Tipuri de dureri vaginale și ce se ascunde în spatele lor

De ce mă doare vaginul

Motivele pentru care pot surveni dureri vaginale sunt numeroase. Printre cele mai frecvente se numără:

Vaginoza bacteriană

În mod normal, microflora vaginală este populată de bacterii „bune”, care contribuie la menținerea pH-ului vaginal. Dar în situațiile în care se realizează un dezechilibru, bacteriile „bune” sunt depășite numeric de cele „rele”, creându-se mediul potrivit pentru apariția unei infecții. Medicii nu au stabilit cauze exacte pentru declanșarea unei vaginoze bacteriene, dar printre factorii de risc pentru ea se regăsesc sexul neprotejat și utilizarea dușurilor vaginale, în condițiile în care acestea pot afecta echilibrul florei vaginale.

Alături de durerile vaginale, în caz de vaginoză bacteriană vei sesiza următoarele modificări:

• Mâncărimi în zona intimă
• Senzație de arsură la urinare
• Secreția vaginală devine albicioasă, gri sau verzui, având un miros dezagreabil, ca de pește

Vaginozele bacteriene sunt tratate cu ajutorul antibioticelor, fie pe cale orală, fie sub forma unor unguente sau geluri.

Infecții cu transmitere sexuală

Printre infecțiile de acest tip care sunt responsabile de apariția durerilor din zona intimă se află Chlamydia, Gonoreea și herpesul genital.

Infecțiile cu Chlamydia sunt de origine bacteriană, iar simptomele ce o însoțesc sunt:

• Dureri în partea inferioară a abdomenului
• Senzația de arsură la urinare
• Dureri în timpul actului sexual
• Sângerare între menstruații
• Inflamarea cervixului

Se tratează cu antibiotic, ca de exemplu Azitromicină sau Doxiciclină. 

Gonoreea este tot o infecție bacteriană, se tratează cu antibiotic (cum ar fi Azitromicina de exemplu) și, alături de dureri vaginale și în abdomenul inferior, provoacă:

• Secreții vaginale abundente
• Sângerări între menstruații sau în timpul actului sexual
• Dureri la urinare

Herpesul genital este o infecție comună și este produs de virusul Herpes simplex. În general, simptomele încep să apară după aproximativ 12 zile de la venirea în contact cu virusul și constau în:

• Dureri, sensibilitate și mâncărimi în zona genitală
• Stări similare gripei (dureri de cap, dureri musculare, febră)
• Inflamarea ganglionilor din zona intimă
• Leziunile herpetice (similare bășicilor albe sau roșiatice)
• Ulcerații (intervin când leziunile herpetice ajung să se spargă și sângerează, ceea ce va da dureri la urinare)
• Cruste (sunt vizibile odată ce ulcerațiile încep să se vindece)

În cazurile care nu este sever, herpesul genital se tratează cu medicamente antivirale, administrate pe cale orală (Acyclovir/Zovirax, Famciclovir, Valtrex). Dacă infecția este severă, se poate recurge la administrarea de Acyclovir intravenos. 

Vulvodinia

Se referă la o durere vaginală cronică, ce poate fi descrisă precum o senzație de arsură, de înțepare, de prurit, fără a se putea vorbi despre o cauză identificabilă. Astfel, durerea poate fi prezentă toată viața și de manifestă sub formă de disconfort în timpul actului sexual sau când este introdus un tampon intern. Până acum, doctorii consideră că responsabile de apariția vulvodiniei ar fi terminațiile nervoase din zona vulvei.

În general, medicii prescriu, pentru gestionarea durerilor din vulvodinie, aplicarea topică de unguente pe bază de Lidocaină. 

