Povestea fascinantă a planetelor din sistemul nostru solar

Ce este sistemul solar și cum s-a format?

Sistemul solar reprezintă grupul format din Soare, planete și sateliții naturali ai acestora, asteroizi, meteoriți, dar și comete. Toate aceste elemente gravitează în jurul Soarelui. Sistemul nostru solar nu este singurul, deoarece la distanțe foarte mari de noi se află o multitudine de alte stele, care, la rândul lor, pot fi un Soare și pot avea propriile planete și luni. Sistemul solar cuprinde 8 planete, care se rotesc în sens antiorar, de la dreapta spre stânga, mai puțin Venus și Uranus care se rotesc în sens invers. Dacă vrei să știi care sunt planetele sistemului solar în ordine de la cea mai apropiată de Soare, află că ele sunt poziționate astfel: Mercur, Venus, Pământul (Terra), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

Sistemul solar s-a format acum 4,6 miliarde de ani, în centrul unui enorm vârtej de praf și gaz numit nebuloasă solară. Apoi, o undă de șoc a dus la explozia unei supernove și la exapansiunea acestei nebuloase. Centrul s-a aprins și a devenit o stea, adică Soarele. Lumina și căldura s-au răspândit în noul sistem solar.

Cum au apărut planetele?

Dacă nu știi care sunt planetele sistemului nostru solar, trebuie să afli mai întâi povestea apariției lor. La o perioadă de timp după formarea Soarelui, tot praful și gazul rămas s-au densificat în mase ale căror dimensiuni au crescut până când s-au format planetele. Cele 4 planete mai apropiate de Soare, anume Mercur, Venus, Pământul și Marte, sunt formate, în principal, din rocă și metal, iar planetele mai îndepărtate, adică Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun sunt mai mari, fiind formate în mare parte din gaze.

Așa cum planetele  s-au format din reziduurile de la Soare, la fel s-a întâmplat și cu lunile care orbitează în jurul planetelor gazoase.

După perioadă de timp de la formarea sa, Soarele s-a aprins și a pornit un vânt puternic solar care a curățat sistemul de gaz și praf. Asteroizii sunt singurele resturi stâncoase care au mai rămas.

Câte planete sunt în sistemul solar?

Pe lângă cele 8 planete mari, anume Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, Uniunea Astronomică Internațională (IAU) recunoaște oficial și alte 5 planete pitice din sistemul nostru solar, anume Pluto, Eris, Ceres, Makemake și Haumea. Planetele nu sunt singurele care există în sistemul solar, ci în jurul lor sunt mii de luni și milioane de comete, asteroizi și meteoriți. În afara sistemului nostru solar, s-au descoperit o multitudine de alte sisteme planetare care orbitează în jurul unor stele. Toate aceste sisteme descoperite sunt împreună în ceea ce noi numit galaxia Calea Lactee.

Care sunt planetele pitice și cum au apărut?

Planetele pitice s-au format la fel ca cele mari, adică din resturile de praf și gaz rămase după formarea Soarelui. După cum indică și numele lor, ceea ce deosebește o planetă pitică de una mare o reprezintă dimensiunea. Planetele pitice orbitează în jurul Soarelui, sunt suficient de grele astfel încât gravitația le conferă o formă sferică, dar nu au forța gravitațională necesară pentru a atrage sau îndepărta materialele găsite în orbita lor. Astfel că, planetele pitice nu prezintă dominanță orbitală (capacitatea de a îndepărta din apropierea orbitei sale alte corpuri cerești). Un alt lucru interesant este faptul că planetele pitice sunt mult mai mici decât Luna planetei Terra.

Termenul de planetă pitică a apărut în 2006, la întrunirea Uniunii Astronomice Internaționale (IAU), în care s-a hotărât faptul că Pluto este scoasă oficial din categoria planetelor mari. Deoarece Pluto trebuia totuși introdusă într-o categorie de corpuri cerești, cercetătorii au hotărât să adopte termenul de planete pitice. În aceeași zi cu trecerea lui Pluto în categoria planetelor pitice, alte 4 corpuri cerești au fost puse în aceeași „familie”, anume Ceres, Haumea, Eris și Makemake.

