Polifagia: ce este și cum te poate afecta?

Ce este polifagia?

Așa cum am menționat mai devreme, polifagia, sau hiperfagia, este termenul medical care descrie o senzație de foame dusă la extrem și care pare să nu poată fi potolită. Polifagia este, cel mai adesea, un simptom asociat cu anumite afecțiuni de sănătate, și nu o boală de sine stătătoare. Mâncatul, de obicei, nu face ca polifagia să dispară, cu excepția cazului în care pacientul manifestă o glicemie scăzută, sau hipoglicemie.

Mâncatul în exces, ca urmare a senzației declanșate de polifagie, poate duce sau nu la creșterea în greutate, în funcție de cauza de bază. În unele situații, polifagia poate fi asociată cu o pierdere inexplicabilă în greutate, dacă pacientul prezintă un fond de tulburare alimentară, cum ar fi bulimia sau anorexia nervoasă.

În general, o creștere subită a senzației de foame este un răspuns normal al organismului la situații precum postul, o zi încărcată de muncă sau un antrenament sportiv intens. Cu toate acestea, foamea intensă, aparent fără saț, care descrie polifagia, este adesea un semn al unei probleme de sănătate, care necesită tratament medical, cum ar fi diabetul.

Cauzele polifagiei

Polifagia este un simptom relativ neobișnuit, care apare asociat cu anumite afecțiuni sau tulburări foarte specific. Așadar, există mai multe afecțiuni care pot cauza polifagia.

Una dintre acestea este hipoglicemia. Glicemia scăzută, sau hipoglicemia, se manifestă printr-un nivel scăzut de zahăr în sânge. Deși hipoglicemia apare, cel mai frecvent, la pacienții care suferă de diabet, un episod hipoglicemic i se poate întâmpla oricui. Printre simptomele obișnuite asociate cu hipoglicemia se numără: starea de amețeală, durerile de cap, lipsa capacității de concentrare, tremuratul fără motiv, transpirația în exces, schimbări subite ale stării de dispoziție.

O altă afecțiune care poate da polifagie este hipertiroidismul, o problemă de sănătate în care activitatea glandei tiroide este accelerată. Tiroida este o glandă care produce hormoni care au rolul de a controla mai multe funcții ale organismului. Una dintre funcțiile hormonilor tiroidieni este aceea de a susține buna funcționare a metabolismului, astfel încât apetitul poate crește atunci când corpul produce prea mulți hormoni tiroidieni. Alte simptome includ: transpirația excesivă, pierderea în greutate, starea de nervozitate, căderea părului, problemele de somn.

Modificările hormoniale asociate cu ciclul lunar al unei femei pot da simptome de foame extremă, chiar înainte de venirea ciclului. Nivelul crescut de estrogen și de progesteron, alături de scăderea nivelului de serotonină, pot duce la pofte intense de carbohidrați și grăsimi. Printre alte simptome ale sindromului premenstrual se numără și senzația de iritabilitate și schimbările de dispoziție, lipsa de somn, senzația de balonare și de flatulență, oboseala cronică și, în anumite cazuri, diareea.

Faptul că nu dormi suficient poate face ca organismului tău să-i fie mai greu să controleze producția de hormoni responsabili pentru reglarea eficientă a senzației de foame. Pe lângă faptul că, în avest caz, poți resimți o stare permanentă de foame sau de pofte specifice, precum carbohidrați și grăsimi, este posibil să mănânci alimente cu mai multe calorii decât ai face-o în mod normal.

Calitatea somnului este foarte importantă și poate sta, în anumite cazuri, în spatele simptomelor de polifagie. Apneea de somn, precum și alte tulburări asociate cu somnul, pot fi factori de sine stătători ai senzației permanente și/sau acute de foame. În cazul în care suferi de o calitate proastă a somnului, s-ar putea să remarci următoarele simptome: stare de somnolență permanentă, chiar și în timpul zilei, modificări ale dispoziției, probleme de memorie, dificultăți de concentrare, senzație de depresie și/sau anxietate.