Endometrioza

Este o afecțiune generată de faptul că țesut similar endometrului se dezvoltă în afara uterului. O poți recunoaște după simptome precum:

• Dureri pelviene, atât în perioadele marcate de menstruație, cât și în afara lor
• Dureri pe parcursul activității sexuale
• Dureri în abdomenul inferior agravate de urinare sau de eliminarea materiilor fecale
• Sângerări excesive (la menstruație, dar și între menstre)
• Balonări frecvente
• Constipație
• Diaree

În vederea tratării endometriozei, se poate recurge la următoarele variante de tratamente:

• Cu medicamente- Printre cele recomandate de medic sunt cele destinate calmării durerilor (ca de exemplu antiinflamatoarele nesteroidiene) sau cele care fac parte din terapia hormonală (acestea au rolul de a încetini și de opri dezvoltarea țesutului endometrial în afara uterului). Nu se recomandă îmbinarea dintre tratamentul cu medicamente contra durerii și cel pe bază de terapie hormonală dacă dorești să rămâi însărcinată
• Tratament chirurgical- În general, se recurge la chirurgica laparoscopică. În cazul în se dorește o sarcină, medicul va încerca să-ți salveze trompele uterine și ovarele

Boala inflamatorie pelvină

Apare ca urmare a infecției de la nivelul uterului, trompelor uterine sau a ovarelor și, întrucât este o boală inflamatorie, va genera și dureri vaginale. Manifestările care îi sunt specifice se referă la:

• Dificultăți și dureri la urinare
• Dureri în abdomenul inferior
• Dureri în timpul actului sexual
• Secreții vaginale abundente, cu miros neplăcut
• Sângerări anomale (în timpul activității sexuale, după aceea sau între menstre)
• Uneori apar febra și frisoanele 

În vederea tratării acestei boli se poate recurge la:

• Administrarea de antibiotice
• Se recomandă abstinența temporară, până la încheierea tratamentului cu antibiotice și ameliorarea simptomelor

Atrofia vulvovaginală

Această problemă de sănătate intimă se referă la subțierea, uscarea și inflamarea pereților vaginali, ce au loc în special când scade producția de estrogen din organism (în special la menopauză). Manifestările neplăcute pe care le generează sunt multiple, ca de exemplu:

• Senzația de presiune în zona intimă
• Dureri în timpul activităților sexuale
• Senzație de arsură la urinare, dar și dureri
• Senzație de arsură/mâncărimi vaginale
• Scurgeri vaginale gălbui
• Uscăciune vaginală
• Mici sângerări
• Creșterea frecvenței infecțiilor urinare

Pentru reducerea acestor simptome, pot fi recomandate:

• Aplicațiile de lubrifianți în zona vaginală pentru diminuarea uscăciunii 
• Unguente pe bază de hormoni (cu rol de a restaura starea pielii vaginului, de a menține hidratarea și pH-ul vaginal)

Uscăciunea vaginală

Este provocată de reducerea cantității de estrogen. Printre motivele cele mai frecvente care conduc la uscăciunea vaginală se află:

• Intrarea la menopauză
• Transformările hormonale generate de sarcină sau alăptare
• Administrarea unor medicamente (cum ar fi, de exemplu, cele pentru tratarea alergiilor, răcelilor, a fibromului uterin, a endometriozei, medicamente antidepresive etc.)
• Dușurile vaginale
• Sindromul Sjögren (o boală autoimună, care apare când sistemul imunitar atacă glandele din corp care produc fluide)
• Radioterapie sau chimioterapie
• Îndepărtarea chirurgicală a ovarelor

Când ai uscăciune vaginală, te vei confrunta cu neplăceri cum ar fi:

• Disconfort vaginal și pelvian
• Dureri și sângerări ușoare în timpul actului sexual
• Senzație de arsură la urinare
• Înțepături sau mâncărimi vaginale
• Recurența infecțiilor de tract urinar

Cel mai indicat tratament pentru uscăciunea vaginală este aplicarea topică de estrogen. De asemenea, este indicată și aplicarea de lubrifianți. 

Cancerul cervical

În unele cazuri, durerile vaginale persistente, însoțite de alte simptome, pot fi dovada unui cancer cervical. Alte semne menite să te pună în gardă sunt:

• Dureri de spate și/sau pelviene inexplicabile
• Oboseală
• Stări de greață
• Scădere în greutate
• Sângerări și după instalarea menopauzei
• Sângerări în timpul actului sexual, în timpul unui control ginecologic sau dacă se efectuează un duș vaginal
• Sângerări în afara menstrelor
• Menstre mai abundente ca de obicei
• Scurgeri vaginale abundente, chiar și în nuanțe de maroniu

Tratamentul pentru cancerul cervical depinde în primul rând de stadiul bolii. De aceea, poate consta în:

• Intervenție chirurgicală
• Radioterapie
• Chimioterapie
• Imunoterapie (pentru a crește capacitatea naturală a organismului de a combate cancerul)

Înțepături în zona genitală

Uneori, disconfortul vaginal nu este însoțit de dureri, ci și de senzația de înțepături. Printre problemele de sănătate care includ și înțepături în zona genitală sunt incluse:

Infecțiile vaginale fungice

Fac parte dintre cele mai comune afecțiuni specific feminine. Candidozele vaginale sunt des întâlnite și le poți recunoaște cu ușurință după simptomele enumerate mai jos:

• Mâncărimi și iritații la nivelul vaginului și vulvei
• Înroșirea și inflamarea vulvei
• Dureri vaginale și senzația de înțepătură
• Senzația de arsură la urinare sau în timpul activităților sexuale
• Secreții vaginale dense, albicioase, fără miros, cu aspect similar brânzei dulci

Factorii de risc pentru infecțiile fungice din zona intimă sunt:

• Un sistem imunitar slăbit
• Prezența diabetului necontrolat
• Utilizarea antibioticelor
• Sarcina
• Administrarea de pilule contraceptive sau de medicamente ce fac parte dintr-o terapie hormonală și care au rolul de a crește nivelul de estrogen

Herpesul genital

Înțepăturile din zona intimă survin mai ales înainte să apară leziunile herpetice. Ideal este ca tratamentul antiviral să înceapă cât mai rapid, de la primele simptome, pentru a se evita un episod sever de erupție herpetică și pentru a se grăbi vindecarea.

Vulvodinia

Chiar dacă vulva are un aspect normal, nu este exclus ca, în caz de vulvodinie, să apară senzații de înțepătură chiar și la atingerea zonei, când se introduce un tampon intern, în timpul actului sexual sau pur și simplu când se stă jos. Se poate întâmpla ca senzațiile de înțepătură să fie însoțite și de durerile persistente din și din preajma vaginului și a vulvei.

Infecțiile de tract urinar

Cele mai frecvente simptome ale unei infecții de acest tip sunt:

• Nevoia urgentă de urinare
• Senzație de arsură la urinare
• Jet urinar întrerupt
• Urina este densă, cu miros persistent, tulbure
• Dureri în zona pelvisului și/sau dureri de spate

Uneori, apar febra și senzația de înțepătură în timpul urinării. 

Sindromul excitației sexuale permanente

Până în prezent, nu se știe exact care sunt cauzele responsabile pentru acest sindrom. Oamenii de știință cred însă că este vorba despre disfuncții la nivelul aparatului genital sau de anumite deteriorări prezente la nivelul nervilor senzoriali. Ceea ce se știe însă este că există numeroși factori ce contribuie la declanșarea ei, precum:

• Stresul
• Anxietatea
• Stimularea sexuală
• Masturbarea

Persoanele ce suferă de pe urma Sindromului excitației sexuale permanente, care nu este legat de prezența dorinței sexuale, vor trece prin stări precum: 

• Senzație de presiune în zona intimă
• Senzație de înțepătură
• Mâncărimi
• Arsuri

În unele cazuri, cei care se confruntă cu acest sindrom s-au simțit mai bine după ce au urmat un tratament bazat pe medicamente antidepresive. 

Usturime în zona genitală

Nu numai durerile vaginale sunt cele care provoacă mult disconfort, ci și senzațiile de usturime. Ele sunt prezente mai ales în următoarele cazuri:

• Prezența vaginozelor bacteriene- Acestea trebuie tratate cât mai rapid, în condițiile în care pot genera complicații precum boala inflamatorie pelvină, creșterea riscului de contactare a infecțiilor cu transmitere sexuală, naștere prematură etc.
• Infecțiile fungice- Usturimea survine cu precădere la urinare 
• Chlamydia- Boala nu are simptome încă de la început, primele simptome survenind cam după 1-3 săptămâni. În privința usturimii, aceasta apare, alături de senzația de arsură, la urinare
• Gonoreea- În cazul acestei boli cu transmitere sexuală, usturimea va fi cea care deranjează la urinat
• Tricomoniaza- Apare din cauza parazitului unicelular numit Trichomonas vaginalis și poate fi identificată după următoarele manifestări: durere și usturime la urinare, durerile pe durata contacului sexual, scurgere vaginală de culori diferite (albă, gălbuie, verzuie sau limpede)
• Herpesul genital- Simptomele inițiale ale acestei infecții virale sunt durerea și pruritul, ulterior intervenind și usturimea, pe măsură ce apare și erupția herpetică. Leziunile herpetice nu erup doar pe vagin, ci și pe colul uterin, pe fese sau pe anus
• Infecțiile urinare- Usturimea nu lipsește de la urinare. Femeile sunt mai predispuse acestor infecții din cauza particularităților anatomice (uretra mai scurtă decât la bărbați, ceea le permite bacteriilor să ajungă mai ușor la vezica urinară)
• Sindromul genito-urinar de pre-menopauză/de menopauză- În condițiile în care diminuarea secreției de estrogen afectează țesutul vaginal, care nu va mai fi la fel de bine lubrifiat și va interveni și fricțiunea, nu este exclus să intervină nu doar usturimi vaginale, ci și: mâncărimi, iritații, dureri și sângerări ușoare în timpul actului sexual, infecții urinare recurente, incontinență urinară
• Schimbările pH-ului vaginal- Nivelul normal al pH-ului vaginal este egal cu 5 sau mai scăzut. Dacă este ridicat, va crește riscul de infecții, însoțite de mâncărimi și de usturimi. Printre factorii ce pot altera pH-ului vaginal se află: anumite medicamente, anumite afecțiuni, venirea în contact cu factori iritanți (săpunuri și geluri obișnuite, hârtie igienică parfumată, detergenți, șervețelele umede cu alcool sau cu parfumuri etc.)

Arsuri în zona intimă

În afară de infecțiile fungice, de vaginozele bacteriene, de infecțiile cu transmitere sexuală, de infecțiile urinare, alte cauze responsabile pentru senzația de arsură din zona intimă sunt:

• Iritația creată de produse care afectează și vaginul- Pe de o parte, chimicalele prezente în produse folosite zi de zi pot irita țesutul sensibil al vaginului și pot duce la iritații însoțite de senzația de arsură. De exemplu, săpunurile obișnuite, absorbantele, detergenții, spumele de baie, hârtia igienică parfumată sunt doar câțiva dintre factorii ce pot irita zona intimă. De cealaltă parte, lenjeria intimă, hainele prea strâmte, dar și dușurile vaginale, prezervativele, cremele, spray-urile etc. dacă sunt utilizate în preajma vaginului, pot conduce la instalarea iritațiilor și a arsurilor
• Menopauza- Apropierea menopauzei te va pune în fața numeroaselor manifestări nedorite, ca de exemplu: arsurile din zona vaginală (ce se pot agrava în timpul activităților sexuale), uscăciunea vaginală, iritabilitatea, insomnia, valurile de căldură ce duc la transpirații abundente, stările de oboseală

Mâncărimi în zona intimă

Pe lângă durerile, senzația de înțepătură și cea de arsură, mâncărimile completează „tabloul” disconfortului resimțit în zona intimă și trebuie să-ți dea un semnal de alarmă. Cele mai frecvente motive pentru care poți să ai de suferit de pe urma lor sunt:

• Infecțiile fungice
• Vaginozele bacteriene
• Tricomoniaza
• Herpesul genital
• Menopauza
• Eczemele
• Psoriazisul
• Lichenul scleros (o afecțiune ce presupune ca pete albe să se dezvolte pe țesutul din zona genitală și cea anală, alături de mâncărimi severe putând fi recunoscută și după următoarele manifestări: înroșire, disconfort, dureri în timpul actului sexual, piele care se descuamează, sângerări sau ulcerații)
• Iritarea pielii ca urmare a utilizării unor produse de igienă personală
• Iritarea de la transpirație
• Iritarea pielii din cauza lenjeriei intime și a hainelor prea strâmte

Senzație de uscăciune în zona genitală

Așa cum s-a menționat anterior, uscăciunea din zona genitală este determinată de o scădere a nivelului de estrogen, din cauze foarte variate. Indiferent de acestea, uscăciunea vaginală aduce mult disconfort, putând să stimuleze și apariția iritațiilor, mâncărimilor, a durerilor vaginale și a senzației de arsură.