Eris este cea mai mare dintre planetele pitice recunoscute la momentul actual, fiind descoperită în 2005. Numele ei vine de la zeița Eris din mitologia greacă, anume zeița haosului și a dezordinii. Încă se dicută despre o posibilă lună pe care Eris ar avea-o, anume un mic corp ceresc numit Dysnomia. Pe lângă faptul că este cea mai mare planetă pitică, Eris este și cel mai îndepărtat corp ceresc din sistemul solar.

Ceres a fost descoperită încă din 1801, inițial fiind recunoscută ca planetă, apoi ca asteroid. Abia în 2006 i s-a dat titlul de planetă pitică. Ceres este cea mai mică dintre cele 5 planete pitice recunoscute. Numele ei vine de la zeița romană a reoltelor.

Pluto este cu siguranță foarte populară în rândul nostru pentru că timp de 76 de ani a fost considerată cea de a 9-a planetă a sistemului solar. Pluto are 5 sateliți naturali, iar numele acestui corp ceresc vine de la zeul tărâmurilor din mitologia romană.

Makemake se află în rândul planetelor pitice din 2008. Numele de Makemake provine de la zeul fertilității din mitologia poporului Papa Nui, foștii locuitori ai Insulei Paștelui.

Haumea este ultima planetă pitică din sistemul solar, fiind recunoscută astfel la finalul anului 2008. Numele Haumea provine de la zeița hawaiiană a nașterii.

Ce sunt planetele interioare din sistemul solar

Planetele interioare sunt acele corpuri poziționate cel mai aproape de Soare. Pe lângă poziție, planetele interioare au și dimensiuni similiare, compoziție atmosferică și nucleu asemănătoare. Planetele interioare sunt mai mici față de cele exterioare. De asemenea, mai sunt cunoscute și sub numele de planete stâncoase, deoarece pe suprafața lor se găsesc silicați, adică un tip de minerale care formează rocile. Un alt lucru important este faptul că viteza de rotație la planetele interioare este foarte lentă, astfel că Pământul și Marte au nevoie de 24 de ore pentru a se roti în jurul propriei axe, Mercur are nevoie de 58 de zile, iar Venus face o rotație completă în 243 de zile. Planetele interioare se mai numesc și telurice, deoarece nucleul lor este format din pământ și rocă. Iată mai jos detalii despre cele 4 planete interioare din sistemul solar.

Planeta Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, iar pentru a nu fi atrasă de gravitația acestuia, se învârte destul de repede în jurul axei sale. Astfel, un an pe Mercur este echivalentul la 88 de zile terestre. Mercur are doar 4.900 de km în diametru, astfel că este doar puțin mai mare decât Luna planetei Pământ. Nefiind protejată de atmosferă, Mercur se încălzește foarte tare în partea expusă Soarelui și este foarte rece în partea aflată în umbră. Suprafața lui Mercur este plină de cratere, formate prin căderea meteoriților. Mercur este atât de aproape de Soare încât pe partea expusă la căldură se ating și 4.000℃, iar în cea umbroasă temperaturile ajung la -200℃.

Planeta Venus

Venus este a 2-a planetă ca distanță de la Soare și cea mai apropiată de Pământ. După Soare și Lună, Venus este cel mai luminos punct care poate fi văzut pe cer, unde apare ca o stea strălucitoare, în special înainte de răsărit și de apus. Deși este aproape la fel de mare ca Terra, pe Venus se dezvăluie o lume total diferită, anume solul este arzător, iar atmosfera este densă și plină de otrăvuri. Atmosfera de pe Venus este formată în special din anhidridă carbonică. Reacțiile chimice între atmosferă și sol formează nori de acid sulfuric, care se revarsă pe planetă sub formă de ploi acide. Totodată, lava vulcanilor acoperă 3 sferturi din suprafața planetei Venus.

Planeta Pământ

Pământul sau Terra este a 3-a planetă de la Soare și s-a format acum 4,5 miliarde de ani.  Pământul se află la distanța ideală față de Soare pentru a primi cantitatea potrivită de lumină și căldură. De asemenea, planeta noastră are un singur satelit natural, adică Luna. Până la momentul actual, Pământul este singura planetă pe care există forme de viață, deoarece aici există elemente esențiale pentru dezvoltarea plantelor, animalelor și oamenilor. Atmosfera Pământului este formată dintr-un amestec de gaze, în special de oxigen și azot. Deși are păduri înfloritoare, câmpii fertile și deșerturi toride, 3 sferturi din suprafața Pământului este acoperită de ape.