Atunci când ești stresată, corpul tău eliberează o cantitate mare de hormon numit cortizol. Cortizolul, sau hormonul stresului, poate fi, la rândul lui, responsabil pentru senzația puternică de foame. Foamea extremă, atunci când ești stresată sau anxioasă, poate fi, de asemenea, un răspuns emoțional.  Așadar, s-ar putea să folosești mâncarea pentru a încerca să faci față emoțiilor negative, fie în mod conștient, fie inconștient. Dacă remarci că mănânci mai mult atunci când ești stresată sau anxioasă, este recomandat să te adresezi unui medic psiholog, pentru a dezvolta mecanisme mai sănătoase de a face față stresului.

Stresul poate avea și alte simptome fizice, cum ar fi: lipsa de energie, anumite dureri cronice inexplicabile, insomnia, răcelile frecvente, tulburările la nivel intestinal.

Dacă mănânci multe alimente bogate în carbohidrați și grăsimi nesănătoase, cum ar fi pâinea albă sau mâncarea de tip fast-food, s-ar putea să te simți din nou înfometată la scurt timp după ce ai mâncat, ceea ce poate fi extrem de frustrant și poate contribui la luarea în greutate într-un timp foarte scurt. Acest lucru este, în general, cauzat de faptul că acestui tip de alimente le lipsesc nutrienții care oferă sațietate, cum ar fi fibrele și proteinele. Așadar, pentru a-ți corecta dieta, încearcă să consumi mai frecvent fructe și legume, cereale integrale, leguminoase și fasole, carne slabă și pește.

Alte simptome ale unei diete care nu este suficient de hrănitoare includ: creșterea sau pierderea în greutate, de obicei într-un interval de timp limitat, stare de oboseală, căderea sau subțierea părului, gingii inflamate sau sângerânde, dificultăți de concentrare sau de memorare a informației.

Polifagia poate fi și un simptom al anumitor probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia atipică sau tulburarea de anxietate. Depresia atipică este o formă specifică de depresie, în care simptomele se diferențiază față de criteriile clasice de diagnosticare a depresiei. Un simptom cheie al depresiei atipice este creșterea apetitului, care duce adesea la creșterea în greutate. Anxietatea poate duce, de asemenea, la creșterea nivelului de cortizol în organism, ceea ce determină senzația de foame frecventă. Foamea extremă cauzată de anxietate poate fi, la rândul său, un răspuns emoțional. Astfel, mâncatul ar putea deveni mecanism de coping pentru a face față emoțiilor negative.

Nu în ultimul rând, polifagia poate fi o caracteristică a următoarelor probleme de sănătate rare:

• Sindromul Prader-Willi: este o afecțiune ereditară rară, care afectează metabolismul bebelușilor și provoacă modificări ale aspectului și comportamentului acestora. În jurul vârstei de 2 ani, copiii cu sindromul Prader-Willi dezvoltă polifagie, ceea ce duce la o creștere abruptă în greutate.
• Sindromul Kleine-Levin: este o afecțiune extrem de rară, care provoacă episoade de somn prelung și foarte îndelungat. Aceste episoade implică și alte simptome, inclusiv polifagia.

Polifagia și diabetul

Diabetul zaharat este o afecțiune din cauza căreia organismul ajunge să nu mai producă suficientă insulină sau deloc, sau, pur și simplu, nu folosește insulina în mod corespunzător. Insulina este un hormon esențial, care ajută la reglarea nivelului de glucoză (zahăr) din sânge. În lipsa unei cantități suficiente de insulină, glucoza se acumulează în sânge, provocând hiperglicemie (nivel ridicat de zahăr în sânge). Glucoza este principala formă de energie pe care corpul o preia din alimentele pe care le consumi zi de zi. Fără suficientă insulină, organismul nu mai poate utiliza glucoza pentru energie. Această lipsă de utilizare a energiei cauzează o creștere necontrolată a apetitului.