Tratamentul recomandat este pe bază de aplicații topice cu estrogen. Cu toate acestea, acest tratament nu este indicat în oricare dintre următoarele situații:

• Suferi de cancer la sân
• Ai un „istoric” de cancer endometrial
• Ai o sângerare vaginală despre care nu știi ce a provocat-o
• Ești în perioada sarcinii sau în perioada de alăptare

Alături de tratamentul topic, medicul va recomanda să se evite produsele care pot amplifica senzația de uscăciune din zona genitală (cum ar fi săpunurile și gelurile de duș obișnuite, spumele de baie, dușurile vaginale, diferite loțiuni etc.). 

Tratament pentru mâncărime și usturime în zona genitală

Tratamentul depinde de cauzele ce stau la baza acestor manifestări, astfel:

• Dacă este vorba de infecții fungice- Se vor prescrie medicamente antifungice, fie pe cale orală, fie sub formă de unguente, fie sub formă de supozitoare. Cele administrate pe cale orală pot fi prescrise, la recomandarea medicului, fie pe o perioadă de 3-7 zile, fie în doză unică (cum este Fluconazole, dar care nu se recomandă în cazul în care ești însărcinată). Dacă infecția reapare, poate fi indicat un tratament pe termen lung (zilnic, timp de 14 zile, apoi câte 1 săptămână timp de 6 luni) sau se poate recurge la medicația multi-doză (spre exemplu, pot fi recomandate 2-3 doze de medicație antinfungică, dar numai dacă nu ești însărcinată)
• Pentru vaginozele bacteriene sau infecțiile cu transmitere sexuală- Tratamentul poate consta în antibiotice, în medicamente numite derivați imidazolici (pentru infecția cu Trichomonas- de exemplu, se va recomanda Metronidazol sau, dacă infecția este rezistentă la acesta, se pot indica oricare dintre următoarele medicamente doză-unică: fenticonazol, ornidazol, tinidazol. Tratamentul va fi prescris atât pentru tine, cât și pentru partenerul tău) sau, dacă este vorba despre herpesul genital, de medicamente antivirale
• Pentru problemele care sunt determinate de menopauză- Acestea se vor trata cu medicamente pe bază de estrogen, pe cale orală, prin aplicații topice pe bază de estrogen și cu ajutorul lubrifianților vaginali
• În cazul altor tipuri de iritații, mâncărimi și usturimi (cum ar fi, de pildă, cele produse de lichenul scleros)- Un tratament adecvat poate fi cel ce constă în loțiuni sau creme ce conțin steroizi

În scopul de a-ți redobândi starea de bine și de a-ți ameliora disconfortul creat de iritații, mâncărimi și usturimi în zona intimă, ai încredere și în Multi-Gyn Actigel (disponibil în cadrul magazinului online magazinvavianpharma.ro). Acesta este un gel bioactiv, natural, fără parfum, conservanți sau hormoni, ce conține polizaharide bioactive (complexul 2QR), astfel încât va inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene, stimulând totodată dezvoltarea bacteriilor „bune” (lactobacili). De asemenea, pH-ul său este 4,1. 

Grație acestor proprietăți, Multi-Gyn Actigel îți poate fi un aliat de nădejde în oricare dintre aceste scopuri:

• Optimizarea florei vaginale și a stării țesuturilor
• Atenuarea disconfortului vaginal generat de mâncărimi, iritații, roșeață sau mâncărimi
• Diminuarea scurgerilor vaginale anormale
• Eliminarea mirosului neplăcut
• Prevenirea și tratamentul vaginozelor bacteriene

Produsul nu generează reacții adverse, fiind sigur inclusiv în perioada de sarcină sau în perioada de alăptare. Pentru a obține rezultatele dorite, utilizează-l în felul următor:

• Pentru prevenție- 1 aplicație pe zi (extern sau intern)
• Pentru tratament- 2-3 aplicații pe zi (extern sau intern)

Surse: cancer.net, healthline.com, mayoclinic.org, my.clevelandclinic.org, medicalnewstoday.com, nhs.co.uk, refinery29.com, reginamaria.ro, romedic.ro, webmd.com, womenshealthmag.com

Sursă poză principală: istockphoto.com