Fiul meu nu mă lasă să anunț la școală că este agresat de colegi

O mamă a constatat că fiul ei avea un comportament neobișnuit

Mama unui adolescent de 12 ani a povestit că, la un moment dat, a văzut că băiatul își schimbase mult comportamentul acasă. Într-o confesiune pentru „kidspot.com.au”, aceasta a venit cu următoarele detalii:

„Henry se comporta straniu de câteva săptămâni și, de aceea, l-am întrebat: „Ești bine?”. Era furios pe frații săi; îmi era mai greu ca de obicei să-l trezesc dimineața. Chiar dacă anumite manifestări nu erau neobișnuite pentru un copil de 12 ani, tot simțeam că nu era el însuși. M-am gândit că poate i se întâmplase ceva la școală. Așa că l-am întrebat „Cu cine ai luat azi prânzul la școală?”. „Cu nimeni”, mi-a răspuns.”

Băiatul i-a povestit mamei sale ce i se întâmplase

Adolescentul i-a dezvăluit mamei că nu mai era prieten cu doi dintre colegii săi. I-a explicat apoi de ce luase o asemenea hotărâre. Astfel, mama sa a aflat că fusese agresat la școală. Nu era însă prima dată când Henry trecea prin așa ceva, în condițiile în care și mai demult suferise din pricina hărțuirilor rasiste. Pentru sursa citată, mama a adăugat:

„Copilul meu nu este foarte sociabil și se simte în largul său și singur, însă anul acesta devenise parte a unui grup de trei prieteni. Faptul că stătuse singur când luase masa la școală nu era ceva normal. 

„Jacob și Aaron nu îmi mai sunt prieteni”, mi-a spus fiul meu. „Aaron a făcut o listă cu tot ceea ce nu fac bine și i-a dat-o lui Jacob. El s-a supărat pe mine și mi-a arătat-o.”

„Să întocmești o listă cu „10 lucruri pe care le detest la tine” reprezintă o dovadă de răutate, însă era doar o parte din ceea ce i se întâmpla copilului meu: se făceau glume rasiste la adresa lui. Și înainte fusese ținta unor comentarii cu tentă rasistă, însă credeam că acestea veneau numai din partea unui grup de hărțuitori care agresau și alți copii. Atunci am spus ce se întâmpla, iar făptașii au fost pedepsiți. Nu aveam habar că și Jacob făcea parte dintre ei.”

Nu i-a permis mamei să anunțe la școală că era agresat

Întrucât fiul ei suferise de mai multe ori din pricina atacurilor rasiste, mama intenționa să anunțe la școală că era din nou agresat de colegi. Copilul nu i-a dat voie să realizeze un astfel de demers, așa cum reiese și din continuarea confesiunii pentru sursa citată anterior:  

„Sunt uimită să văd cât de multe pot ascunde copiii fără ca părinții să-și dea seama ce se întâmplă de fapt. Știu că este normal ca un copil să se mai distanțeze de mama lui pe măsură ce înaintează în vârstă, însă cum nu am fost în stare să văd că fiul meu suferea atât de mult?

Asemenea lucruri au ieșit și mai mult la iveală înainte de vacanța din octombrie, după ce o fată de 12 ani din Sydney, Charlotte O'Brien, s-a sinucis întrucât fusese supusă bullying-ului. De atunci, sănătatea mintală a adolescenților a devenit și mai mult preocuparea tuturor părinților.

„Ce fel de glume se făceau la adresa ta?”, l-am întrebat pe fiul meu. „Mi-a zis: „Întoarce-te pe plantațiile de bumbac”. Apoi a continuat: „Pielea ta este la fel de neagră precum puloverul de pe tine.”

Eram pur și simplu șocată. „Dar nu suntem persoane de culoare...” am început să spun, ca și cum cea mai mare problemă era că Jacob ar fi trebuit să recurgă la comentarii răutăcioase despre asiatici, nu despre persoane de culoare.

Henry a continuat: „I-am zis să înceteze. I-am explicat că mă rănea. Însă el tot nu a renunțat.”

Atunci am simțit că explodez de furie. „Trebuie să mă duc să anunț la școală.”

„Nu!” mi-a răspuns Henry scrâșnind din dinți. Era foarte serios. „Nu vreau să faci așa ceva.”

Adolescentul a explicat de ce nu dorea ca mama lui să anunțe la școală că fusese agresat

În ultima parte a confesiunii sale pentru sursa menționată, mama a dezvăluit că fiul ei avea o tulburare de spectru autist. De asemenea, a adus în prim-plan argumentele acestuia referitoare la faptul că nu îi permitea să vorbească la școală despre ceea ce i se întâmplase din pricina unor colegi:

„Într-adevăr, faptul că aș fi dezvăluit ce se întâmplase la școala lui Henry era puțin traumatizant, dar pentru că el se confruntă cu o tulburare de spectru autist percepe toate acestea „ca pe o adevărată tortură.”

„Ar trebui să mergem în biroul directorului, iar acesta va pune numeroase întrebări ca să afle detalii despre ceea ce s-a întâmplat”, a explicat Henry. „Mai demult mi-a zis că nu ar fi trebui să procedez așa cum făcusem eu ca să nu ajung să fiu agresat. Ar fi nevoie să discutăm de multe ori despre asta și după aceea mă vor pune să dau o declarație.”

Să recapitulăm: mai întâi, copilul trebuie să-și dezvăluie trauma în fața unei autorități care îl înspăimântă. După aceea i se dă un feedback prin care află că, dacă nu ar fi fost el însuși, nu ar fi fost supus bullying-ului.

Știu că Henry nu este un înger- l-am văzut cum se comportă cu frații săi și cu alți copii- însă când acționează „în alt mod” este pe fondul neurodivergenței. 

Însă principalul motiv pentru care nu mă lasă să anunț la școală că a fost agresat este că, de această dată, cel care i-a făcut așa ceva este chiar unul dintre prietenii lui. Am înțeles. Este un copil care nu are mulți prieteni și, de aceea, prieteniile sunt foarte valoroase pentru el. Însă ce fel de prieten se apucă să-ți dea porecle jignitoare și nu încetează nici măcar în momentul în care îi spui că vorbele sale te rănesc?

Fiul meu îi este loial acelui băiat. Poate pentru că au fost „prieteni”; poate pentru că își imaginează că, pe viitor, se vor împăca și atunci nu va mai fi nevoit să ia singur masa la școală sau să meargă fără niciun prieten pe holurile care i se vor părea copleșitoare când va ajunge la liceu.

La finalul discuției, l-am întrebat: „Te simți mai bine? Pot să vorbesc la școală despre ceea ce ți s-a întâmplat?”

„Nu. Să știi că nu mă răzgândesc”, așa mi-a spus fiul meu și apoi s-a retras în camera lui.

Practic, nu este vorba despre o poveste cu un final previzibil- încă nu știu cum să mă descurc mai departe. De aceea, îți adresez următoarea întrebare: ce ai face dacă ai fi în locul meu? Ai spune ce s-a întâmplat sau ai prefera să menții încrederea dintre tine și copilul tău?”

Fetița mea a fost victima bullying-ului la școală din cauza kilogramelor.O ședință foto i-a redat încrederea în ea