Anya are aproape 11 ani și problema pijamalelor este recurentă în fiecare sâmbătă. Așa că nici sâmbăta trecută nu a făcut excepție și a fost nevoie să îi spun să se schimbe de pijamale, că este frumos afară și că ar fi indicat să ieșim pe afară la soare. Mai ales că erau 22 de grade și soarele rânjea pe cer mai ceva ca pisica din Alice în Țara Minunilor. A fost una dintre puținele ocazii când nu am avut o întreagă negociere și s-a schimbat fără să purtăm o conversație despre avantajele pijamalelor și nevoia ei de a se relaxa sâmbăta că este stresată și că pijamalele o ajută.
A venit la mine să-mi arate că s-a schimbat și că iese afară pe terasă la soare. Mai repede decât de obicei. Am lăudat-o și apoi m-am uitat la picioarele ei:
Am început să râd:
- De ce ai doar o șosetă în picioare?, am întrebat-o.
- Ah, poveste scurtă, să știi. M-am schimbat, mi-am pus prima șosetă în picior și nu am mai găsit-o pe a doua, așa că mi-am luat papucii de casă și gata.
- Păi și nu puteai să îți iei alte șosete, să o cauți pe cea de-a doua sau să nu îți iei șosete deloc?
- Trei opțiuni foarte viabile, mami. Dar niciuna la fel de rapidă și de confortabilă ca a mea. Plus că arăt mai interesant așa. Și de ce trebuie să mă supun regulilor astea sociale? Cine a zis că trebuie să porți șosete în ambele picioare? Mă arestezi și mă duci la închisoarea de șosete? E numai bine așa, echilibru: piciorul cu șosetă este cald, cel fără este rece, tragem linie și numitorul comun este confortul meu. Deci, simplu: opțiunea mea a fost cea mai smart pentru mine.
Recunosc că am rămas câteva secunde cu gura căscată la ea și mi-a luat ceva să îi compilez răspunsul. Mă gândeam deja la meme-urile acelea cu creierul care dă ”error, error”. După ce am corectat eroarea din creier, în timp ce ea se uita la mine și aștepta răspunsul, i-am spus doar ”Bravo, mami, îmi place cum gândești” și am rugat-o să mă lase să fac o poză picioarelor ei. M-a lăsat și apoi mi-a spus ”știam eu că tu ești o mamă care înțelege”.
Și, am înțeles. Că lenea specifică preadolescentei din ea este mai mult decât atât. I-a fost lene, într-adevăr, să rezolve așa cum societatea spune că trebuie să rezolve o problemă. Și a găsit soluția potrivită pentru ea, mai ”out of the box”, dar, o soluție. Și în timp ce rezolvam eroarea din creier, mi-am dat seama că tocmai am mai primit o lecție de viață din partea fiică-mii. Și, dacă atunci când era mai mică știam că trebuie să îi dau indicații cu privire la normele sociale, acum când știu că le cunoaște foarte bine, trebuie să o las să își exprime personalitatea, cel puțin în intimitatea casei noastre. Și faza cu șosetele mi s-a părut ceva ce trebuie să ajungă și la voi ca un sfat pe care poate îl luați în considerare: lăsați copiii să se exprime. Și mai ales plecați cu adevărat urechea la ceea ce au ei de spus, pentru că s-ar putea să fiți uimiți de cât de multe puteți învăța de la ei și de cât de mândri veți fi când veți înțelege cu adevărat mesajul din gesturile, faptele și vorbele lor. Pentru că ei sunt viitorul și dacă noi le limităm potențialul atunci și viitorul va fi limitat.
Citește și:
- Ce mamă își lasă copilul să asculte muzica ale cărei versuri sunt licențioase? Eu, eu sunt acea mama
- După 8 ani de citit și inventat povești, acum copilul meu culege roadele la școală
- Dragul meu copil, nu vei crește niciodată suficient de mare să nu îmi mai încapi în brațe
Urmareste-ne pe Google News
