Sistemul educațional românesc se schimbă parcă de la un an la altul, îndeosebi modul în care elevii sunt evaluați. Dar oare cum erau evaluați elevii în anii 1940, atunci când al Doilea Război Mondial nici nu începuse?
Pe ce se punea accent în sistemul educațional de la vremea respectivă și cât de importantă era situația socială, starea emoțională și mai ales profilul psihologic al elevilor?
„Starea socială a copilului, dacă i-a murit vreun frate, cu câți doarme in camera sau in pat, cum ii este somnul și alimentația, ce preocupări extra școlare are...”
Liviu Mihaiu, jurnalist la Radio Guerrilla dezvăluie pe pagina sa de Facebook personală cum era evaluat un elev în România în 1940, la sat.
Cadrele didactice pare-se că evaluau fiecare copil într-un mod complex, ținând cont de mai multe aspecte ale vieții sale în formarea educațională, inclusiv situația socială și din familie.
„Am găsit un document colosal intr-un ziar al satului Sona (satul pictat de maestrul Caltia).
Este o foaie matricolă a unei eleve de clasa a 7-a in anul școlar 1939-1940.
Ce se notează in aceasta și cum:
- Starea socială a copilului, dacă i-a murit vreun frate, cu câți doarme in camera sau in pat, cum ii este somnul și alimentația, ce preocupări extra școlare are, și ce profesie i s-ar potrivi.
- Care este profilul psihologic al elevei... iată cu ce rubrici: intelect ( inteligență, atenția, memoria, imaginația): temperament (viteza de reacție, sensibilitatea, puterea de muncă, sârguință, voioșia): personaliate și caracter (neinfluențabilitatea, sociabilitatea, camaraderia, onestitatea, bunătatea, simțul dreptății, spiritul de conducător, starea sufletească)
- Situația scolară imparțită in categorii ( educația sănătății, educatia mintii, educatia artistica, educatia moral-religioasa) care se notează individual sau ca grupe de cunoștiințe.
Este incredibil cum in acest SAT, in 1940, in România, se evalua un elev cu atâta complexitate și atenție la el ca intreg”.
În comentarii apare un nou document interesant ce datează din 1935, al bunicului unui urmăritor al jurnalistului, Marius Dămoc:
Din păcate, în anul 1945, educația românească a trecut printr-un declin pentru că s-a trecut de la învățământul burghezo-moșieresc, la învățământul sovietizat, în care ia naștere idealul regimului comunist, așa zisul „om nou”.
O profesoară a redeschis singură o școală și a devenit mentor al copiilor abandonați
După 1945 au apărut manifestațiile de stradă cu diverse prilejuri de sărbători politice, în fruntea cărora erau pionierii. Ceea ce înseamnă că în fiecare zi, elevii puteau sta la școală de la ora 6:00 până uneori la ora 14:00, spune Georgeta Filitti pentru proiectul „100 de ani de educație în România”.
De asemenea, profesorii cu experiență erau înlocuiți, materiile fiind profund schimbate, eliminând aproape total filozofia și sociologia. În locul acestor discipline au apărut cele care aveau un singur scop, și anume propagarea doctrinei comuniste.
Acum, bineînțeles că sistemul educațional românesc este complet schimbat, dar este foarte interesant să aruncăm din când în când o privire spre trecut.
Surse foto: pexels.com
Surse articol: educatieprinlectura.ro, digi24.ro
Urmareste-ne pe Google News
