Hoarding-ul sau acumularea excesivă de obiecte: ce se ascunde în spatele acestui comportament

De ce apare hoarding-ul

Pentru a înțelege mai bine ce se ascunde în spatele hoarding-ului, trebuie să știi exact la ce se referă acest termen. Astfel, denumirea „hoarding” provine din limba engleză, de la verbul „to hoard”, referindu-se la animalele ce obișnuiesc să-și facă provizii pentru iarnă. În cazul oamenilor, hoarding-ul este o problemă de sănătate mintală, ce implică atât nevoia puternică de a strânge foarte multe obiecte, lipsite de valoare sau nu, cât și un nivel ridicat de stres resimțit în momentul în care încerci să renunți la ele. 

Există numeroase cauze ce stau în spatele hoarding-ului, cele mai importante fiind:

Trăiri/ sentimente care sunt dificil de gestionat

În anumite cazuri, tendința de a acumula excesiv obiecte are legătură cu anumite sentimente dureroase, care te fac să suferi. În aceste condiții, poți recurge la hoarding ca să încerci să scapi de stări de anxietate, de teamă, de stări depresive etc. 

În același timp, hoarding-ul poate fi legat de autocontrol. Se întâmplă așa când nu poți rezista impulsului de a cumpăra foarte multe lucruri, deși știi că nu ai neapărat nevoie de ele. 

Anumite experiențe din copilărie

Psihologii consideră că, uneori, hoarding-ul apare la persoane care, în perioada copilăriei, s-au aflat în oricare dintre aceste situații:

• Au trăit în sărăcie și au avut întotdeauna grija banilor;
• Au fost în situația ca persoane din jurul lor să le ia cu forța anumite obiecte și să le arunce;
• Nu au avut parte de afecțiune, de atenție.

Aceste experiențe te pot determina să încerci să compensezi nesiguranța, anxietatea și lipsa satisfacerii unor nevoi emoționale prin strângerea de obiecte.  

Obiceiurile preluate din familie

În situația în care un copil crește alături de un membru al familiei sau de mai mulți care practică hoarding-ul, nu este exclus să dobândească și el un asemenea comportament. De exemplu, o astfel de situație se întâlnește mai des în familiile dezorganizate, care își schimbă adesea domiciliul, care nu prețuiesc ordinea și curățenia și ai căror membri nu reușesc să cadă de acord în privința obiectelor ce merită păstrate și a celor la care se poate renunța. 

Trecerea printr-o traumă, printr-o pierdere

Anumite momente de criză te pot determina să recurgi la hoarding. Iată câteva exemple în acest sens:

• Ai fost abuzată sau supusă bullying-ului;
• Te-ai despărțit de un partener;
• Te simți foarte singură și izolată;
• Ai pierdut o persoană dragă și nu te poți obișnui cu ideea că nu mai e lângă tine;
• Ai anumite probleme de sănătate;
• Treci printr-o perioadă grea, marcată de mult stres.

Perfecționismul și tendința de a-ți face griji

Dacă te apuci să strângi foarte multe obiecte, poate fi din cauză că îți este teamă că, din pricina unor greșeli, riști să rămâi fără ele. În aceste condiții, îți este greu să-ți faci planuri și să iei decizii în legătură cu obiectele respective. Te poate obseda ideea că, scăpând de unele dintre ele, dacă nu ai grijă suficientă de celelalte ajungi în final să nu mai ai niciunul. 

Prezența unor tulburări ce țin de sănătatea psihică

Hoarding-ul este prezent mai des la persoane care se confruntă cu oricare dintre următoarele afecțiuni:

• Tulburări de anxietate;
• O tulburare obsesiv-compulsivă;
• ADHD;
• Depresie.

Cum se manifestă hoarding-ul

Poți să-ți dai seama că nu este vorba doar despre simplul obicei de a colecționa lucruri, ci despre hoarding, dacă:

• Realizezi că ești obsedată să acumulezi excesiv obiecte doar când altcineva pătrunde în spațiul tău;
• Nu recunoști că aduni prea multe obiecte: de exemplu, susții că vrei să le salvezi, că sigur o să-ți fie  de folos la un moment dat, că nu vrei să irosești nimic, că acele obiecte chiar au o valoare sentimentală pentru tine etc;
• Ești conștientă de faptul că acest obicei îți afectează viața, însă nu ești gata să renunți la el.