La fiecare 24 de ore, Terra face un ocol complet în jurul axei sale, de aceea pe fața întoarsă către Soare este zi, în timp ce pe cealaltă față este noapte. De aici și diferențele de fus orar între continente.

Anotimpurile pe Terra sunt determinate de înclinarea axei planetei noastre. Astfel, când Polul Nord este înclinat către Soare, este vară în emisfera nordică și iarnă în emisfera sudică, iar 6 luni mai târziu, este vară în sud și iarnă în nord.

Planeta Marte

Marte sau planeta stâncoasă, mai poartă numele și de „planeta roșie”, din cauza prafului roșiatic care o acoperă și pe care, de multe ori, vântul îl ridică în furtuni de nisip puternice. Marte are anotimpuri, la fel ca Terra, dar este mai departe de Soare, iar temperatura pe ea este mai scăzută. Distanța planetei Marte față de Soare este de 228 de mlilioane de km. Marte este asemănătoare cu Pământul și din punct de vedere al duratei unei rotații complete, astfel că Marte face un ocol complet în jurul propriei axe tot în 24 de ore.

Planeta Marte este plină de cratere, exact ca Luna planetei Pământ, dar acestea sunt bătute de vânt și de furtunile de nisip. Vulcanii și munții de pe Marte seamănă mult cu cei de pe Terra, dar sunt mai mari. Pe lista de curiozități despre planetele sistemului solar se află și faptul că cel mai mare vulcan de pe Marte, Muntele Olimp, are 26 de km înălțime, de 3 ori mai mult față de Everest, cel mai înalt munte de pe Terra.  Marte are 2 luni, adică Phots și Deimos, iar ambele sunt mici și acoperite de cratere.

Ce sunt planetele exterioare din sistemul solar

Planetele exterioare sau joviene sunt, de fapt, acele corpuri cerești gigantice care nu au suprafețe solide și au nucleuri lichide. Aceste planete exterioare se află dincolo de centura de asteroizi. Planetele exterioare sunt mult mai mari față de cele interioare, astfel că ele alcătuiesc 99% din masa obiectelor cerești care orbitează în jurul Soarelui. Toate planetele exterioare au inele, formate din roci și bucăți de gheață, mai mult sau mai puțin vizibile.

Care sunt planetele exterioare

În sistemul solar există 4 planete exterioare sau „giganți de gaz”, adică Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Pe aceste planete atmosfera este fomată în mare parte din hidrogen și heliu, iar temperaturile medii ajung sub -200℃. Toate planetele exetrioare au zeci de sateliți naturali. Uranus și Neptun sunt considerați gaganți de gheață, fiind cele mai îndepărtate planete de Soare.

Planeta Jupiter

Jupiter este a 5-a planetă de la Soare și de departe cea mai mare dintre toate planetele sistemului solar. Față de Pământ, Jupiter este de 10 ori mai mare. Totuși, nu este o planetă stâncosă precum Terra, ci este formată din aceleași gaze ca Soarele, adică 92% hidrogen și 8% heliu. În ciuda dimenisiunilor sale și a compoziției, Jupiter nu a crescut suficient pentru a deveni o stea. Vălurile colorate care înfășoară planeta Jupiter sunt, de fapt, furtuni care se dezlănțuie timp de sute de ani. De exemplu, „marea pată roșie” este o furtună cu diametrul de 50.000 de km, adică de 4 ori dimensiunile Pământului. Alte zone mai întunecate sunt, de fapt, straturi mai adânci de gaz vizibile prin deschiderile dintre nori.

Din pricina dimensiunii sale, Jupiter are 63 de luni, iar cele mai cunoscute sunt Europa, Ganimede, Io și Callisto. Ganimede este luna cea mai mare din sistemul solar. În schimb, Io este cea mai apropiată de Jupiter. Lunile lui Jupiter mai sunt cunoscute și sub numele de „luni galineene”, deoarece au fost descoperite de către Galileo Galilei în 1610.