Există trei tipuri principale de diabet. Acestea sunt :

• Diabetul de tip 1 (DT1) este o boală autoimună. În cazul diabetului de tip 1, sistemul imunitar atacă celulele producătoare de insulină din pancreas, distrugându-le. În consecință, pancreasul nu mai poate produce insulină, astfel încât glucoza ajunge să se se acumuleze în sânge. Corpul uman nu poate utiliza această glucoză fără insulină, așa că începe să descompună rapid grăsimea și masa musculară pentru a produce energie. Acest proces dăunător cauzează polifagie cu pierdere în greutate.
• Diabetul de tip 2 (DT2) - dacă suferi de diabet de tip 2, organismul tău fie nu produce suficientă insulină, fie celulele corpului nu răspund normal la insulină (fenoment ce poartă numele de rezistență la insulină). Acesta este cel mai frecvent tip de diabet. De regulă, polifagia în diabetul de tip 2 nu este la fel de evidentă ca în cazul diabetului de tip 1, deoarece hiperglicemia nu este atât de extremă.
• Diabetul gestațional - acest tip de diabet apare atunci când hormonii produși de placenta mamei, în timpul sarcinii, fac celulele organismului mai rezistente la insulină. Pancreasul femeii nu poate produce suficientă insulină pentru a depăși această rezistență, ceea ce duce la instalarea diabetului gestațional. Simptomele principale ale diabetului gestațional sunt foamea crescută și urinarea mai frecventă.

Polifagia este unul dintre cele trei semne principale ale diabetului.

Pacienții cu diabet, în special cu diabet de tip 1, pot prezenta, de asemenea, polifagie din cauza episoadelor de hipoglicemie (glicemie scăzută). Hipoglicemia trebuie tratată prin consum de zahăr (glucoză), pentru a readuce nivelul de glicemie în parametri normali. Persoanele fără diabet pot experimenta, la rândul lor, episoade de hipoglicemie.

Diagnosticul polifagiei

Pentru diagnostic, medicul curant va stabili, mai întâi, un istoric medical detaliat, care, de obicei, cuprinde următoarele informații: ce alte simptome prezinți, de cât timp resimți senzația puternică de foame, ce mănânci în mod regulat, precum și istoricul medical al familiei.

Pe baza acestor informații, medicul este în măsură să își dea seama care este cauza polifagiei. Dacă informațiile nu oferă un tablou clinic clar, cel mai probabil îți va recomanda o serie de analize de sânge, pentru a exclude orice cauză suspectată. De exemplu, un test de glicemie poate fi folosit pentru a diagnostica diabetul, în timp ce testele funcției tiroidiene pot fi folosite pentru a determina dacă suferi de hipertiroidism.

Cum tratezi polifagia?

În mod normal, tratamentul polifagiei este conceput în așa fel încât să se poată trata cauza care stă la baza senzației de foame necontrolată. După cum am menționat, există mai multe probleme de sănătate care pot provoca polifagia, cum ar fi diabetul, hipertiroidismul și sindromul premenstrual, iar acestea pot fi tratate cu medicamente.

Un plan alimentar sănătos, alături de efort fizic susținut și regulat, pot fi, de asemenea, de mare ajutor în controlul apetitului. Aceste obiceiuri sănătoase pot nu numai să ajute la un control mai bun al foamei, cât și la o gestionare mai eficientă a afecțiunilor de bază.

Dacă polifagia a apărut în urma unei probleme de sănătate de natură psihică, cum ar fi tulburarea de anxietate, stresul cronic sau depresia atipică, medicul de familie te poate îndruma către un specialist în psihoterapie, pentru a putea stabili exact cauza și a recomanda un plan de tratament potrivit. În aceste cazuri, ar putea fi recomandată terapia cognitiv-comportamentală, alte tipuri de terapie prin conversație, antidepresive sau medicamente împotriva anxietății.

Dacă polifagia este cauzată de o afecțiune de bază care poate fi tratată, rezolvarea acelei afecțiuni va avea un impact direct și asupra apetitului necontrolat. Menținerea unui stil de viață sănătos, a obiceiurilor de somn și a unei diete adecvate poate fi, de asemenea, foarte utilă în controlul foamei excesive.