De asemenea, există anumite manifestări care sunt specifice hoarding-ului, printre care:

• Simți mereu nevoia să păstrezi obiecte și ești supărată ori de câte ori ești nevoită să renunți la ele;
• Insiști să păstrezi prea multe obiecte, deși știi că nu ai suficient loc pentru depozitare;
• Nu mai reușești să te organizezi bine;
• Îți este foarte greu să iei decizii, în special când este vorba despre lucrurile personale;
• Eviți să-ți mai inviți rudele și prietenii acasă;
• Aglomerezi atât de mult o încăpere sau chiar mai multe, încât abia se mai poate intra în ele;
• Dacă ai posibilitatea, insiști pe lângă membri ai familiei sau prieteni să-ți depozitezi în casele lor cât mai multe obiecte.

Consecințele hoarding-ului

Când ai în preajmă prea multe obiecte și nu vrei sub nicio formă să renunți la o parte dintre ele, poți ajunge în aceste situații: 

• Anumite camere din casă nu mai pot fi folosite așa cum ar trebui din pricina aglomerării de obiecte;
• Ești înconjurată de obiecte care pot pune în pericol sănătatea tuturor celor care locuiesc în casa ta;
• Familia și prietenii nu mai vor să te viziteze;
• Intri în conflict cu toate persoanele care încearcă să te convingă să renunți la anumite lucruri;
• Stai mereu în dezordine, atât acasă, cât și la locul de muncă;
• Ajungi să rătăcești obiectele cu adevărat importante;
• Riști să te accidentezi în propria casă;
• Devii mai vulnerabilă în fața incendiilor, a cutremurelor etc;
• Riști să primești reclamații din partea vecinilor și să ai mereu conflicte cu ei.

Cum poate fi gestionat hoarding-ul

Primele manifestări ale acestei tulburări pot fi vizibile din perioada adolescenței, de la vârsta de 15-19 ani. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, nevoia de a colecta cât mai multe obiecte crește și te străduiești tot timpul să le găsești un loc. La maturitate, chiar dacă vezi că nu mai ai unde să le pui, nu te poți abține să nu le aduni și nu recunoști că de fapt comportamentul tău nu este firesc. Lucrurile se pot agrava mai mult la bătrânețe, ajungând chiar să nu-i mai primești în casă pe cei dragi sau pe cei de care ai nevoie pentru a-ți face anumite reparații.

Odată ce ajungi la un psiholog sau la un medic psihiatru, aceștia încearcă să discute cu tine pentru a vedea dacă nu cumva în spatele hoarding-ului se ascund și alte afecțiuni psihice. Totodată, îți pot fi adresate întrebări legate, de exemplu, de lucrurile care te fac fericită, de experiențele din copilărie, de traume recente etc. Uneori, poți fi solicitată să prezinți fotografii din casă.  

Principalul tratament pentru hoarding este terapia cognitiv-comportamentală. Datorită acesteia, poți face progrese precum:

• Înveți să identifici trăirile și emoțiile care te stimulează să te apuci să aduni prea multe obiecte;
• Înveți să reziști tentației de a cumpăra prea mult;
• Înveți cum să-ți organizezi mai bine spațiul în care trăiești;
• Îți îmbunătățești capacitatea de a lua decizii;
• Începi să-ți faci ordine în casă când știi că un terapeut poate veni să te viziteze;
• Devii mai dornică să socializezi și să-ți ocupi timpul cu activități care te distrag de la colectatul obiectelor inutile;
• Devii mai pregătită să faci o schimbare în viața ta;
• Devii mai deschisă în fața sprijinului venit din partea familiei și a prietenilor;
• Accepți ideea de a te alătura unor grupuri de sprijin destinate persoanelor ce se confruntă cu hoarding-ul. 

În cazul în care specialiștii cărora te adresezi consideră că hoarding-ul este legat de o depresie severă sau de stări accentuate de anxietate, ți se poate prescrie și un tratament medicamentos pe bază de antidepresive. 

Chiar dacă, în urma terapiei cognitiv comportamentale, anumite persoane scapă treptat de hoarding, pentru altele progresele nu sunt semnificative. De altfel, după ce revin în mediul lor, au tendința să revină la vechile manifestări specifice hoarding-ului.