialist care are o abordare potrivită pentru nevoile/preferințele voastre.
Dacă acești trei pași sunt îndepliniți, terapia va funcționa cu siguranță. Uneori, concluzia la care se ajunge în terapie este că partenerii nu mai sunt potriviți unul pentru celălalt. Însă chiar și o concluzie tristă, la care nu vrea nimeni să ajungă, e mai bună decât o viață condamnată la nefericire în cuplu.
Surse foto: istockphoto
Surse articol: psychologytoday.com
Urmareste-ne pe Google News