Un lucru mai puțin cunoscut despre Jupiter este legat de inelul subțire care înconjoară planeta. Acest inel are adesea o grosime mai mică de un kilometru și a fost descoperit în 1979.

Planeta Saturn

Saturn este a 2-a planetă a sistemului solar ca mărime. Saturn este diferită față de toate celelalte planete pentru că este înconjurată de inele late și plane vizibile de pe Pământ. Inelele lui Saturn formează un disc plat și lat de 600.000 de km, fiind formate din fragmente de piatră și gheață care orbitează în jurul planetei. La fel ca Jupiter, Saturn este un adevărat uriaș gazos, fiind format tot din hidrogen și heliu. Pe Saturn se găsesc tot timpul nori, descărcări electrice, vânt și furtuni. Dacă pe Pământ uraganele ating o viteză de 110 m/s, pe Saturn astfel de fenomene ajung la 500 m/s. Cea mai mare furtună de pe Saturn are 8.000 de km în diametru, iar vântul de acolo atinge viteze de 550 km/h.

Staurn are peste 82 de sateliți naturali, dar este posibil să mai existe și alți sateliți mai mici care nu afost descoperiți. Cel mai mare satelit al lui Saturn este Titan, cu un diametru mai mare decât al planetei Mercur. Din cauza distanței enorme față de Sare, în afară de Titan , restul sateliților sunt lumi înghețate. Rolul acestor sateliți este de a menține inelele celebre ale lui Saturn.

Planeta Uranus

Uranus este a 7-a planetă de la Soare și a 3-a ca mărime din sistemul solar. Uranus face o rotație completă în jurul axei sale în 17 ore. Pare imposibil pentru o planetă atât de mare, dar având o compoziție gazoasă, acest lucru îi permite să se miște atât de repede. Un alt lucru interesant este faptul că axa de rotație a lui Uranus este înclinată la 98 de grade, ceea ce înseamnă că planeta se rostogolește pe orbită. Se pare că la începutul formării sistemului solar, Uranus s-a ciocnit de un corp mare și s-a răsturnat.

Peste 80% din greutatea planetei se află în nucleul compus din apă, metan și amoniac. Atmosfera pe Uranus este formată din hidrogen, heliu și metan. Uranus are 27 de sateliți naturali, cei mai mari fiind Titania și Oberon. Uranus este cea mai rece planetă din sistemul solar, temperatura medie fiind de -218℃. Culoarea de albastru pal de pe Uranus este dată de prezența metanului în aer.

Planeta Neptun

Neptun este a 8-a planetă din sistemul solar, fiind și cea mai îndepărtată de Soare. Planeta Neptun este asemănătoare cu vecina sa Uranus, atmosfera pe ea fiind compusă tot din hidrogen, heliu și metan. La fel ca toate celelalte planete gazoase, Neptun nu are o suprafață solidă, ci un nucleu format din apă, amoniac și metan.

Pe Neptun au loc cele mai puternice furtuni din sistemul solar, deoarece acolo vântul suflă cu peste 2.000 km/h. De exemplu, „marea pată întunecată” de pe Neptun este, de fapt, o furtună care atinge dimensiunile Pământului. Neptun are 13 sateliți naturali cunoscuți, cel mai mare dintre ei fiind Triton. Satelitul Triton este singurul din sistemul solar cu o orbită retrogradă, adică se rotește în sensul invers de rotație al planetei.

Planetele sunt corpuri cerești care au apărut cu miliarde de ani în urmă din resturile rămase de la formarea Soare. Planetele sistemului solar sunt 8 la număr și fiecare dintre ele are anumite particularități. Pentru copii pasionați de astronomie, cunoașterea sistemului nostru solar reprezintă punctul de început către descoperirea întregului univers.

Surse: solarsystem.nasa.gov, space.com, asc-csa.gc.ca, descopera.ro, agerpres.ro, meteorologiaenred.com, greatnews.ro, amnh.org, astro-urseanu.ro, devoratoruldecreiere.wordpress.com, destepti.ro, wikipedia.ro